Barcelona

În urmă cu mai bine de 20 de ani fugeam 4 luni de acasă şi în aventura mea am stat cam 3 luni în Istanbul. Poate voi scrie cândva amintirile mele legate de acel periplu prin România, Ungaria, Bulgaria şi Turcia dar nu despre asta e vorba acum. Am dat un singur telefon acasă, cu 10 zile înainte de a mă întoarce, în care le-am spus părinţilor că aş fi la Barcelona. Nu mai ştiu de ce Spania şi mai ales de ce Barcelona, dar de atunci îmi doresc foarte mult să văd acest oraş.
Prin ianuarie a.c. am luat biletele la BlueAir: 1000ron 3 bilete dus-întors cu plecare pe 26 septembrie şi întoarcere pe 8 octombrie.
Am făcut check-in online şi în ziua stabilită pentru decolare, cum nu aveam bagaj de lăsat la cală am ajuns repede la poarta de îmbarcare. Aici aveam ceva emoţii ca nu cumva bagajele noastre să depăşească dimensiunile destul de mici impuse de companie pentru bagajele de mână dar totul a fost OK. Zborul a fost liniştit, fără incidente dar din păcate nu am putut vedea Barcelona de sus pentru că eram pe partea greşită a avionului. Şi erau şi nori. Am fost preluaţi de la aeroport de gazda noastră şi până am ajuns „acasă” în Sabadell a venit şi întunericul.
Joi 27.09, în prima zi pe pământ spaniol am rămas în oraşul ce ne găzduia şi ne-am plimbat prin parcul Catalunya, apoi prin El Corte Ingles (partener comercial Lyoness cu bonuri valorice) şi pe străzi.
Vineri 28.09, ne-am luat o cartelă T-10 valabilă pentru 2 zone (18,75€) şi am plecat în Barcelona. Ajunşi acolo, am trecut pe sub Arcul de Triumf şi am intrat în parcul Citadella unde am fost surprinşi de ploaie. Ne-am aciuat într-un foişor împreună cu mulţi alţi turişti şi am aşteptat ca 1 oră – 1 oră şi jumătate să treacă ploaia. Ne-am mai plimbat puţin prin parc şi am ajuns la Zoo. Am tot citit pe net de oferte promoţionale care ajung cu reducerile şi până la 50% şi am tot sperat ca până să plec din ţară să găsesc o astfel de ofertă pe site-ul lor dar nu am avut noroc. Şi cum intrarea pentru noi trei ajungea la 50€ am zis pas. Am fost apoi la muzeul de ciocolată (4,30€, gratuit pentru copii sub 7 ani) şi am continuat cu Santa Maria del Mar pe care am gasit-o închisă. Şi cum foamea urla în noi am pornit spre malul mării şi ne-am dus în centrul comercial Maremagnum şi am mâncat la Fres&Co, un restaurant genul All You Can Eat unde plăteşti o sumă fixă (aici 12,90€) şi mănânci cât vrei şi cât poţi. După ce ne-am umplut burţile am plecat agale spre şi pe Rambla. Ajunşi în Piaţa Catalunya ne-am întâlnit cu sor-mea, sosită şi ea în vizită de la Toulouse şi am mers să vedem renumitul spectacol de sunet, apă şi lumini oferit de Fântâna Magică Montjuic.

Sâmbătă 29.09 Pe o ploaie destul de puternică care a ţinut toată ziua am plecat în Barcelona să vedem renumita catedrală Sagrada Familia care se preconizează că o să fie gata în 2040. Foarte scump preţul plătit pentru a intra în casa domnului: 13€. Nu am fost foarte impresionat de interior. Îmi place mai mult exteriorul. Ce mi-a plăcut a fost luminozitatea din interior. A fost primul lăcaş de cult în care am intrat fără să am senzaţia că intru într-o grotă. E ciudat că deşi se spune că dumnezeu este lumină, toate catedralele şi bisericile sunt foarte întunecoase.
Duminică 30.09 Pentru că sora mea vroia să plece pe la prânz înapoi spre Toulouse, am rămas în Sabadell spre bucuria lui Edy care a putut să se joace în voie în parcul Catalunya. După despărţirea de Anamaria, am mers în celălalt capăt al parcului şi ne-am plimbat cu un ferrocarill în miniatură. Spre seară am fost la un parc de distracţii în Terrassa.
Luni 01.10 am fost în Park Guell. Citisem de acasă că e mai bine să cobori la staţia de metro Vallcarca de pe L3 deoarece pe una din străzile care urcă spre parc sunt foarte multe scări rulante. Foarte frumos parcul. Am remarcat că parcurile lor au foarte puţine spre deloc alei asfaltate. Majoritatea aleilor sunt cu zgură sau uneori sunt acoperite cu dale. Am coborât apoi până la staţia de metrou Lesseps şi am mers în Piaţa Espanya pentru a o vedea şi pe lumină. Aici am intrat în Arenas de Barcelona, un mall nou care înainte era o arenă pentru luptele cu tauri. Se poate urca până sus pe terasă de unde priveliştea e superbă.
Marţi 02.10 Aquarium-ul din Barcelona e o plăcere pentru întreaga familie. O mulţime de acvarii cu tot soiul de peşti şi cea mai tare chestie tunelul de sticlă cu bandă rulantă din acvariul rechinilor. E impresionant să vezi un rechin la doar câţiva milimetri distanţă. A urmat o nouă plimbare pe Rambla şi o vizită în celebra piaţă Boqueria şi la Decathlon.
Miercuri 03.10 Ca fan al FC Barcelona nu puteam să merg la ei în oraş şi să nu fac o vizită pe Nou Camp chiar dacă e foarte scump (23€). Am mers apoi la Palau Reial de Pedrables care găzduieşte o expoziţie de ceramică dar nu aveam dispoziţia necesară pentru aşa ceva. Mi-am continuat plimbarea pe lângă dragonul din Poarta Finca Güell spre Monaster de Peddrables. Aici am dat roată mânăstirii dar nu am găsit intrarea. Toate porţile erau ferecate. Am pornit apoi în căutarea Porţii Finca Miralles.
Joi 04.10 Am mers cu metroul (L3) până în staţia Paral-lel şi de acolo cu funicularul. De aici, ştiind că telecabina e scumpă, am căutat staţia autobuzului 193 dar acolo era un afiş că linia e suspendată. M-am întors la funicular şi am întrebat la informaţii de unde am aflat că pot lua autobuzul 50 sau 150 nu mai ţin minte exact până la castel. În autobuz am găsit un pliant care anunţa că se reorganizează toate traseele de autobuz din Barcelona. Castelul Monjuic este mai mult un fort de apărare decât un castel dar e frumos şi oraşul şi portul se văd superb de sus. De acolo am coborât puţin pe jos până am găsit cealaltă telecabină care să ne ducă pe plaja Barceloneta. 10€ de persoană iar copii nu plătesc. Există şi varianta dus-întors la 15€. Ajunşi pe plajă am făcut o baie în mare. Deşi plaja era plină, erau destul de puţini oameni în apă. La prima impresie, apa părea foarte rece dar la 22 de grade cât avea era perfectă pentru bălăceală. Impresia era dată de diferenţa de temperatură, în aer fiind 32°C.
Vineri 05.10 Pentru a evita călătoria cu Tramvaiul Albastru (un fel de funicular) care e scump, am urcat la Tibidabo pe alt drum, mai puţin cunoscut. Am mers cu FGC până la staţia Peu del Funicular de pe linia S2 şi de acolo cu funicularul până la Vallvidrera Superior. Ajunşi sus am luat microbuzul 111 care ne-a lăsat în faţa catedralei. Am vizitat toţi 3 cele două etaje ale catedralei apoi eu am luat liftul (2€) până sus. Panorama a fost superbă chiar dacă peste oraş plana un val străveziu de ceaţă. Sau poate era doar smog. Nu am intrat în parcul de distracţii din vecinătate deoarece la vizita făcută la Terra Park în Bucureşti Edy nu a fost atras de genul ăsta de distracţii. De acolo am căutat staţia lui 196 pentru a coborî la CosmoCaixa, dar fără succes. Atunci am zis că suntem viteji şi ccoborâm pe jos. Dar am sfârşit într-un drum care se înfunda în scoala judiciară. Ne-am întors în şoseaua principală unde era o staţie de 111 pe care l-am luat până la funicular. Am mers din nou la Sagrada Familia pentru a-i putea admira exteriorul având în vedere că la precedenta vizită nu ne puteam uita în sus din cauza ploii. Am mers apoi să fedem alte 2 opere ale lui Gaudi: La Pedrera şi Casa Batllo pe care le+am privit doar de afară. Am vrut apoi să vedem şi Catedrala gotică pe numele ei complet La Catedral de la Santa Creu i Santa Eulàlia dar care este cunoscută sub denumirea de La Seu. Din păcate am ajuns cu foarte puţin timp înaintea închiderii şi nu am mai fost lăsaţi să intrăm. Aşa că ne-am mulţumit să o privim doar pe afară şi să ne mai plimbăm puţin pe străzile din cartierul Bari Gotic. Am vrut să vedem din nou spectacolul de la Fântâna Magică Montjuic dar am uitat că a trecut la orarul de iarnă şi am ajuns când se termina ultima reprezentaţie.
Sâmbătă 06.10 am rămas să ne mai plimbăm prin magazinele şi parcurile din Sabadell.
Duminică 07.10 În drum spre muzeul Picasso am văzut frumoasa catedrală La Seu. Ajuns la muzeul Picasso am reuşit să intru după ce am stat mai bine de o oră la coadă. Mi-au plăcut tablourile din prima parte a cariei şi deloc cele din perioada cubistă. Aş fi vrut să văd şi Muzeul Barbier Mueller de arta precolumbiană dar conform afişelor de la intrare începând cu 15 septembrie este închis definitiv. Mai erau câteva muzee pe care vroiam să le văd în această zi, deoarece fiind prima duminică din lună erau gratuite dar eram prea obosit si prea decepţionat de cubism. Aşa că am preferat să hălăduiesc în voie pe străzile oraşului. Am ajuns din nou la Santa Maria del Mar pe care am putut de data asta să o văd şi în interior. După încă câteva ore de plimbat hai-hui prin Barcelona m-am oprit la restaurantul Pollo Rico de care ştiam de acasă şi unde pentru 4€ am mâncat cea mai bună paella (mixtă) de până acum. Iar seara am iesit la un bar din Sabadell pentru a vedea Barcelona – Real.
Luni 08.10 chiar dacă eram obosit după aproape săptămâni de plimbări am zis că nu se face să plec din Catalunia fără să fac măcar o alergare. După încă o „vizită de lucru” în parc am terminat de făcut bagajul şi am plecat la aeroport. Aici am avut iar emoţii în privinţa dimensiunilor bagajului (55x40x20cm) dar şi a greutăţii (7kg/bagaj) dar şi de data asta totul a fost OK. După un nou zbor liniştit, pe la 23:10 am aterizat pe Otopeni.
Dacă aveţi întrebări, lăsaţi un comentariu şi în cel mai scurt timp o să răspund.

We run Bucharest – cum fu

Duminică, 16 septembrie 2012, am participat la prima cursă din viaţa mea, fără a lua în considerare bacu’ la sport.
După 2 săptămâni în care nu am alergat deloc (1 km, marţi, nu se pune) am participat ieri la crosul We run Bucharest, organizat de Pro Sport şi Nike, la cursa de 10 KM. În funcţie de cum priveşti clasamentul, de jos în sus sau de sus în jos, am ieşit primul sau ultimul :D. Asta pentru că pe site-ul evenimentului, la rezultate nu sunt trecuţi şi cei care au abandonat.
Mă aşteptam să termin pe primul loc din coadă şi nu mă deranjează absolut deloc. Din contră, participarea la acest cros a fost un motiv de bucurie deoarece mi-am îmbunătăţit timpul personal. La precedenta alergare lungă, la care m+am şi accidentat la picior, scosesem cel mai bun timp pe 10 km de până atunci: 1h:37m:43s. Acum la cros am scos 1h:18m:00s adică cu 19 min. şi 43 de secunde mai bine. Asta în condiţiile în care în apropiere de Piaţa Victoriei a reînceput să mă doară piciorul, iar aproape de finish-ul celor care au participat la cursa de 3,4 km au reapărut şi deja obişnuitele crampe abdominale.
Startul a fost întârziat cu câteva minute şi deşi ştiam de această capcană, nu am reuşit să o evit: în febra startului, am plecat prea repede şi a durat ceva până mi-am găsit un ritm la care să pot să şi respir în timp ce alerg. Pe la jumătatea drumului dintre Arcul de Triumf şi Piaţa Victoriei am fost prins din urmă de concurenţii de la 3,4 km al căror start probabil că a fost dat exact la timp adică la 9 şi 10 minute. Ceea ce m-a indus în oroare eroare deoarece eu vedeam tot timpul o mare de oameni alergând în faţa mea, dar era plutonul greşit. După ce am intrat în parcul Herăstrău nu mai vedeam pe nimeni în faţă. Abia aproape de fântâna Mioriţa am văzut câţiva alergători nu număr care alergau pe malul lacului în sens invers. Unul din motivele care m-au făcut să termin cursa deşi mă durea piciorul a fost dorinţa de a primi medalia de la finish. După ce cu o săptămână în urmă l-am ajutat pe Andrei Roşu să împartă medaliile celor care terminau de alergat cei 21 de km ai semimaratonului de pe Transfăgărăşan abia aşteptam să primesc şi eu una. Dar se pare că mai am de aşteptat deoarece organizatorii probabil nu se aşteptatu să termine atât de mulţi din cei înscrişi la cursa de 10 km şi au rămas fără medalii. Am înţeles că nu sunt singurul rămas fără medalie. Apropo de Andrei Roşu, ieri în timp ce eu alergam/mergeam şontâc-şontâc la acest cros, el participa la cel mai greu (cum altfel?) IronMan din lume, cel din Ţara Galilor. A terminat în 15 ore şi 25 de minute. FELICITĂRI!
Dar să revin la cursă şi pentru că am pomenit de lipsa medaliilor să trecem la partea organizatorică. Deoarece e prima mea participare la un concurs nu prea am cu ce face comapraţie. Decât parţial cu Transmaraton, unde am participat ca voluntar. Să le luăm pe rând. Kitul de înscriere, după ce am văzut ce a conţinut cel de la Transmaraton, cel de la această cursă mi se pare extrem de sărac: 1 tricou, o brăţară şi un cupon de reducere cu 20% la produsele de alergare din partea Nike. Din partea Herbalife au fost 1 baton proteic, 1 nutriţional şi două pastile efervescente. Şi asta a fost tot. Nici măcar ziarul Pro Sport nu a fost inclus în pachet.
Desi initial citisem ca vor fi si energizante la punctele de hidratare, nu aveau decat apa si banane. Dar poate am inteles eu gresit. Dupa punctele de hidratare nu au existat saci de gunoi unde sa poata fi aruncate sticlele si cojile de banane iar cosurile parcului au fost neincapatoare pentru uriasa cantitate de gunoi rezultata.
La finish, nu doar ca nu am mai gasit medalie, dar nu am mai gasit nici apa sau banane.
La Transmaraton, chiar dacă au mai fost unele probleme organizatorice, inerente la o primă ediţie, ele nu au fost vizibile de către alergători şi nu i-au afectat.
Una peste alta a fost frumos şi sper că dacă organizatorii vor citi acest post să îl ia ca pe o critică constructivă. Pentru că important nu e să nu greşeşti ci ce faci după ca să nu mai repeţi greşeala.

Rezultatele le găsiţi aici: http://werunbucharest.prosport.ro/rezultat/

Şi în concluzie nu pot să spun decât că FU BINE.

LATER EDIT: Felicitări tuturor celor care au terminat cursa. Şi îmi cer scuze celor care au fost pe podium pentru că nu am rămas la premiere dar din cauza ploii am fugit cu copilul şi soţia la maşină. Felicitări câştigătorilor.

UPDATE 19.09.2012: La publicarea rezultatelor eram pe poziţia 330 la general masculin şi 113 la categoria de vârstă. Probabil că cei de la ProSport au fost deranjaţi de acest articol şi m-au scos din listă.  Atât pe mine cât şi pe cel clasat înaintea mea.