Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative – Facultatea de Administratie Publica

Am terminat şi facultatea asta aşa că e momentul să fac o scurtă retrospectivă a celor 3 ani de scoală. Majoritatea materiilor sunt interesante dar nu materia în sine ar fi problema ci modul cum sunt scrise unele suporturi de curs sau cărţi, adică cu picioarele. Găseşti fraze de câte jumătate de pagină, fără început şi fără sfârşit, greşeli grmaticale cu duiumul, litere, cuvinte sau chiar paragrafe mâncate sau băgate în plus etc. Şi dacă la cursurile de sinteză (5 ore pe semestru pentru fiecare materie) „după vorbă, după port” materiile şi profesorii par OK, când te apuci de citit pentru examen îţi vine să te dai cu capul de pereţi.
Spre deosebire de celelalte facultăţi din cadrul SNSPA unde am înţeles că la ID toate examenele sunt sub formă de grilă şi se susţin pe calculator după modelul Spiru Hareţ, la Administraţie Publică pe lângă examenele grilă susţinute pe hârtie, mai sunt şi examene „sinteză” sau referate care se predau la secretariat.
Apropo de secretariat sunt acolo neşte cocoane care nu prea catadisesc să răspundă la telefoane iar dacă o fac, sau dacă te duci peste ele să obţi niscaiva informaţii te tratează cu aşa acreală şi sictir că îţi vine să intri în pământ de ruşine că ai îndrăznit să le deranjezi de la Solitaire şi/sau bârfă.
Una peste alta, nu a fost foarte greu. Dacă vrei să şi rămâi cu ceva în scăfârlie după terminarea facultăţii e chiar OK. Dacă însă vrei să treci ca gâsca prin apă şi te interesează doar să ai „patalamaua la mână” atunci cred că facultatea asta e prea grea pentru tine şi îţi recomand să te duci la Spiru Hareţ.
Având în vedere că în toamnă vreau să mă înscriu la master (Managementul Sectorului Public) tot aici nu o să fac nici un fel de aprecieri la adresa profesorilor căci poate intră (din greşeală) pe aici şi nu vreau să am probleme. O să îi las pe foştii colegi care mai intră pe aici să o facă iar eu am să mă limitez la a prezenta disciplinele şi profesorii de rigoare.

Semestrul I
Bazele constituţionale ale administraţiei publice – Cristian Ionescu
Bazele ştiinţei politice – Mihai Milca
Drept civil – Andy Puşcă
Elemente de tehnologia informaţiilor – Vasile Baltac
Elemente de teoria generală a statului si dreptului – Ioan Vida
Introducere în economie – Liviu Andrei
Limbă straină: Franceză – Irina Airinei Vasile

Semestrul II
Drept administrativ – Ioan Alexandru
Drept civil – Andy Puşcă
Drept comunitar – Irina Moroianu Zlătescu
Elemente de tehnologia informaţiilor – Vasile Baltac
Limbă straină: Franceză – Irina Airinei Vasile
Logica acţiunilor administrative – Ani Matei
Susţinerea raportului de practică

Semestrul III
Administrarea finanţelor publice şi a bugetului – Andrada Georgescu
Concepte fundamentale în sociologie – Mihai Milca
Drept administrativ – Ioan Alexandru
Drept financiar şi fiscal – Emil Bălan
Dreptul muncii şi securităţii sociale – Andrei Popescu
Management public – Lucica Matei

Semestrul IV
Contabilitatea instituţiilor publice – Ion Manea
Elemente de drept şi administrarea afacerilor – Mădălina Cocoşatu
Managementul serviciilor publice – Dragoş Dincă
Răspunderea penală a activităţii autorităţilor şi a funcţionarilor publici – Radu Popescu
Relaţii publice – Rosemarie Haineş
Susţinerea raportului de practică

Semestrul V
Contencios administrativ – Ion Popescu
Etică şi transparenţă – Victor Alistar
Legistică Formală – Ioan Vida
Psihosociologia conducerii – Mihai Milca
Ştiinţa administraţiei publice – Cezar Manda
Tehnici şi metode ale adoptării deciziei administrative – Gheorghe Teodorof

Semestrul VI
Comunicare în administraţia publică – Rosemarie Haineş
Dezvoltare şi planificare urbană – Dragoş Dincă
Drept administrativ comparat – Crina Rădulescu
Management strategic – Dragoş Jaliu
Politici Publice Sectoriale – Luminiţa Gabriela Popescu
Proiect cercetare

UPDATE Din cauza unui virus a trebuit sa formatez calculatorul si am pierdut toate materialele din facultate. In consecinta va rog nu mai cereti grile sau alte materiale deoarece nu le mai am.

Trafic comparat

trafic de Bucureşti

Până prin toamnă am mers aproape zilnic vu maşina la serviciu.Era plăcut să ai aer condiţionat, să nu te plouă, să nu stai să aştepţi ca prostu’ în staţie un mijloc de transportcomunal care refuză să îşi facă apariţia. Dimineaţă, pe la 8 şi ceva traficul e destul de lejer între Floreasca şi Cotroceni aşa că în 30-35 de minute făceam cei aprox. 5,5 km. Seara, la întoarcere, cu puţin noroc, cam tot atât. Dar dacă aveam (ne)şansa unui dop puteam să fac şi 2 ore. Iar tot acest confort al plimbării cu maşina mă costa cam 300 de roni pe lună. Dar m-am săturat de jecmăneala celor care se ocupă cu petroale, care atunci când era 150$ barilul vindeau litrul de benzină cu 3 lei şi câţiva bănuţi iar acum când preţul petrolului a scăzut la cca. 70$/baril, benzina e aproape 5 lei. Şi în consecinţă am făcut „reduceri de cheltuieli bugetare”
Adică am trecut la RATB. În funcţie de cât aştept prin staţiile de autobuz, drumul până la serviciu durează între 40 şi 60 de minute. Diferenţa nu este foarte mare decât la „scor”: cu 50 de lei ai abonament pe toate liniile RATB şi dacă mai pui 25 ai şi acces la metrou pentru o lună. Mai e diferenţă şi la confort. Poţi să ai norocul să îţi vină un otobus cu aer condiţionat. Dar dacă maşinuţa comunală e dotată şi cu unul (sau mai mulţi) melteni care vor să meargă cu geamul deschis ai dat de ea. De belea. Ca să nu mai spun că sunt şi unii şoferi care ca să consume mai puţin şi să îşi poată trage (fura) nişte motorină pentru acasă bagă scuza că aerul nu funcţioneşte şi îl ţin închis. Şi în atare situaţiune, sau dacă căruţa nu e dotată, sau dacă prin ea e aciuat un nespălat cu cincinalul atunci deschizi geamurile pentru răcorire şi/sau aerisire pe bază de corent. Dar uneori nici aiasta nu se poate. Pentru că se găsesc niscaiva matusalemici sau chiar şi tineri care fac scandal că îi trage curentul (la cur şi le iese căcatul pe gură) şi că să închizi geamurili.
Şi pentru că criza excelent, mirific chiar, gestionată de iubiţii şi mult stimaţii noştri conducători nu încetează să ne umple de … respect am încercat să renunţ pentru câteva luni şi la transportul în comun şi să trec la transportul pe 2 roţi. Mai iexact cu bicla. Un mijloc de locomoţie excelent mai ales că ajută şi la reducerea şuncilor acumulate din lipsă de activitate munţomană. Timpul de acces la „uzină” şi înapoi la hogeac este în jur de 30-45 de minute în funcţie de stopuri. Dimineaţa este recomandată evitarea consumului excesiv de calorii prin pedalare rapidă deoarece produce transpiraţie ce dăunează grav sănătăţii simţului olfactiv al colegilor. Având în vedere că cel puţin în Bucureşti, pistele pentru

Bicicliştii

biciclete (alea puţine câte sunt) au fost făcute pe trotuare, deduc că bicicliştii pe carosabil printre maşinuţe. Problemele apar când unii se uşurează de conservele pe care le chilotează pe trotuar blocându-l complet, obligând biclarii şi pietonarii să facă trafic pe strase. Şi alţi conservari indignaţi de impertinenţii participanţi la trafic cu 2 roţi sau deloc, claxonează de zor şi se bagă mai-mai să dea peste ei. Probleme ridică şi babele şi moşii care merg în zig-zag de parcă ar fi beţi. Sau poate chiar sunt. Şi mai sunt enervante şi bordurile care nu au fost aduse la acelaşi nivel cu strada. Din păcate nu am mers decât o zi cu bicicleta la serviciu pentru mi-a fost furată din scara blocului. Dar asta e altă poveste.

Şi ca să închei comparaţia trebuie să mai menţionez că a fost inventat mersul pe jos. Acu ceva vreme, sătul să mai aştept în ploaie/lapoviţă un troleu am început un slalom printre bălţi şi am plecat pe jos. Am ajuns la gară unde staţia era plină iar autobelu’ spre casă nu se zărea nicăieri. Aşa că mi-am continuat cursa cu obstacole şi am terminat de parcurs traseul dintre cotroceni şi Floreasca în aprox. 45-50 de minute. Ştiu! Ar trebui să merg pe jos. Că doar face piciorul frumos. Dar sunt la ora sexuală: mă fute o leneeeee!

La zăpadă


Au venit căldurile şi unora dintre voi cred că deja le e dor de zăpada de astă iarnă. Chiar dacă atunci înjurau. Astă iarnă când toată lumea se dădea de ceasul morţii să comenteze despre deszăpezire nu prea m-am băgat dar uite că revin acum. Nu e vorba de curăţirea străzilor ci a trotuarelor. Mă enervează cei care spun (în general primarii şi angajaţii primăriilor) că e treaba noastră a cetăţenilor să curăţăm trotuarele. Ultima oară când m-am interesat trotuarele făceau parte din domeniul public. Şi cred că aşa e şi acum. Dacă e domeniu privat nu vine garda să-mi ridice mşina când o las pe trotuar. Şi nu ar veni cei de la administraţia drumurilor să mă amendeze dacă vreau să repar trotuarul pe banii mei. Fiind domeniu public curăţarea lui de gunoi sau de zăpadă trebuie să revină firmelor specializate. Că eu ies şi curăţ zăpada de lângă maşină e pentru mă grăbesc să plec şi nu am timp să aştept până vine cineva să cureţe. La ţară lumea curăţă trotuarele din faţa casei nu pentru că ar fi obligată ci pentru că vor să arate că sunt gospodari şi le e frică să nu fie bârfiţi în sat că sunt leneşi. Şi tot ei vara mătură trotuarele din aceleaşi motive. Dar asta nu înseamnă că asta nu e treaba gunoierilor care rămân astfel, parţial, fără obiectul muncii.
În curând ne vor obliga să ieşim să curăţăm şi carosabilul atât în localitate cât şi în afara ei. Sau să dăm la mătură prin oraş şi pe câmp. De ce să plătească ei milioane de euro din bugetul primăriei la firmele de salubritate când o putem face noi voluntari. Sau poate se desfiinţează ghenele de gunoi şi tomberoanele şi o să fim obligaţi să ne ducem singuri lăturile la gropă.

Piaţa Romană …

Puţini ştiu că bucata din Bulevardul Dacia dintre Piaţa Romană şi Mircea Vulcănescu (şi asta se numea altfel atunci dar nu mai ştiu cum) se numea Prelungirea Dacia. Şi mai puţini ştiu, sau unii poate îşi aduc aminte ca acestă stradă în popor mai era numită şi Bulevardul Celor Două Closete. De ce? Pentru şi la un capăt şi la celălat exita un WC public. Nu ştiu cel din intersecţia Dacia/Vulcănescu/Griviţei în ce stadiu mai e dar după răzmeriţa din ’89 amândouă au fost închise. Văd însă ca la cel din Romană au scos gardul de metal care îl împrejmuia şi l-au zugrăvit. Să însemne oare că îi dau drumu sau că acolo se deschide un club de fiţe? Că tot e la modă să se facă baruri în fostele private publice.

Vorbeam acu’ ceva vreme de lupoaică că e cam plimbăreaţă. Trecând prin Romană am înţeles de ce a plecat săraca căţeluşă. O orbea lumina. Cum care lumină? Păi a pus Op(ă)rescu ceasuri cu auăleu în piaţă şi goldeanu’ reflecta razele soarelui direct în ochişorii bietului animal. Plus că cei care intrau in piaţă cu maşina de pe Ana Ipătescu Lascăr Catargiu nu puteau vedea cât e ora pe frumosul orologiu. De parcă merg cu căruţa şi nu au ceas pe bord. Aşa că lupoaica şi-a luat lumea în cap şi a plecat pe Lipscani, tot cu ţăţele la vedere, poate produce şi ea ceva: 1-2 graffiti, nişte plozi coloraţi care să cerşească la picioarele ei etc.

„Vingt ans après” (2)

Elucubraţii: „Vingt ans après”

Cea mai mare „greseala” savarsita in decembrie ’89 a fost simulacrul de proces si omorarea lui Ceausescu. Nu este admisibil, cand toate democratiile europene abrogasera deja pedeapsa cu moartea, sa iti incepi drumul spre ele cu o astfel de executie. Dar probabil ca sotii Ceausescu au murit, ca si multi dintre cei morti in piete sau pe strazi, pentru ca sa li se inchida gura. Normal ar fi fost sa fie arestati si sa aiba parte de un proces corect, de preferat la Haga.
In anii de inceput ai vietii democratice din Romania, Iliescu si ai lui au folosit cu succes sintagma „dezbina si cucereste”. Daca imi aduc bine aminte erau la un moment dat cam 80 de partide. Orice incercare de a forma un partid puternic care sa tina piept PSD-ului de astazi era sortida esecului. Impotriva partidelor istorice si nu numai se lansau atacuri si critici fara a se propune nimic in schimb. Liderilor opozitiei li se promiteau averi daca scindau partidele in diferite aripi si factiuni, mitingurile erau sparte de contramanifestatii ale „simpatizantilor” puterii.
Sau facut multe greseli, intentionate sau nu. FSN, fara a-si trada originile (PCR), a devenit mai intai principalul partid de stanga ca acum sa ramana singurul. Spun singurul pentru ca PUR PC nu conteaza.
Au trecut de atunci 20 de ani. M-as fi asteptat ca frica de comunism sa fi disparut. Avem generatii care stiu despre comunism doar din povestile parintilor si bunicilor. Asa cum si noi, la randul nostru, stim de regalitate, nazisti, legionari, razboi, lagare de concentrare din povestile parintilor si bunicilor nostri. Si cu toate astea vad tineri de cel mult 20-25 de ani iesind in strada de Ziua Nationala sa strige jos comunismul. Si asta fara nici o logica, deoarece atunci cand vrei sa dai jos pe cineva inseamna ca respectivul este la putere dar ei striga impotriva PSD-ului care este in opozitie. Vad oameni de toate varstele care, dupa 20 de ani de libertate, inca nu au invatat sa construiasca, sa gandeasca pozitiv. Se duc campanii electorale construite pe atacuri la persoana candidatului advers sau a celor care il sustin. Refuz sa votez negativ. Vreau ca cei care candideaza, indiferent pentru ce functie, sa vina cu propuneri de programe si proiecte, cu propuneri de oameni. In Marea Britanie, partidul care este in opozitie la primul congres dupa alegeri isi desemneaza viitori ministri pentru un guvern din umbra si care construiesc astfel de programe si de proiecte pentru cazul in care daca castiga alegerile urmatoare sa poata trege direct la treaba. Iar pe fiecare problema in parte vorbeste doar cel care daca ar fi fost la putere ar fi fost ministru pe acel domeniu. M-am saturat sa mi se arunce in fata stafia comunismului sau spectrul dezastrului de catre uni sau altii dintre candidati. Pe principiul acestei frici istorice ar trebui sa intrerupem orice legatura si cu italienii (sunt urmasii Romei care a distrus Dacia) turcii (ne-au atacat de atatea ori), mongolii (iau trimis pe actualii unguri pe capu nostru), indienii (de la ei ii avem pe gipsy), Austria si Ungaria (Imperiul Austro-Ungar a ocupat Transilvania), Germania etc. Oare cand vom invata sa ne acceptam istoria, cu bune si cu rele, si sa mergem mai departe fara sa mai acuzam „greaua mostenire”?

„Vingt ans après”

A mai rămas mai puţin de 1 lună până la împlinirea a 20 de la revoluţia lovitura de stat din România.
Înainte de evenimentele din decmbrie ’89 pe holurile A.S.E.-ului unde lucra tatăl meu în acea perioadă toată lumea era conştientă că se pregăteşte ceva şi toţi şopteau că Ion Iliescu va fi cel care îl va înlocui pe Nicolae Ceauşescu în fruntea P.C.R. şi implicit va conduce şi ţara.
Decembrie 1989. Eu nu am făcut armata dar am vorbit cu alţii care au facut-o şi din câte am înţeles un glonţ de AKM trece prin 10 persoane şi îl răneşte mortal pe al 11-lea. În aceste condiţii dacă armata trăgea în plin în manifestanţi nu am fi avut 1000 şi ceva de morţi în toată ţara aşa sa întâmplat ci câteva zeci sau poate chiar sute de mii de morţi. Atunci a murit cine „trebuia” deoarece probabil ştia mult prea multe plus „victimele colaterale” aşa cum sunt numite de structurile militare. Apărut ca din întâmplare în miezul evenimentelor Ion Iliescu formează CFSN (care mai apoi va deveni FSN) şi anunţă că acesta „va fi doar un organism de conducere provizoriu si nu va participa la nici un proces electoral.”
Pe 28 ianuarie 1990 Ion Iliescu şi FSN se răzgândesc în privinţa participării la alegeri şi fac primul mare rău României dând startul la răzgândiri, schimbări de opinii şi la turismul între partide pentru ciolan. Acest anunţ a fost şi cel care a dus la fenomenul „Piaţa Universităţii” şi apoi la mineriade.
În 11 martie 1990 la Timişoara este adoptată celebra Proclamaţie al cărei punct 8 va deveni unul din principalele obiective ale manifestanţilor de la Universitate.
Folosind propaganda pe toate mijloacele media în cel mai pur stil comunist, cunoscut bine de Iliescu, de denigrare a partidelor istorice şi mai ales a liderilor acestora FSN câştigă fără probleme primele alegeri „libere” organizate în Duminica Orbului pe 20 mai 1990.
Din punct de vedere economic s-au făcut multe greşeli în acea periaodă. În loc să se investească masiv în infrastructură s-au cumpărat din import bomboane, sugiucuri şi alte nimicuri pe care tot şmecherii momentului, adică foştii securişti şi/sau activişti de partid, le-au vândut. La fel sa întâmplat şi cu ajutoarele din străinătate care în loc să ajungă la oamenii nevoiaşi au ajuns în consignaţii. O altă greşeală imensă a fost creşterea fără acoperire economică a salariilor. Aşa cum gândeam atunci şi îmi menţin şi astăzi aceeaşi părere, în loc să se mărească salariile trebuia să se stimuleze munca suplimentară. Dacă vrei să câştigi mai mult, munceşti mai mult. Un exemplu pueril pe care îl dădeam atunci era că dacă un muncitor are de făcut 100 de capace pe zi pentru un salariu de 1000 de lei pe lună şi vrea un salariu mai mare să facă 200 de capace pe zi la aceaşi calitate şi să primească 2000 de lei pe lună. Se spune că cine nu îşi cunoaşte istoria e obligat să o repete. În China când au venit comuniştii pe foştii patroni iau făcut directori iar afacerile trebuiau să meargă la fel de bine ca până atunci. În România comuniştii au umplut închisorile cu foştii patroni şi boieri/chiaburi iar directori la respectivele afceri au adus membri de partid care habar nu aveau cu ce se mănâncă o afacere, de unde să îşi ia materie primă mai ieftină dar totuşi de calitate, unde să vândă etc. Acelaşi lucru sa întâmplat şi în ’90. Toţi directorii de fabrici şi uzine, care de bine de rău aveau nişte relaţii în piaţă au fost daţi jos şi au fost puşi oameni de bază ai partidului de guvernământ care sub sloganul „Nu ne vindem ţara” o făceau cadou în „locaţie de gestiune” celor faţă de care aveau oareşcare datorii.

Surse: http://bataiosu.wordpress.com, http://energienaturala.wordpress.com, http://ro.wikipedia.org, http://ro.wikisource.org.

Prima casă – episodul 6 (Costuri colaterale)

Antecontract 250 RON
Declaraţii ca nu detinem locuinta 166 RON
Extras carte funciara urgenta 200 RON
Depozit colateral 1505 RON (353 €)
Asigurare imobil 258 RON (60 €)
Inscriere în arhva electronică 152 RON (30 €)
Diferenţă curs valutar 1030 RON
Onorariu notar + taxe ANCPI 2700 RON
Comision fond 636 RON (148 €)

Total: 6897 RON

Prima casă – episodul 5

Ce am cumpărat: o garsonieră, decomandată, construcţie nouă (2008), 30 mp utili, 38 mp construit, et. 4 din 4+M, parchet laminat, gresie, faianţă, baia utilată (cada colţ, WC, lavoar) caloriferele montate, toate ţevile şi firele trase. Doar să vin să pun centrala şi mobila şi gata. Blocul beneficiaza de 25 de locuri de parcare pt. cele 20 de apartamente şi cele 2 magazine de la parter. Preţul de cumpărare este de 44.000 de euro iar avansul a fost de 4.000.

Am vrut să aplic la Programul „Prima Casă” prin Banca Transilvania. Mi-au cerut să aduc mai întâi o copie dupa actele proprietăţii, şi după ce juristul zice OK putem să semnăm cererea de credit urmând ca în paralel evaluatorul intern al băncii să facă evaluarea. E vorba de un bloc nou aşa că le-am dus contractul de vânzare -cumpărare al terenului, autorizaţiile de construcţie, procesul verbal de încheiere a lucrărilor etc. După câteva zile mă sună de la bancă că vor şi actul prin care precedentul proprietar a cumpărat terenul şi actul prin care acesta a făcut lotizarea. După încă câteva zile vor şi actul precedent de vânzare şi tot aşa am ajuns ca abia după 3 săptămâni în care am dus şi titlul de proprietate eliberat în 1991 primului proprietar, juridicul să zică OK. Ne-am dus să semnăm cererea de credit pe 3 august, urmând ca dosarul să plece la evaluator. Când am semnat cererea ni s-a spus că într-o zi maxim 2 ne sună evaluatorul să facă inspecţia. Ne-a sunat abia pe 26 august, a fost în inspecţie a doua zi, joi dimineaţa pe la 10, şi mi-a dat raspunsul marti 1septembrie la prânz. Bomba: imobilul nu poate fi evaluat la mai mult de 38.000 iar banca finanţează doar 95% din evaluare.
Mi-am retras dosarul de acolo m-am dus la BRD, am primit o listă cu evaluatori agreaţi, evaluarea a fost gata de pe 1 zi pe alta (pe 2 la ora 9 a venit inspectorul şi pe 3 la ora 4 m-a sunat că e gata raportul), am depus toate actele necesare pe 4 septembrie şi 14 am avut OK-ul de la juridic. Am semnat actele (cerere de credit, deschidere de cont, acord consultare BC etc.) pe 15, şi a doua zi a plecat în centrala BRD pentru analiza finaciară. Pe 29 septembrie dosarul a fost înregistrat la FNGCIMM. Pe 6 octombrie dosarul era finalizat la fond urmând să plece către bancă pe 7. Pe 7 am fost pe listele afişate zilnic la sediul fondului de garantare de langa primaria sectorului 1, iar pe 13 am semnat contractul de garantare. Iniţial ni s-a spus de la bancă că putem face cu notarul nostru dacă e mai ieftin acolo însă după câteva convorbiri telefonice între notar şi bancă ni s-a spus că nu se pot face actele decât cu notarul agreea de bancă în speţă BNP Raluca Baldan. După încă câteva zile de agitaţie cu nişte acte cerute de notar (procuri, certificat constator pt firmă etc) marţi 21 octombrie am reuşit să semnăm contractul de vânzare-cumpărare.
Voi reveni cu poze de la garsonieră precum şi cu costurile acestei aventuri.

Ulterior vânzătorii au vorbit cu un director de la BT de la altă sucurasală care le-a zis că banca nu agrează programul prima casă, că special subevaluează toate imobilele ca să te facă să te duci să faci un credit ipotecar standard sau să mai faci şi un credit de nevoi personale. S-au înscris în programul ăsta doar pentru reclamă şi pentru că nu îşi puteau permite ca o bancă de nivelul lor să rămână pe dinafară. Să le fie ruşine pentru că lasă oameni să-şi facă speranţe şi îi încurcă acceptând dosarele pentru prima casă. Mult mai corecţi au fost cei de la ING care s-au retras.

Pe scurt cu cine am lucrat şi am fost mulţumit:
Dezvoltator: SC VLAICU 96  COMIMPEX SRL
Bancă: BRD-GSG
Evaluator: Preciss Consulting S.R.L.
Fondul Naţional de Garantare a Creditelor pentru Întreprinderile Mici şi Mijlocii SA – IFN

Un sfat pentru cei care vor sa-si  cumpere casă: având în vedere costurile creditării în acest moment acest program este foarte convenabil. Dar … dacă vreţi să aplicaţi vă trebuie nervi tari şi foarte multă răbdare (cu sau fără tutun).

PS. Daca aveti intrebari si/sau nelamuriri nu ezitati sa lasati comentarii.

Gărduriada

În urmă cu 1 sau 2 ani la mine pe stradă s-au montat gărduleţe care să delimiteze trotuarul de spatiul verde şi să nu mai poată mârlanii să urce maşina pe trotuar până în boscheţi. Aseară, când am ajuns acasă de la serviciu, surpriza mare. Gărduleţul era scos şi începuseră să monteze altul. Oare domnul primar Chiliman vrea să înlocuiască borduriada lui Videanu cu gărduriada proprie? Ţara arde şi baba se piaptănă!

Automatica

La sfarsitul lunii martie 2008, Automatica a inceput sa fie demolata. Existau mai multe zvonuri legate de ce avea sa se construiasca in locul fabricii. Cel mai probabil, asa cum scria si ziarul Gandul la vremea respectiva, urmau sa se construiasca niste blocuri turn.

Un singur lucru era sigur. Una din cladiri, sau mai exact jumatate din ea, care adapostise fabrica de automobile Ford urma sa ramana in picioare. De ce? Unii spun ca face parte din patrimoniul Bucurestiului. Altii spun ca se opun cei de la Ford deoarece nu au fost despagubiti nici pana in ziua de astazi pentru acea cladire si terenul respectiv.
Cert este ca de si a trecut 1 an de cant s-au terminat demolarile acolo nu se misca nimic. A ramas un teren viran cu o mare groapa in mijloc in care se afla moloz. De ce? Primarul de sector a refuzat eliberarea autorizatiilor de constructie. Nu spun ca a facut bine sau rau, dar la fiecare adiere de vant de acolo se ridica nori de praf care sunt respirati de zecile de copii si parinti care vin in parcul Floreasca.