Petrom Bucharest International Half Maraton – cum fu


La cateva zile dupa semiMaratonul Regal am fugit iar 21 km. Asa cum spuneam si in postul precedent acest semi are un foarte mare avantaj din punctul meu de vedere: nu are denivelari, singura urcare fiind la km 15,5 pe Calea Victoriei. Dar a exista si unmare dezavantaj: lipsa zonelor cu umbra in conditiile in care la ora startului erau deja 23°.
Am ajuns pe la 9 fara 20 de minute in Piata Constitutiei. O vizita pe la cortul de inscrieri pentru a incerca sa schimb tricoul Hospice cu unul mai mare si o coada la WC au facut ca timpul sa treaca pe nesimtite. La 9 si 15 intram pe culaorul de start si dupa cateva vorbe schimbate cu alti alergatori am pornit sa alergam.
Primii 2 km a fost OK. Apoi am inceput sa simt ca imi e din ce in ce mai greu sa alerg. Pe la km 4,5 simteam ca ma tai precum maioneza. Nu reuseam sa imi reglez respiratia si apareau si primele dureri la muschii „pulpelor superioare”. Beam apa si in secunda imediat urmatoare simteam cum mi se usuca gura din cauza aerului din ce in ce mai fierbinte pe care il respiram. Dupa Isostarul si portocalele de la km 5 am mai prins ceva curaj si am resit sa continui sa alerg cam 2km cand durerile musculare au devenit din ce in ce mai puternice si a trebuit sa alternez alergatul cu mersul. In turul Arenei Nationale cand perioadele de mers incepeau sa se lungeasca in dauna alergarii au inceput sa apara si gandurile negre legate de abandon. Si ca sa le alung ma puneam iar pe alergat. Pe la km 15 m-am trezit si cu o durere la genunchiul drept care aparea si disparea atat in alergare cat si in mers.
Cu toata lentoarea mea, am depasit cativa oameni pe traseu si cu care pret de cateva minute am schimbat cateva cuvinte si vreau sa le multumesc pentru companie si incurajari: Nicu care avea o problema la genunchi in urma Maratonului de la Madrid, un francez din Lyon cu care m-am conversat pe Calea Victoriei (merci monsieur Gerard Glanger) si care a terminat dupa mine in clasamentul oficial. Si a mai fost un tip care a terminat si cu care am mers/alergat de pe la intersectia cu Schitu Magureanu pana la ultimul punct de hidratare de la km 20 si care cred ca a terminat intre mine si domnul Glanger dar care isi pierdute chipul asa nu apare in clasament.
Imi pare rau ca nu am mai prins medalie. Inteleg ca au fost si altii care au terminat in timpul regulamentar de 3 ore care nu au mai apucat medalii. Chiar daca am depasit timpul limita de 3 ore sper sa primesc totusi si eu una prin posta. Cu sau fara medalie, per total eu ma declar multumit. Este al doilea semimaraton din viata mea alergat la doar 9 zile distanta de primul. Si avand in vedere caldura criminala de astazi sunt bucuros ca am reusit sa termin.
Ce am (re)invatat din aceasta cursa? Pai in primul rand ca trebuie sa imi reevaluez conditia fizica si sa nu o mai supraapreciez. Sunt convins ca pe langa calduraun alt motiv pentru cursa proasta pe care am facut-o duminica este nerecuperarea completa dupa semimaratonul Regal de pe 10 mai. M-am dat viteaz, ca eu fac 2 semimaratoane in doar 9 zile dar organismul meu a zis PAS. Mai am mult de tras pana sa ajung la astfel de performante.
In al doilea rand mi-am reamintit ca nu suport caldura nici macar in reapus. Si pentru a ma obisnui sa fac efort si in astfel de conditii vara asta o sa incerc sa ies sa alerg dupa amiaza cand e caldura mai mare. Si pentru ca de multe ori „cui pe cui scoate” si pentru ca doresc sa imi depasesc propriile limite, vreau sa ajung peste 2-3 ani sa alerg la maratonul din Sahara.
In al treilea rand am invata ca trebuie sa ma tin mai bine de planul de antrenament si sa nu mai sar peste antrenamente 😉

Cam asta a fost pe scurt povestea unui esec, dar nu a unui abandon.