Alergarea, incotro?

Cu aproximativ 5 luni în urmă, luam decizia să încep să alerg. Citeam de ceva vreme blogul lui Andrei Roşu dar declicul a fost anunţul lui Adrian Soare că o să participe la Maratonul Internaţional Bucureşti. Şi am zis că vreau şi eu. Dar, aproape imediat, mi-am dat seama că pe 7 octombrie când urma să aibă loc evenimentul eu nu eram în ţară, având luate biletele pentru concediul la Barcelona încă din ianuarie-februarie. Am început totuşi să alerg şi am căutat un alt maraton în Bucureşti la care să particip. Am găsit până la urmă un maraton care la ediţia de anul trecut (prima) a fost organizat în parcul IOR de 1 decembrie: Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc.
Deşi ştiam că sunt într-o formă fizică execrabilă mă aşteptam totuşi ca recuperarea să fie mai rapidă.
Aşa cum spuneam, am început să alerg. La început după 200-300 m cedam şi trebuia să merg deoarece nu mai eram în stare să alerg: respiraţie mai mult decât deficitară, dureri musculare şi în zona colonului. Distanţa alergată fără pauză a crescut până la 2-3 km dar şi distanţele parcurse alternând alergatul cu mersul au crescut până la un maxim de 16 km. După această distanţă a apărut o durere în talpa piciorului stâng care ma ţinut departe de alergare circa 2 săptămâni. În această perioadă de pauză am participat ca voluntar la Transmaraton unde mi-am încărcat bateriile motivaţionale. Crezând că am scăpat, am revenit în forţă la Crosul We run Bucharest, dar după 2 km a reapărut durerea de picior. Am refuzat să abandonez si am continuat cursa. Şi chiar dacă am ieşit ultimul, a fost o experianţă plăcută ca mi-a prilejuit îmbunătăţirea timpul personal pe distanţa de 10 km. Şi am luat iar o pauză din alergare. A urmat apoi concediul unde din cauza plimbărilor de dimineaţă până seara prin Barcelona nu am mai fost în stare să alerg.
M-am întors acasă, am reînceput alergările şi analizând condiţia mea fizică cu 1 lună şi jumătate înainte de maraton am ajuns la concluzia că nu am nici o sanşă să ajung într-o formă optimă pentru a alerga un maraton în maxim 5h30′ şi că voi alerga la proba de semimaraton. Şi am continuat antrenamentele, ajungând să alerg aproape 5 km fără pauză. Apoi am răcit. Am forţat o alergare de 4 km în noaptea de Halloween deşi aveam febră iar în zilele următoare am avut puseuri de febră de până al 40°.
Şi când mă pregăteam să particip la Crosul Pădurii, sâmbătă seară a murit tatăl meu. Şi până astăzi nu am mai alergat. Voi ieşi din nou, în seara asta la o alergare uşoară şi scurtă: 1-2 km. DAR în acest moment nu mă simt în stare să particip la o competiţie de anduranţă. Aşa că mă văd nevoit să renunţ la intenţia de a participa la Maratonul de pe 1 decembrie.
Şi astfel pun punct „Jurnalului de alergătura”, în forma lui săptămânală. Voi continua însă să scriu despre alergare şi despre competiţiile la care voi participa.
Şi atunci, ce urmează? În mod sigur, voi continua să alerg. Apoi, având în vedere cheltuielile făcute în ultimele zile dar şi cele ce vor urma, dacă voi avea fonduri îmi doresc să particip la Băneasa Trail Race pe 15 decembrie şi apoi la Semimaratonul Gerar (27 ianuarie) dacă îmi găsesc echipă.
Am eu mai multe planuri legate de alergare dar mai întâi vreau să ajung să alerg fără pauză minim 10 km. Apoi oi mai vedea.

Jurnal de alergatura 21

Miercuri 31.10.2012 Nike+ Running Club – Halloween Night Run. Evenimentul a avut loc în Parcul Carol I şi alergarea a avut 4 km. După alergarea de aseară nu ştiu ce să fac: să mă bucur sau să plâng? Iar am plecat prea tare şi am cedat repede. După câteva sute de metri am început să suflu precum o locomotivă cu aburi. Pe la jumătatea urcării spre mausoleu nu am mai putut: mă dureau toţi muşchii de la picoare, reapăruse durerea de colon/bilă sau ce o fi (asta şi ca efect a 2 zile onomastice în familie adică cu multă mâncare şi torturi) iar respiraţia … am uitat-o la start. Am vrut să plec mai tare şi să încerc să menţin ritmul pentru că am zis eu că am stat destul la 7:30-8 min/km dar nici chiar aşa. În condiţiile în care câteva bucăţi bune din prima tură le-am mers şi am scos un timp pe cei 2 km de 12’48” adică 6’24″/km înseamnă că startul a fost undeva pe la 5’/km şi nu e de mirare că am capotat atât de rapid, după 700-800 de metri. Şi segmentele ulterioare de alergat au fost destul de rapide având în vedere că media celor 4 km a fost 6’54″/km adică cel mai bun timp scos de mine de când m-am apucat de alergat şi până acum.
Temă pentru acasă: Pe finalul alergării, adică pe coborârea de la monument am încercat un nou stil de alergare. Dacă până acum făceam paşi mici mai încet sau mai rapizi acum am încercat să măresc pasul şi în acelaşi timp să ridic mai mult piciorul în spate. Poate e doar o impresie cauzată de coborâre dar parcă a fost mai uşor să alerg aşa şi am avut viteză mai mare. Cert este că după acest experiment de aseară, în această dimineaţă m-am trezit cu o frumoasă febră musculară la „pulpele superioare” în timp ce „pulpele inferioare” sunt bine-merci. Semn că aseară am lucrat cu alte grupe de muşchi, mai puţin utilizate, ale „copanului”. De studiat la alergările următoare.
Vineri 02.11.2012 1 km – 7:20

Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 103,4 (de la 106,6 în urmă cu o săptămână şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: ? (de la 3,2 km săptămâna trecută şi mai puţin de 500 m la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS

Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg sau a doua zi de dimineaţă. Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.

Jurnal de alergatura 20

Miercuri 23.10.2012 Încă mai am o urmă de febră musculară cu care m-am pricopsit ca urmare a alergării la Crosul Loteriei Române, mă simt balonat şi mă doare un pic bila semn că am mâncat prea mult dar, vorba cântecului: am furnici pe toată talpa. Aşa că am ieşit să alerg măcar 1 km. Şi am alergat. Şi am simţit că ar mai fi loc de 1 km şi apoi încă 1. Şi uite aşa am ajuns la 3 km.
Duminică 28.10.2012 Dupa 3 zile la Simon cu mancare multa si miscare putina aseara am iesit la alergare. Am obosit repede, dupa mai putin de 1 km dar am reusit sa trag de mine si am alergat 3,2 km.
Dezamagitoare saptamana.

Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 106,6 (de la 107,4 în urmă cu o săptămână şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: 3,2 (de la 4 km săptămâna trecută şi mai puţin de 500 m la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS

Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg sau a doua zi de dimineaţă. Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.

Jurnal de alergatura 19

Luni 15.10.2012 Coafura febra musculară rezistă.
Marţi 16.10.2012 Pe seară am alergat 2 km. Aş fi putut poate să mai fac 1 km sau poate chiar 2 dar am vrut să mai păstrez puţine forţe pentru a doua zi când plănuiam să alerg dimineaţa.
Miercuri 17.10.2012 VICTORIE! Chiar dacă am alergat doar 1 km, important este că am reuşit să mă dezlipesc din pat şi să ies la alergat dimineaţa. Nu am mai alergat dimineaţa de pe timpul căldurilor de astăvară care nu mă lăsau să dorm şi mă trezeam mai obosit decât mă culcam. A fost super să alerg din nou dimineaţa.
Joi 18.10.2012 ora 6:20. Suna alarma telefonului, o opresc, ma intind cand ma uit din nou la ceas 7:20. In consecinta alergarea a ramas pentru seara cand am alergat 3 km.
Vineri 19.10.2012 O noua alergare de seara, de data asta de 4 km pe care am reusit sa ii fac fara pauza.
Duminică 21.10.2012 Am participat la Crosul Loteriei Române – „Aleargă pentru sănătatea ta”. Am spus ieri, pe larg, cum a fost. Pe ultimii doi km am alternat reprizele de alergat cu unele de mers. Si cu toate astea, conform Endomondo, am scos cel mai bun timp al meu de pana acum pe distanta de 5 km. Adică iar am pornit prea tare. Oare voi reuşi să învăţ să plec şi să alerg în ritmul meu?

Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 107,4 (de la 105,9 în urmă cu o săptămână şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: 4 (de la 2,5 km săptămâna trecută şi mai puţin de 500 m la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS

Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg sau a doua zi de dimineaţă. Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.

sursă foto: sportrevolution.ro

Jurnal de alergatura 18

Luni 08.10.2012 We run Sabadell ;). Prima alergare pe pământ spaniol în ultima zi de concediu. Dimineaţa am alergat şi seara am zburat … spre Bucureşti. Alergarea a fost de 3,1 km în 28,30 minute adică am alergat cu un ritm de 9′ şi 12″ pe km.
Joi 11.10.2012 Azi am iesit din nou sa alerg din nou in parcul meu. Am alergat fara pauza 2 km si a fost ok.
Sâmbătă 13.10.2012 Nike+ Running Club – Saturday Run. Again. Am alergat fara pauza pana la Insula copiilor. Apoi am alternat mersul cu alergatul iar la final am scos un timp mai slab cu aproape 1 minut fata de data trecuta.
Duminică 14.10.2012 Lipsa de antrenament din ultima perioada isi spune cuvantul si ca urmare a alergarii de ieri sunt nefericitul posesor a unei febre musculare.

Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 105,9 (de la 106,7 la intoarcerea acasa şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: 2.5 (de la 0 km săptămâna trecută şi mai puţin de 500 m la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS

Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg sau a doua zi de dimineaţă. Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.

sursă foto: es.123rf.com

Primul patrar. Oare?


Uite ca au trecut 4 luni de cand m-am apucat de alergat, timp in care pot trece pe raboj si prima mea accidentare. La inceputul lui septembrie am avut o alergare de 16 km iar dupa somnul de dupa amiaza din aceea zi m-am trezit cu o durere la piciorul stang. Aceasta durere m-a tinut departe de alergare 2 saptamani.
A urmat apoi primul meu concurs de alergare, We run Bucharest. Neantrenat si probabil incomplet refacut asa ca durerea de picior a reaparut. Apropo, am primit acasa medalia de finisher. voi face o poza cu ea zilele urmatoare.
Dupa inca o saptamana am participat la Nike+ Running Club – Saturday Run si iar am avut dureri la picior. Si am plecat in concediu 12 zile in care nu am alergat decat 1 data in dimineata intoarcerii la Bucuresti: 3,1 km in 28’30”. Acum daca am alergat si in Spania se cheama ca sunt alergator de talie europeana? :))
In aceasta ultima luna am alergat extrem de putin. Partea buna ca dupa alergarea de luni dimineata din Sabadell nu am mai avut dureri la picior. Partea proasta e ca nu cred ca am alergat fara pauza mai mult de jumatate din traseu. Poate ca o fi si relieful de vina, acolo fiind zona deluroasa, dar in principal lipsa antrenamentului a facut sa alerg atat de putin fara pauza.
Ma simt de parca trebuie sa o iau de la capat. Ei, nu chiar de la inceput pentru ca atunci nu puteam sa alerg nici 500 de metri fara pauza, dar totusi … Sper ca nu am pierdut prea mult timp si sa pot recupera.
Nu are rost sa mai pun un PrintScreen cu programul MY ASICS deoarece pana cand voi reusi sa recuperez timpul pierdut nu mai are relevanta. Vor urma alergari din ce in ce mai lungi, sambata cate o tura de herastrau impreuna cu cei de la Nike+ Running Club, pe 21 octombrie Crosul Loteriei Romane si pe 4 noiembrie Crosul Padurii.

sursa foto: succesdublu.ro

Jurnal de alergatura 16

Miercuri 19.09.2012 După crosul de duminică am resimţit lipsa alergărilor din ultimele 2 săptămâni şi m-am pricopsit cu o febră musculară aşa că luni şi marţi am stat cuminte. În seara asta pe la 10 fără ceva am ieşit iar la alergat. După câţiva paşia început să mă doară iar piciorul şi în loc să mă opresc am decis să continui dar să schimb călcătura. Noroc că sâmbătă am trecut prin Herăstrău pe la cortul Nike şi am probat o bandă de alergare. A fost o experienţă ciudată, aveam impresia că dacă încerc să alerg punând tot piciorul jos pierd prea mult timp şi o să mă arunce în spate. Aşa că am pus doar partea din faţă a tălpii jos, aşa cum e încercuită în poză. Şi tot aşa am alergat şi acum. Şi a fost OK. Doar că după ceva mai bine de 2,5 km picioarele nu mă mai ascultau să calce aşa şi se aşezau pe asfalt tot cum erau obişnuite adică cu toată talpa. Iar muschii gambelor dureau ca naiba. Aşa până la finalul celor 3 km mai mult am mers. Şi am urcat pe scări până la etajul 8 folosind aceeaşi parte a tălpii ca să îmi obişnuiesc musculatura şi articulaţiile cu noul model de efort.
Joi 20.09.2012 Doar 2 km. Gambele nu m-au lasat sa alerg pe varfuri asa ca am alergat „normal”. Din fericire nu am avut dureri de picior dar nici nu am vrut sa fortez. Si am mai avut un motiv sa alerg asa putin. Ploua. Si desi imi facea placere sa simt picaturile de ploaie si vantul mi-a fost frica pt telefon care pana una alta e singurul masurator al timpului in care imi fac alergaturile. Trebuie sa fac rost de un ceas cu cronometru si daca se poate si cu GPS. Imi place foarte mult Garmin for Runners 210, dar … vrabia malai viseaza.
Sâmbătă 22.09.2012 Nike + Running Club – Saturday Run. Sâmbătă am fost la alergarea în grup organizată de cei de la Nike. Vorba vine – alergare în grup, căci după câteva zeci de metri eram deja înşiraţi pe o distanţă mai lungă decât cea parcursă deja de mine. Dar a fost mişto să cunosc oameni noi care împărtăşesc plăcerea de a alerga şi astfel să aflu informaţii utile de la cei cu mult mai multă experienţă în domeniu. Am făcut o tură de cca. 7 km în 55 de minute şi 46 de secunde adică aprox. 7,50 min/km. Dar nu am alergat decât cel mult jumătate din distanţă, de unde trag concluzia că atunci când am alergat am dat mult mai repede din picioare decât de obicei. La un ritm de mers între 9 şi 10 min/km sau pe alocuri poate şi mai lent înseamnă că alergarea a fost cu un ritm de 5-6 min/km, ca să iasă media de 7-8 min/km. Dracu’ mai ştie. Şi nu pot alerga pe partea din faţă a piciorului decât pe distanţe foarte scurte.
Când scriu aceste rânduri e deja luni şi încă mă doare puţin piciorul. Trebuia să mai am o alergare de 12 km duminică dar din cauza piciorului am stat acasă să fac bagajele pentru concediu. La câteva zile după ce am scris articolul asta, am fost în Decathlon şi mi+am luat o pereche de încălţări de alergat: Oxilane Kalenji Ekiden 50. Vorbind cu mai mulţi alergători la We run Bucharest şi sâmbătă la alergarea organizată de Nike despre durerile mele de picior, cam toţi mi-au zis că sunt din cauza încălţărilor, care ar fi bune doar pentru cine aleargă 2-3 km la 2-3 zile. Eu am alergat până acum 170 km cu ei şi ASICS spune că până la finele programului de antrenament (inclusiv refacerea) mai am de alergat 500 km. La următoarele alergări voi folosi iar „adidaşii” no name de la început care, având talpa subţire, fără spume, aere şi alte minuni ale tehnologiei moderne, nu îmi crează probleme. Pentru moment. Chiar dăcă articulaţiile mele nu vor fi foarte fericite, probabil. astă e tipul de pantof sport pe care trebuie să îl iau: cu talpă subţire, simplă. Pentru că nu îmi permit să dau 5-600 de lei pe o pereche de încălţări de firmă care să reziste la alergările medii şi lungi.

Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 106,1 (de la 107,1 săptămâna trecută şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: nu stiu (de la ? km săptămâna trecută şi mai puţin de 500 m la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS

Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg sau a doua zi de dimineaţă. Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.

sursă foto: activeromania.ro

Jurnal de alergatura 15

Marţi 11.09.2012 1 km. Dimineaţă mai simţeam o vagă durere la picior când călcam dar acum seara nu mai durea deloc. Aşa că am ieşit să fac o alergare uşoară, de readaptare, de doar 1 km. Aş fi putut, poate, mai mult dar nu am vrut să forţez. Ce bine a fost să pot alerga din nou. Mi-a lipsit.
Miercuri 12.09.2012 Simt mai degrabă o jenă decât o durere şi doar atunci când stau pe loc. Dacă merg nu am nimic. Nu voi alerga astăzi. Fac pauză şi mă păstrez pentru crosul de 10 km de duminică.
Duminică 16.09.2012 We run Bucharest. Deşi astăzi trebuia să am o alergare de 16 km am zis că această cursă de 10 km este mai utilă pentru a vedea atmosfera din timpul unei competiţii şi e o bună ocazie pentru antrenament psihic. Am terminat cu un timp mult mai bun la 10 km decat in urma cu 2 saptamani. Cand am ajuns acasa am mancat o gramada, ceea ce se vede pe cantarul de luni. Inainte de cursa aveam 106,0 iar luni dimineata am 107,1.

Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 107,1 (de la 106,4 săptămâna trecută şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: nu ştiu (de la 4 km săptămâna trecută şi mai puţin de 500 m la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS

Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg sau a doua zi de dimineaţă. Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.

sursă foto: millstreet.ie

Jurnal de alergatura 14

Marţi 04.09.2012 Duminică după amiază, obosit de alergarea de dimineaţă am tras un pui de somn şi m-am trezit cu o durere în talpa stângă localizată cam pe unde e punctul 35 în foto. Nu doare tot timpul ci doar când merg. Luni dimineaţă încă mă mai durea când mergeam dar, ciudat, la o alergare uşoară după troleu nu am mai simţit durerea. Ea a reapărut când am mers normal. Oricum îmi e frică să forţez deoarece nu vreau să agravez situaţia aşa că fără alergare astăzi.
Miercuri 05.09.2012 Durerea rezistă deci continuă şi pauza.
Sâmbătă 08.09.2012 În acest weekend am fost ca voluntar la Transmaraton. Aş fi vrut să alerg acolo dar durerea de picior persistă.
Duminică 09.09.2012 În continuare accidentat. Cred ce editia asta a jurnalului trebuia sa o intitulez „Jurnal de accidentare”, avand in vedere ca saptamana asta nu am alergat de loc

Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 106,4 (de la 107,8 săptămâna trecută şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: 0 (de la 4 km săptămâna trecută şi mai puţin de 500 m la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS

Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg sau a doua zi de dimineaţă. Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.

sursă foto: privilegiul.info

Alerg de 3 luni

Şi uite că a trecut şi luna a 3-a de când am început să alerg şi să mă pregătesc pentru Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc. Culmea ar fi ca după ce mă pregătesc atâta, să nu se mai organizeze.
Dacă în urmă cu 1 lună spuneam că pot alerga 2-2,5 km fără pauză, acum am crescut la 3,5-4 km, dar tot sunt cu mult în urma programului. Sper ca in luna ce urmează să ajung din urmă programul de antrenament. Ce a fost în luna ce tocmai a trecut? Păi, am terminat prima etapă a antrenamentului aşa cum e el realizat de către cei de la My ASICS, în care corpul meu trebuia să se (re)adapteze la efort. După aproape 15 ani de sedentarism cred că această etapă a fost mult prea scurtă. Cred că ar mai fi fost bună o lună de adaptare. Apoi, am început etapa numărul 2 care trebuie să mă facă sa alerg mai repede. În această etapă am avut şi alergări de 5 km pe care ar trebui să le fac la viteză crescută dar şi de 12 şi 16 km. Povestea acestor alergări o găsiţi în jurnalele de alergătură din urmă.
Ce urmează? Urmează să termin această a doua etapă cu alergări de la 5 km la 16 km. Voi continua apoi cu „urlătoarea” etapă, cea de a treia, în care ar trebui să cresc atât viteza cât şi distanţa pe care trebuie să o parcurg la antrenamente. O parte din antrenamentele aferente acestei etape le voi face pe însoritele plaiuri ale Cataluniei printre vizitele al muzee, catedrale şi alte obiective turistice ale Barcelonei. Cea mai lungă alergătură pe care o voi avea de făcut acolo o să aibă 20 km. Adică un semimaraton. Eu? WOW!

Post Scriptum: În Spania voi avea netbook-ul cu mine dar nu ştiu dacă şi/sau când voi avea net aşa că cel mai probabil următorul raport lunar de alergare o să îl public după întoarcearea în ţară.

sursă caricatură: clipartguide.com