No Stress Triathlon – cum fu

Sambata 29 iunie am fost la primul triatlon din viata mea. Daca in copilarie si adoslescenta traversam lacul Floreasca in joaca, in ultimii ani nu am mai avut ocazia sa inot pe distante mai maricele. Decat prin iarna cand cei de la Asociatia „Sport la orice varsta” m-au luat pentru cca. 1 ora cu ei la bazinul olimpic de la Izvorani. Inotatul de la mare nu se pune caci pe litoralul nostru mai mult mergi decat inoti. Asta daca nu vrei sa te trezesti in alta statiune.
999489_589398577771959_218753663_nSi asa m-am prezentat la startul probei de triatlon uitandu-ma luuung si cu noduri in gat la distanta pe care o aveam de inotat. Cei 500m pareau ai dracu’ de multi. Da’ mi-am zis ca trec eu si peste asta: mai un craul, mai o pluta sau un bras. Important era sa ajung inapoi la mal, ocolind balizele prin exterior si fara sa cer ajutorul salvamarilor pentru a nu fi descalificat. Pentru ca ma stiam fara antrenament nu am vrut sa incurc pe nimeni si am respectat asezarea in teren de la cursele de alergare, adica m-am postat la coada. M-am speriat putin cand am vazut cativa concurenti care dupa nici 50-100m au cerut ajutorul salvamarilor. Sper ca sunt OK. Ma uitasem acasa pe rezultatele de la prima editie a acestui triatlon care a avut loc la mare si am vazut ca cel mai slab timp a fost undeva la 31 de minute la proba inot. Si am zis ca daca eu scot sub 30 e superb. Chiar daca timpii oficiali arata 31’58” intra aici si minutele bune pierdute in trazitia catre bicla. Am vazut timpi de 27′ ai unor concurenti care au iesit din apa dupa mine.
UF! A fost mai usor decat credeam!
marius anghel 1Si am iesit din apa, m-am imbracat mi-am luat toacla si am plecat. Noroc ca am vazut destule filmulete si am citit o gramada despre triatlon si am stiut ca nu trebuie sa ma urc pe bicicleta pana nu trec prin poarta de start desi tentatia era mare.
La prima editie, la mare, pe un traseu de 20km cel mai slab timp a fost de 1h33′ iar aici in tura de recunoastere am facut putin peste 1 ora mergand lejer. Am zis ca daca imi propun un timp de 2 ore pentru proba de bicicleala e ok.
Cu bicicleta mea de cross/trecking, fara nici un fel de suspensii, primii 2-3 km fiind asfaltati au fost superbi. Apoi a inceput show-ul. Stiam cum e traseul de pe 16 iunie cand am fost intr-o tura de recunoastere. Prima tura a fost OK, asa cum ma asteptam. La a doua tura am inceput sa obosesc si sa nu mai pot pedala repede. Asa ca, cu tot cu tranzitia catre alergare am facut 2h15′.
elena preotu 04Am ajuns la poarta de finish unde a trebuit sa ma dau jos si sa merg/alerg pe langa bicicleta pana la locu rezervat mie in rastel. Cand m-am dat jos din sa am simtit ca mi se inmoaie picioarele. Auch. Ce mama ei de alergare mai fac eu acum cand abia ma tin pe picioare. Am mers impleticindu-ma pana unde trebuia sa las bicicleta. Aveam impresia ca nici la cele mai crunte betii nu mersesem pe atatea carari. Dar nici prin cap nu imi trecea sa renunt. Am scapat din lac, am trecut si peste hurducaiala traseului de bicicleta, cei 5 km pe care ii mai am ii fac si in 4 labe daca e nevoie. Imi era destul de clar ca o sa imi fie al dracului de greu sa termin in timpul de 45 de minute pe care mi-l propusesem. Am pornit usor, lipa-lipa. Probabil din cauza oboselii nu mai constientizam viteza cu care alerg. Dupa o distanta relativ scurta am simtit ca mi se blocheaza muscii de la gambe. Am mers putin, am incercat iar sa alerg si s-au blocat „pulpele superiore” si iar am mers. Si cam tot traseul mai mult am mers. Si cu toate astea am scos un timp de 43’si 43″ adica 8’45″/km. ceea ce ma face sa cred ca alergam prea repede in scurtele reprize in care mai faceam asta.
Mi-am propus sa termin acest prim triatlon cu 500m inot, 26,6 km bicicleta si 5km alergare in 3h15′ la care se adaugau si timpii petrecuti prin tranzitii. Am fost poate prea optimist. Timpul oficial in care am terminat acest concurs este de 3h31′. Poate parea mult avand in vedere ca la distantele lungi limita de timp in care trebuiau parcurse toate probele a fost de 4h30′. Dar pentru o prima participare la un triatlon sunt fericit in primul rand pentru faptul ca am terminat. Si nici timpul nu mi se pare de lepadat.
A fost greu. Foarte greu. Dar m-am simtit excelent. Mai nasol a fost cand, dupa o perioada de pauza si dupa portia de paste carbonara oferita de organizatori, a trebuit sa ma urc iar pe bicicleta sa fac cei 12 km care ma desparteau de casa. Si asta intr-un ritm care sa fie cat de cat satisfacator si pentru Andrei Rosu care ma insotea. 😀 Multumesc pentru companie si pentru sfaturi.
Si ii multumesc si lui Ionut Maita cu care am ajuns in dimineata concursului la Mogosoaia. Cu siguranta mi-ar fi fost mult mai greu daca trebuia sa ma duc pana acolo pe bicicleta.
Asa cum am mai spus as vrea ca anul viitor sa particip pe distanta de half ironman la triatlonul de la Oradea iar in 2015 la IronMan France de la Nisa. Prin prisma participarii mele la aceste triatloane si la altele trebuie sa am in vedere „la pomul de iarna” doua aspecte. Primul se refera la participarea cu echipament adecvat cursei. De exemplu acum mi-ar fi fost mai usor daca as fi avut un MTB cu suspensii. Al doilea aspect se refera la faptul ca trebuie sa incep cat mai curand antrenamente de inot, atat pentru rezistenta cat si pentru a invata sa inot corect. Si pentru asta am nevoie urgenta de fonduri pe care le pot obtine fie cu ajutorul unei sponsorizari fie cu un serviciu mult mai bine platit. Ceva sugestii?
Multumesc si inimosilor voluntari care au indurat cu stoicism caldura si fara de care concursul nu putea avea loc. A fost placut sa iau masa la iarba verde in compania lor.
FELICITARI TUTUROR PARTICIPANTILOR!

„Sunt fericit si ma simt bine …”

Prima poza e luata de pe pagina de Facebook a No stress, a doua poza ii apartine lui Marius Anghel si ultima e facuta de Elena Preotu.

Cu bicicleta pe strada sau pe trotuar?

Se discuta in ultima vreme destul de intens despre amenajarea pistelor de biciclete pe carosabil in locul celor existente pe trotuare. A fost chiar si un mars al biciclistilor cu 4200 de participanti care cereau acest lucru.
De ce nu sunt bune pistele pe trotuare:
1. In majoritatea cazurilor bordurile nu sunt coborate la nivelul carosabilului ceea ce provoaca atat dureri ciclistilor cat si defectiuni ale bicicletelor.
2. Foarte multi oameni circula haotic pe trotuare. Stau cu capul in jos sau vorbind la telefon, merg in zig-zag si nu se uita pe unde merg pentru a se evita unul pe altul cu atat mai putin pentru a evita o bicicleta.
3. Sunt zone precum statiile de autobuz sau in dreptul pietelor unde aglomeratia e atat de mare incat devine aproape imposibil sa ramai calare pe bicicleta fara sa lovesti pe cineva.
4. De multe ori pe trotuar nu e loc nici macar pentru pietoni din cauza chioscurilor amplasate aiurea, copacilor lasati netaiati in mijlocul trotuarului si mai ales din cauza masinilor parcate.
De ce sunt bune pistele pe trotuare:
1. Sunt mult mai sigure, in special pentru copii si incepatori. Cei care inca nu stapanesc pe deplin arta calaritului pe toacla risca sa ajunga, la o miscare gresita, sub rotile unei masini. Eu nu as avea curajul sa imi las copilul sa se duca la scoala cu bicicleta pe carosabil.
De ce nu sunt bune pistele pe carosabil:
1. Cum spuneam si mai sus din motive de securitate. Sunt destui dobitoci in traficul din Bucuresti care nu respecta nici un marcaj rutier si cred ca singura solutie pentru ei e sa montezi garduri pe carosabil acolo unde ai linie continuua. Ar fi OK pista velo pe carosabil daca delimitarea ei ar fi facuta nu doar cu niste desene pe asfalt si cu semnalizatoare/separatoare inalte de cca 1m precum cele montate recent pe Titulescu la capatul Pasajului Basarab care ar bloca astfel si parcarile pe trotuare.
2. Aceleasi masini care blocheaza trotuarele, blocheaza si spatiul de pe strada de langa bordura unde se presupune ca vor fi amenajate pistele
De ce sunt bune pistele pe carosabil:
1. Drumurile facute de biciclisti ar fi mult mai rapide. De exemplu un drum de cca. 5 km de acasa pana la serviciu pe care cu masina personala sau cu transportul in comun il fac in aprox. 30-45 min. cu bicicleta, mergand pe carosabil, il fac in cel mult 20 min. Si asta fara sa trag tare.
2. In conditiile in care timpii de parcurgere a distantelor ar fi mult mai mic cu bicicleta decat cu masina care de multe ori poate ramane blocata in trafic din ce in ce mai multi oameni ar alege transportul pe 2 roti. Adica mai putine masini in trafic ceea ce se traduce printr-un grad mai mic de poluare si oameni mai sanatosi.

Desigur exista mult mai multe argumente pro si contra, eu am dat doar cateva. Ideea e ca ambele variante au avantaje si dezavantaje. Cred ca cea mai buna solutia ar fi ca in loc de autostrada suspendata promisa de Op(ă)rescu sa faca niste piste suspendate. 🙂

Fiecare kilometru conteaza!

Asociatia ViitorPlus si Carpatbike au lansat campania de promovare a mersului pe bicicleta “Fiecare kilometru conteaza”. Aceasta este dedicata angajatilor din companii, institutii si organizatii.
Asa cum spun chiar organizatorii, „„ONmotion – Fiecare kilometru conteaza” isi propune sa contribuie la crearea unei comunitati fizice, conectate insa si virtual, a celor care aleg sa foloseasca bicicleta in toate formele sale (pe aleile din parc, pe sosea, pe poteci de munte, in competitii, ca mijloc de transport in oras si de ce nu poate si pe bicicleta stationara) si sa prezinte avantajele si beneficiile ciclismului prin evidentierea unor indicatori ecologici realizati atat de fiecare participant, cat si de toata organizatia implicata in program. In cadrul acestui program, toți participanții vor aduna kilometri in perioada de desfășurare a campaniei, urmând ca la final unii dintre ei precum si companiile pe care le reprezintă sa fie premiati”.
Campania se desfasoara la nivelul intregii tari si se adreseaza companiilor, institutiilor sau organizatiilor care vor sa isi incurajeze angajatii sa aiba un stil de viata activ si prietenos cu mediul. Campaniei are loc intre 15 martie si 31 octombrie 2013.
Participantii se bucura direct de beneficiile acestei campanii. Cei inscrisi primesc un kit de participare compus din ciclocomputer si tricoul campaniei, la care se adauga premii si promotii de la sponsori. Cei care vor parcurge in cadrul campaniei un numar de minim 200 km vor participa automat la o tombola, iar alte diverse categorii de participanti vor primi premii de la sponsori.
Angajaţii de la Libra Bank, Ensight Management Consulting, Provident Financial şi Amway participă deja la campanie şi 6 magazine de biciclete (Moş Ion Roată, BikeXpert, Biciclop, Cyclopedia, La vita e Velo, Emmeduesport) oferă reduceri participanţilor.

Pentru informatii suplimetare si inscrieri intrati pe site-ul campaniei: onmotion.ro

Vreau bicicleta!!!

In dar de ziua … mea, voi primi anul asta o bicicleta. Si exista posibilitatea sa primesc cadoul cu cca. 2 luni mai devreme adica chiar luna aceasta.
Eu nu am mai pedalat de cca 15 ani si pana atunci am mers cu un Pegas pliant. Am 1.83 cm si 103 kg si o iau pentru drumuri zilnice la serviciu (5 km dus si alti 5 km intors) si eventual in week-end cate un drum de 100-200 km. Nu ma intereseaza sa urc cu ea pe munte, dar nu as refuza o plimbare prin padurile limitrofe Bucurestiului sau participarea la Prima Evadare.
Pe net gasesc o gramada de criterii: in functie de schimbatoarele de viteze, de tipul de frana si multe altele. Dar eu la Pegas nu aveam asa ceva. Aveam doar o frana pe spate, torpedo parca ii zicea iar viteza depindea doar de cat de tare dadeam eu din picioare. Nu aveam foi, pinioane si alte smecherii care sa se strice daca cobor 3 trepte in parc cu bicla. Amu trebuie sa invat sa folosesc si schimbatorul de viteze. si franle manuale. 😀
Bugetul e undeva pe la 700-750 ron. Stiu, e unul mic. Am citit pe diferite site-uri si se recomanda achizitionarea de biciclete de la 1500 ron in sus. Dar nu am acesti bani. Ori imi iau ceva la banii astia, ori nu mai iau deloc.
Am vazut pe site-ul Decathlon aceste 2 modele: B’TWIN ORIGINAL 3 si B’TWIN RIVERSIDE 1. Avantajul magazinelor Decathlon e ca poti proba bicicleta in magazin. Eu as inclina spre modelul Riverside. Voi ce parere aveti despre aceste modele?
In afara de cele 2 de mai sus ce imi puteti recomanda?

sursa foto: tu.ro

Mini trainer

Mini trainer


Am inceput sa dau la pedale. Am gasit printre lucrurile lui taica-miu o mini bicicleta de antrenamet pentru acasa luata de la D-mail (partener comercial Lyoness) si aseara am inceput sa pedalez la ea. In lipsa unei biciclete de oras, merge si asta. Dupa 30 de minute computerul acestei jucarii imi arata ca am parcurs 8.69 km. Si asta fara sa ma ridic de pe scaunul din care urmaream meciul de aseara Copenhaga-STEAUA 😉 Nu stiu daca viteza de 17 km/h e mare sau mica dar daca tot am apartul in casa ma gandesc ca e pacat sa nu il folosesc. Cel putin pana fac rost de o bicicleta adevarata.
Am de gand sa-l folosesc 2-3 zile pe saptamana mai exact in zilele in care nu alerg. Si cu timpul sunt sigur ca o sa creasca si viteza si „distanta” parcursa.
Oricum, sper ca la vara, de ziua mea sa-mi iau o bicla cu roti cu care sa ma pot plimba prin oras ;i/sau sa merg la munca.

sursa foto „Mini trainer”: D-mail