Jurnal de alergatura 19

Luni 15.10.2012 Coafura febra musculară rezistă.
Marţi 16.10.2012 Pe seară am alergat 2 km. Aş fi putut poate să mai fac 1 km sau poate chiar 2 dar am vrut să mai păstrez puţine forţe pentru a doua zi când plănuiam să alerg dimineaţa.
Miercuri 17.10.2012 VICTORIE! Chiar dacă am alergat doar 1 km, important este că am reuşit să mă dezlipesc din pat şi să ies la alergat dimineaţa. Nu am mai alergat dimineaţa de pe timpul căldurilor de astăvară care nu mă lăsau să dorm şi mă trezeam mai obosit decât mă culcam. A fost super să alerg din nou dimineaţa.
Joi 18.10.2012 ora 6:20. Suna alarma telefonului, o opresc, ma intind cand ma uit din nou la ceas 7:20. In consecinta alergarea a ramas pentru seara cand am alergat 3 km.
Vineri 19.10.2012 O noua alergare de seara, de data asta de 4 km pe care am reusit sa ii fac fara pauza.
Duminică 21.10.2012 Am participat la Crosul Loteriei Române – „Aleargă pentru sănătatea ta”. Am spus ieri, pe larg, cum a fost. Pe ultimii doi km am alternat reprizele de alergat cu unele de mers. Si cu toate astea, conform Endomondo, am scos cel mai bun timp al meu de pana acum pe distanta de 5 km. Adică iar am pornit prea tare. Oare voi reuşi să învăţ să plec şi să alerg în ritmul meu?

Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 107,4 (de la 105,9 în urmă cu o săptămână şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: 4 (de la 2,5 km săptămâna trecută şi mai puţin de 500 m la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS

Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg sau a doua zi de dimineaţă. Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.

sursă foto: sportrevolution.ro

Crosul Loteriei Romane – cum fu

Azi am participat la Crosul Loteriei Romane. Pot spune ca a fost si bine si rau. A fost bine pentru ca am reusit sa scot cel mai bun timp de pana acum pe distanta de 5 km: 36’48”. A fost rau pentru ca, fiind o cursa populara, au participat tot felul de oameni de toate varstele. Din relatarile din anii trecuti stiam ca o sa fie asa dar nu am asteptam sa fie chiar atat de rau. E de apreciat ca atatia oameni isi doresc sa faca sport, dar totusi. A fost foarte nasol sa intru intr-un ritm si sa trebuiasca sa ma opresc brusc pentru ca la nici jumatate de metru in fata mea cineva obosea si se oprea brusc. Iar singura mea solutie era sa ma opresc si eu sa ocolesc persoana si sa reiau alergarea. Toate aceste ruperi de ritm si-au spus cuvantul si dupa cca 3 km a trebuit sa dau alergatul pe mers. Fara reprizele de mers cred ca as fi reusit sa scot un timp sub 30 min. Dar e bine si asa. Eu imi propusesem 8 min per kilometru adica un total de 40 de minute. Singurul regret e ca nu am rezistat sa alerg toti cei 5 km.
Cam asta a fost pe scurt povestea acestui Cros, din punct de vedere sportiv.
Din punct de vdere organizatoric, e alta poveste. Desi in anii precedenti cei care au participat au umplut netul cu plangeri privind proasta organizare, cei de la loterie nu vor sa tina cont de reprosurile primite. Inscrierea era foarte simpla. Te duceai la dubita unde era repartizata categoria ta si primeai un sticker cu numarul de inmatriculare in concurs. Si asta era tot. Nu erai trecut pe nici o lista, fara cipuri fara declaratii pe propria raspundere, nimic. La sosire, alta bulibaseala: au dat numere cu ordinea sosirii doar la primii 400 sositi. Restul, dumnezeu cu mila. Si chiar si cu numarul ala, aflai doar pe ce loc esti ca nu era nimeni cu cronometru acolo. Cu numarul ala te duceai apoi la un cort repartizat categoriei tale unde erai trecut pe o lista. Apoi cu numarul de concurs te duceai la dubita de unde l-ai primit si primeai un tricou de bumbac.
Si cam asta a fost tot. A, si mai erau intr-un colt unii cu o alta dubita din care imparteau apa plata la sticle de 0,5. Si lumea se inghesuia sa ia sa duca si acasa. Am vazut un pusti care se chinuia sa bage intr-un ghiozdan circa 10 sticle de apa.
Amu’ nu stiu daca organizarea e opera celor de la Loterie sau a celor de la federatia de atletism dar nu pot decat sa confirm cele scrise de alergatori in anii din urma: a fost varza.

Sursa foto: Mihai Ghita

Jurnal de alergatura 18

Luni 08.10.2012 We run Sabadell ;). Prima alergare pe pământ spaniol în ultima zi de concediu. Dimineaţa am alergat şi seara am zburat … spre Bucureşti. Alergarea a fost de 3,1 km în 28,30 minute adică am alergat cu un ritm de 9′ şi 12″ pe km.
Joi 11.10.2012 Azi am iesit din nou sa alerg din nou in parcul meu. Am alergat fara pauza 2 km si a fost ok.
Sâmbătă 13.10.2012 Nike+ Running Club – Saturday Run. Again. Am alergat fara pauza pana la Insula copiilor. Apoi am alternat mersul cu alergatul iar la final am scos un timp mai slab cu aproape 1 minut fata de data trecuta.
Duminică 14.10.2012 Lipsa de antrenament din ultima perioada isi spune cuvantul si ca urmare a alergarii de ieri sunt nefericitul posesor a unei febre musculare.

Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 105,9 (de la 106,7 la intoarcerea acasa şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: 2.5 (de la 0 km săptămâna trecută şi mai puţin de 500 m la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS

Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg sau a doua zi de dimineaţă. Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.

sursă foto: es.123rf.com

Primul patrar. Oare?


Uite ca au trecut 4 luni de cand m-am apucat de alergat, timp in care pot trece pe raboj si prima mea accidentare. La inceputul lui septembrie am avut o alergare de 16 km iar dupa somnul de dupa amiaza din aceea zi m-am trezit cu o durere la piciorul stang. Aceasta durere m-a tinut departe de alergare 2 saptamani.
A urmat apoi primul meu concurs de alergare, We run Bucharest. Neantrenat si probabil incomplet refacut asa ca durerea de picior a reaparut. Apropo, am primit acasa medalia de finisher. voi face o poza cu ea zilele urmatoare.
Dupa inca o saptamana am participat la Nike+ Running Club – Saturday Run si iar am avut dureri la picior. Si am plecat in concediu 12 zile in care nu am alergat decat 1 data in dimineata intoarcerii la Bucuresti: 3,1 km in 28’30”. Acum daca am alergat si in Spania se cheama ca sunt alergator de talie europeana? :))
In aceasta ultima luna am alergat extrem de putin. Partea buna ca dupa alergarea de luni dimineata din Sabadell nu am mai avut dureri la picior. Partea proasta e ca nu cred ca am alergat fara pauza mai mult de jumatate din traseu. Poate ca o fi si relieful de vina, acolo fiind zona deluroasa, dar in principal lipsa antrenamentului a facut sa alerg atat de putin fara pauza.
Ma simt de parca trebuie sa o iau de la capat. Ei, nu chiar de la inceput pentru ca atunci nu puteam sa alerg nici 500 de metri fara pauza, dar totusi … Sper ca nu am pierdut prea mult timp si sa pot recupera.
Nu are rost sa mai pun un PrintScreen cu programul MY ASICS deoarece pana cand voi reusi sa recuperez timpul pierdut nu mai are relevanta. Vor urma alergari din ce in ce mai lungi, sambata cate o tura de herastrau impreuna cu cei de la Nike+ Running Club, pe 21 octombrie Crosul Loteriei Romane si pe 4 noiembrie Crosul Padurii.

sursa foto: succesdublu.ro

Jurnal de alergatura 17

Miercuri 26.09.2012Duminică 07.10.2012 Alergarea „a fost sublima, dar a lipsit cu desavarsire”. Am fost in concediu. Iar plimbarile lungi si dese prin Barcelona au fost superbe dar extrem de obositoare.

kg: 106,7 (de la 106,1 inainte de plecarea in concediu şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: 0 (de la 4 km in urma cu 2 saptamani şi mai puţin de 500 m la început)

Jurnal de alergatura 16

Miercuri 19.09.2012 După crosul de duminică am resimţit lipsa alergărilor din ultimele 2 săptămâni şi m-am pricopsit cu o febră musculară aşa că luni şi marţi am stat cuminte. În seara asta pe la 10 fără ceva am ieşit iar la alergat. După câţiva paşia început să mă doară iar piciorul şi în loc să mă opresc am decis să continui dar să schimb călcătura. Noroc că sâmbătă am trecut prin Herăstrău pe la cortul Nike şi am probat o bandă de alergare. A fost o experienţă ciudată, aveam impresia că dacă încerc să alerg punând tot piciorul jos pierd prea mult timp şi o să mă arunce în spate. Aşa că am pus doar partea din faţă a tălpii jos, aşa cum e încercuită în poză. Şi tot aşa am alergat şi acum. Şi a fost OK. Doar că după ceva mai bine de 2,5 km picioarele nu mă mai ascultau să calce aşa şi se aşezau pe asfalt tot cum erau obişnuite adică cu toată talpa. Iar muschii gambelor dureau ca naiba. Aşa până la finalul celor 3 km mai mult am mers. Şi am urcat pe scări până la etajul 8 folosind aceeaşi parte a tălpii ca să îmi obişnuiesc musculatura şi articulaţiile cu noul model de efort.
Joi 20.09.2012 Doar 2 km. Gambele nu m-au lasat sa alerg pe varfuri asa ca am alergat „normal”. Din fericire nu am avut dureri de picior dar nici nu am vrut sa fortez. Si am mai avut un motiv sa alerg asa putin. Ploua. Si desi imi facea placere sa simt picaturile de ploaie si vantul mi-a fost frica pt telefon care pana una alta e singurul masurator al timpului in care imi fac alergaturile. Trebuie sa fac rost de un ceas cu cronometru si daca se poate si cu GPS. Imi place foarte mult Garmin for Runners 210, dar … vrabia malai viseaza.
Sâmbătă 22.09.2012 Nike + Running Club – Saturday Run. Sâmbătă am fost la alergarea în grup organizată de cei de la Nike. Vorba vine – alergare în grup, căci după câteva zeci de metri eram deja înşiraţi pe o distanţă mai lungă decât cea parcursă deja de mine. Dar a fost mişto să cunosc oameni noi care împărtăşesc plăcerea de a alerga şi astfel să aflu informaţii utile de la cei cu mult mai multă experienţă în domeniu. Am făcut o tură de cca. 7 km în 55 de minute şi 46 de secunde adică aprox. 7,50 min/km. Dar nu am alergat decât cel mult jumătate din distanţă, de unde trag concluzia că atunci când am alergat am dat mult mai repede din picioare decât de obicei. La un ritm de mers între 9 şi 10 min/km sau pe alocuri poate şi mai lent înseamnă că alergarea a fost cu un ritm de 5-6 min/km, ca să iasă media de 7-8 min/km. Dracu’ mai ştie. Şi nu pot alerga pe partea din faţă a piciorului decât pe distanţe foarte scurte.
Când scriu aceste rânduri e deja luni şi încă mă doare puţin piciorul. Trebuia să mai am o alergare de 12 km duminică dar din cauza piciorului am stat acasă să fac bagajele pentru concediu. La câteva zile după ce am scris articolul asta, am fost în Decathlon şi mi+am luat o pereche de încălţări de alergat: Oxilane Kalenji Ekiden 50. Vorbind cu mai mulţi alergători la We run Bucharest şi sâmbătă la alergarea organizată de Nike despre durerile mele de picior, cam toţi mi-au zis că sunt din cauza încălţărilor, care ar fi bune doar pentru cine aleargă 2-3 km la 2-3 zile. Eu am alergat până acum 170 km cu ei şi ASICS spune că până la finele programului de antrenament (inclusiv refacerea) mai am de alergat 500 km. La următoarele alergări voi folosi iar „adidaşii” no name de la început care, având talpa subţire, fără spume, aere şi alte minuni ale tehnologiei moderne, nu îmi crează probleme. Pentru moment. Chiar dăcă articulaţiile mele nu vor fi foarte fericite, probabil. astă e tipul de pantof sport pe care trebuie să îl iau: cu talpă subţire, simplă. Pentru că nu îmi permit să dau 5-600 de lei pe o pereche de încălţări de firmă care să reziste la alergările medii şi lungi.

Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 106,1 (de la 107,1 săptămâna trecută şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: nu stiu (de la ? km săptămâna trecută şi mai puţin de 500 m la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS

Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg sau a doua zi de dimineaţă. Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.

sursă foto: activeromania.ro

Jurnal de alergatura 15

Marţi 11.09.2012 1 km. Dimineaţă mai simţeam o vagă durere la picior când călcam dar acum seara nu mai durea deloc. Aşa că am ieşit să fac o alergare uşoară, de readaptare, de doar 1 km. Aş fi putut, poate, mai mult dar nu am vrut să forţez. Ce bine a fost să pot alerga din nou. Mi-a lipsit.
Miercuri 12.09.2012 Simt mai degrabă o jenă decât o durere şi doar atunci când stau pe loc. Dacă merg nu am nimic. Nu voi alerga astăzi. Fac pauză şi mă păstrez pentru crosul de 10 km de duminică.
Duminică 16.09.2012 We run Bucharest. Deşi astăzi trebuia să am o alergare de 16 km am zis că această cursă de 10 km este mai utilă pentru a vedea atmosfera din timpul unei competiţii şi e o bună ocazie pentru antrenament psihic. Am terminat cu un timp mult mai bun la 10 km decat in urma cu 2 saptamani. Cand am ajuns acasa am mancat o gramada, ceea ce se vede pe cantarul de luni. Inainte de cursa aveam 106,0 iar luni dimineata am 107,1.

Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 107,1 (de la 106,4 săptămâna trecută şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: nu ştiu (de la 4 km săptămâna trecută şi mai puţin de 500 m la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS

Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg sau a doua zi de dimineaţă. Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.

sursă foto: millstreet.ie

We run Bucharest – cum fu

Duminică, 16 septembrie 2012, am participat la prima cursă din viaţa mea, fără a lua în considerare bacu’ la sport.
După 2 săptămâni în care nu am alergat deloc (1 km, marţi, nu se pune) am participat ieri la crosul We run Bucharest, organizat de Pro Sport şi Nike, la cursa de 10 KM. În funcţie de cum priveşti clasamentul, de jos în sus sau de sus în jos, am ieşit primul sau ultimul :D. Asta pentru că pe site-ul evenimentului, la rezultate nu sunt trecuţi şi cei care au abandonat.
Mă aşteptam să termin pe primul loc din coadă şi nu mă deranjează absolut deloc. Din contră, participarea la acest cros a fost un motiv de bucurie deoarece mi-am îmbunătăţit timpul personal. La precedenta alergare lungă, la care m+am şi accidentat la picior, scosesem cel mai bun timp pe 10 km de până atunci: 1h:37m:43s. Acum la cros am scos 1h:18m:00s adică cu 19 min. şi 43 de secunde mai bine. Asta în condiţiile în care în apropiere de Piaţa Victoriei a reînceput să mă doară piciorul, iar aproape de finish-ul celor care au participat la cursa de 3,4 km au reapărut şi deja obişnuitele crampe abdominale.
Startul a fost întârziat cu câteva minute şi deşi ştiam de această capcană, nu am reuşit să o evit: în febra startului, am plecat prea repede şi a durat ceva până mi-am găsit un ritm la care să pot să şi respir în timp ce alerg. Pe la jumătatea drumului dintre Arcul de Triumf şi Piaţa Victoriei am fost prins din urmă de concurenţii de la 3,4 km al căror start probabil că a fost dat exact la timp adică la 9 şi 10 minute. Ceea ce m-a indus în oroare eroare deoarece eu vedeam tot timpul o mare de oameni alergând în faţa mea, dar era plutonul greşit. După ce am intrat în parcul Herăstrău nu mai vedeam pe nimeni în faţă. Abia aproape de fântâna Mioriţa am văzut câţiva alergători nu număr care alergau pe malul lacului în sens invers. Unul din motivele care m-au făcut să termin cursa deşi mă durea piciorul a fost dorinţa de a primi medalia de la finish. După ce cu o săptămână în urmă l-am ajutat pe Andrei Roşu să împartă medaliile celor care terminau de alergat cei 21 de km ai semimaratonului de pe Transfăgărăşan abia aşteptam să primesc şi eu una. Dar se pare că mai am de aşteptat deoarece organizatorii probabil nu se aşteptatu să termine atât de mulţi din cei înscrişi la cursa de 10 km şi au rămas fără medalii. Am înţeles că nu sunt singurul rămas fără medalie. Apropo de Andrei Roşu, ieri în timp ce eu alergam/mergeam şontâc-şontâc la acest cros, el participa la cel mai greu (cum altfel?) IronMan din lume, cel din Ţara Galilor. A terminat în 15 ore şi 25 de minute. FELICITĂRI!
Dar să revin la cursă şi pentru că am pomenit de lipsa medaliilor să trecem la partea organizatorică. Deoarece e prima mea participare la un concurs nu prea am cu ce face comapraţie. Decât parţial cu Transmaraton, unde am participat ca voluntar. Să le luăm pe rând. Kitul de înscriere, după ce am văzut ce a conţinut cel de la Transmaraton, cel de la această cursă mi se pare extrem de sărac: 1 tricou, o brăţară şi un cupon de reducere cu 20% la produsele de alergare din partea Nike. Din partea Herbalife au fost 1 baton proteic, 1 nutriţional şi două pastile efervescente. Şi asta a fost tot. Nici măcar ziarul Pro Sport nu a fost inclus în pachet.
Desi initial citisem ca vor fi si energizante la punctele de hidratare, nu aveau decat apa si banane. Dar poate am inteles eu gresit. Dupa punctele de hidratare nu au existat saci de gunoi unde sa poata fi aruncate sticlele si cojile de banane iar cosurile parcului au fost neincapatoare pentru uriasa cantitate de gunoi rezultata.
La finish, nu doar ca nu am mai gasit medalie, dar nu am mai gasit nici apa sau banane.
La Transmaraton, chiar dacă au mai fost unele probleme organizatorice, inerente la o primă ediţie, ele nu au fost vizibile de către alergători şi nu i-au afectat.
Una peste alta a fost frumos şi sper că dacă organizatorii vor citi acest post să îl ia ca pe o critică constructivă. Pentru că important nu e să nu greşeşti ci ce faci după ca să nu mai repeţi greşeala.

Rezultatele le găsiţi aici: http://werunbucharest.prosport.ro/rezultat/

Şi în concluzie nu pot să spun decât că FU BINE.

LATER EDIT: Felicitări tuturor celor care au terminat cursa. Şi îmi cer scuze celor care au fost pe podium pentru că nu am rămas la premiere dar din cauza ploii am fugit cu copilul şi soţia la maşină. Felicitări câştigătorilor.

UPDATE 19.09.2012: La publicarea rezultatelor eram pe poziţia 330 la general masculin şi 113 la categoria de vârstă. Probabil că cei de la ProSport au fost deranjaţi de acest articol şi m-au scos din listă.  Atât pe mine cât şi pe cel clasat înaintea mea.

Jurnal de alergatura 14

Marţi 04.09.2012 Duminică după amiază, obosit de alergarea de dimineaţă am tras un pui de somn şi m-am trezit cu o durere în talpa stângă localizată cam pe unde e punctul 35 în foto. Nu doare tot timpul ci doar când merg. Luni dimineaţă încă mă mai durea când mergeam dar, ciudat, la o alergare uşoară după troleu nu am mai simţit durerea. Ea a reapărut când am mers normal. Oricum îmi e frică să forţez deoarece nu vreau să agravez situaţia aşa că fără alergare astăzi.
Miercuri 05.09.2012 Durerea rezistă deci continuă şi pauza.
Sâmbătă 08.09.2012 În acest weekend am fost ca voluntar la Transmaraton. Aş fi vrut să alerg acolo dar durerea de picior persistă.
Duminică 09.09.2012 În continuare accidentat. Cred ce editia asta a jurnalului trebuia sa o intitulez „Jurnal de accidentare”, avand in vedere ca saptamana asta nu am alergat de loc

Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 106,4 (de la 107,8 săptămâna trecută şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: 0 (de la 4 km săptămâna trecută şi mai puţin de 500 m la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS

Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg sau a doua zi de dimineaţă. Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.

sursă foto: privilegiul.info

Alerg de 3 luni

Şi uite că a trecut şi luna a 3-a de când am început să alerg şi să mă pregătesc pentru Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc. Culmea ar fi ca după ce mă pregătesc atâta, să nu se mai organizeze.
Dacă în urmă cu 1 lună spuneam că pot alerga 2-2,5 km fără pauză, acum am crescut la 3,5-4 km, dar tot sunt cu mult în urma programului. Sper ca in luna ce urmează să ajung din urmă programul de antrenament. Ce a fost în luna ce tocmai a trecut? Păi, am terminat prima etapă a antrenamentului aşa cum e el realizat de către cei de la My ASICS, în care corpul meu trebuia să se (re)adapteze la efort. După aproape 15 ani de sedentarism cred că această etapă a fost mult prea scurtă. Cred că ar mai fi fost bună o lună de adaptare. Apoi, am început etapa numărul 2 care trebuie să mă facă sa alerg mai repede. În această etapă am avut şi alergări de 5 km pe care ar trebui să le fac la viteză crescută dar şi de 12 şi 16 km. Povestea acestor alergări o găsiţi în jurnalele de alergătură din urmă.
Ce urmează? Urmează să termin această a doua etapă cu alergări de la 5 km la 16 km. Voi continua apoi cu „urlătoarea” etapă, cea de a treia, în care ar trebui să cresc atât viteza cât şi distanţa pe care trebuie să o parcurg la antrenamente. O parte din antrenamentele aferente acestei etape le voi face pe însoritele plaiuri ale Cataluniei printre vizitele al muzee, catedrale şi alte obiective turistice ale Barcelonei. Cea mai lungă alergătură pe care o voi avea de făcut acolo o să aibă 20 km. Adică un semimaraton. Eu? WOW!

Post Scriptum: În Spania voi avea netbook-ul cu mine dar nu ştiu dacă şi/sau când voi avea net aşa că cel mai probabil următorul raport lunar de alergare o să îl public după întoarcearea în ţară.

sursă caricatură: clipartguide.com