No Stress Triathlon – cum fu

Sambata 29 iunie am fost la primul triatlon din viata mea. Daca in copilarie si adoslescenta traversam lacul Floreasca in joaca, in ultimii ani nu am mai avut ocazia sa inot pe distante mai maricele. Decat prin iarna cand cei de la Asociatia „Sport la orice varsta” m-au luat pentru cca. 1 ora cu ei la bazinul olimpic de la Izvorani. Inotatul de la mare nu se pune caci pe litoralul nostru mai mult mergi decat inoti. Asta daca nu vrei sa te trezesti in alta statiune.
999489_589398577771959_218753663_nSi asa m-am prezentat la startul probei de triatlon uitandu-ma luuung si cu noduri in gat la distanta pe care o aveam de inotat. Cei 500m pareau ai dracu’ de multi. Da’ mi-am zis ca trec eu si peste asta: mai un craul, mai o pluta sau un bras. Important era sa ajung inapoi la mal, ocolind balizele prin exterior si fara sa cer ajutorul salvamarilor pentru a nu fi descalificat. Pentru ca ma stiam fara antrenament nu am vrut sa incurc pe nimeni si am respectat asezarea in teren de la cursele de alergare, adica m-am postat la coada. M-am speriat putin cand am vazut cativa concurenti care dupa nici 50-100m au cerut ajutorul salvamarilor. Sper ca sunt OK. Ma uitasem acasa pe rezultatele de la prima editie a acestui triatlon care a avut loc la mare si am vazut ca cel mai slab timp a fost undeva la 31 de minute la proba inot. Si am zis ca daca eu scot sub 30 e superb. Chiar daca timpii oficiali arata 31’58” intra aici si minutele bune pierdute in trazitia catre bicla. Am vazut timpi de 27′ ai unor concurenti care au iesit din apa dupa mine.
UF! A fost mai usor decat credeam!
marius anghel 1Si am iesit din apa, m-am imbracat mi-am luat toacla si am plecat. Noroc ca am vazut destule filmulete si am citit o gramada despre triatlon si am stiut ca nu trebuie sa ma urc pe bicicleta pana nu trec prin poarta de start desi tentatia era mare.
La prima editie, la mare, pe un traseu de 20km cel mai slab timp a fost de 1h33′ iar aici in tura de recunoastere am facut putin peste 1 ora mergand lejer. Am zis ca daca imi propun un timp de 2 ore pentru proba de bicicleala e ok.
Cu bicicleta mea de cross/trecking, fara nici un fel de suspensii, primii 2-3 km fiind asfaltati au fost superbi. Apoi a inceput show-ul. Stiam cum e traseul de pe 16 iunie cand am fost intr-o tura de recunoastere. Prima tura a fost OK, asa cum ma asteptam. La a doua tura am inceput sa obosesc si sa nu mai pot pedala repede. Asa ca, cu tot cu tranzitia catre alergare am facut 2h15′.
elena preotu 04Am ajuns la poarta de finish unde a trebuit sa ma dau jos si sa merg/alerg pe langa bicicleta pana la locu rezervat mie in rastel. Cand m-am dat jos din sa am simtit ca mi se inmoaie picioarele. Auch. Ce mama ei de alergare mai fac eu acum cand abia ma tin pe picioare. Am mers impleticindu-ma pana unde trebuia sa las bicicleta. Aveam impresia ca nici la cele mai crunte betii nu mersesem pe atatea carari. Dar nici prin cap nu imi trecea sa renunt. Am scapat din lac, am trecut si peste hurducaiala traseului de bicicleta, cei 5 km pe care ii mai am ii fac si in 4 labe daca e nevoie. Imi era destul de clar ca o sa imi fie al dracului de greu sa termin in timpul de 45 de minute pe care mi-l propusesem. Am pornit usor, lipa-lipa. Probabil din cauza oboselii nu mai constientizam viteza cu care alerg. Dupa o distanta relativ scurta am simtit ca mi se blocheaza muscii de la gambe. Am mers putin, am incercat iar sa alerg si s-au blocat „pulpele superiore” si iar am mers. Si cam tot traseul mai mult am mers. Si cu toate astea am scos un timp de 43’si 43″ adica 8’45″/km. ceea ce ma face sa cred ca alergam prea repede in scurtele reprize in care mai faceam asta.
Mi-am propus sa termin acest prim triatlon cu 500m inot, 26,6 km bicicleta si 5km alergare in 3h15′ la care se adaugau si timpii petrecuti prin tranzitii. Am fost poate prea optimist. Timpul oficial in care am terminat acest concurs este de 3h31′. Poate parea mult avand in vedere ca la distantele lungi limita de timp in care trebuiau parcurse toate probele a fost de 4h30′. Dar pentru o prima participare la un triatlon sunt fericit in primul rand pentru faptul ca am terminat. Si nici timpul nu mi se pare de lepadat.
A fost greu. Foarte greu. Dar m-am simtit excelent. Mai nasol a fost cand, dupa o perioada de pauza si dupa portia de paste carbonara oferita de organizatori, a trebuit sa ma urc iar pe bicicleta sa fac cei 12 km care ma desparteau de casa. Si asta intr-un ritm care sa fie cat de cat satisfacator si pentru Andrei Rosu care ma insotea. 😀 Multumesc pentru companie si pentru sfaturi.
Si ii multumesc si lui Ionut Maita cu care am ajuns in dimineata concursului la Mogosoaia. Cu siguranta mi-ar fi fost mult mai greu daca trebuia sa ma duc pana acolo pe bicicleta.
Asa cum am mai spus as vrea ca anul viitor sa particip pe distanta de half ironman la triatlonul de la Oradea iar in 2015 la IronMan France de la Nisa. Prin prisma participarii mele la aceste triatloane si la altele trebuie sa am in vedere „la pomul de iarna” doua aspecte. Primul se refera la participarea cu echipament adecvat cursei. De exemplu acum mi-ar fi fost mai usor daca as fi avut un MTB cu suspensii. Al doilea aspect se refera la faptul ca trebuie sa incep cat mai curand antrenamente de inot, atat pentru rezistenta cat si pentru a invata sa inot corect. Si pentru asta am nevoie urgenta de fonduri pe care le pot obtine fie cu ajutorul unei sponsorizari fie cu un serviciu mult mai bine platit. Ceva sugestii?
Multumesc si inimosilor voluntari care au indurat cu stoicism caldura si fara de care concursul nu putea avea loc. A fost placut sa iau masa la iarba verde in compania lor.
FELICITARI TUTUROR PARTICIPANTILOR!

„Sunt fericit si ma simt bine …”

Prima poza e luata de pe pagina de Facebook a No stress, a doua poza ii apartine lui Marius Anghel si ultima e facuta de Elena Preotu.

De la 0 la 21. Si numaratoarea continua.

In urma cu aproape un an anuntam aici ca ma apuc de alergat si ca vreau sa alerg un maraton adica 42,2 km. Speram atunci ca voi reusi sa dau jos surplusul de kg si sa alerg un maraton pana la sfarsitul anului 2012. Nu a fost sa fie asa. Si poate ca e mai bine. Poate ca as fi putut trage mai tare la antrenamente dar riscam sa imi distrug articulatiile si sa nu mai pot alerga. Am preferat sa ma grabesc incet.(semi)Maratonul Regal 2013
Acum dupa fix un an bilantul arata cam asa: 1 cursa de 3,6 km, 2 curse de 5km (Running brains & Crosul Loteriei Romane), una de 10 km, 2 semimaratoane (Regal & PBIHM) si mai multe participari la alergarea in grup organizata de cei de la Nike si care are cca. 7 km. 4 medalii din care 1 primita la finalul cursei, 1 surpriza primita pe semnatura la cateva zeci de minute dupa cursa si 2 primite prin posta (de fapt cea de la PBIHM inca se lasa asteptata).
Tinta principala ramane in continuare maratonul. Am inceput sa alerg tocmai pentru a experimenta alergarea unui maraton. Pentru a vedea daca o pot face in conditiile plecarii la drum cu un gabarit depasit si cu o conditie fizica sublima dar care lipsea cu desavarsire. Slabitul nu a facut parte din motivele pentru care am inceput sa alerg. In schimb am vrut sa alerg pentru a putea sa manac in continuare tot ce vreau fara sa ma mai ingras. Scaderea in greutate a venit ca bonus si a devenit ulterior un obiectiv. Poate ca puteam slabi mai mult dar nu am tinut nici un regim alimentar. Modificarile alimentatiei eu fost, zic eu, minime: am inlocuit painea alba cu graham, am inceput sa mananc la pranz (pateuri, covrigi, strudele etc.) pentru a nu mai baga frigiderul in doliu seara si cel mai important nu am mai mancat dupa orele 6-7 seara.
Am pornit de la 0 km. Nu poti alerga pe canapea, decat cel mult in vis. Si cum alergatul in vis, pe canapeaua din fata tembelizorului, ingrasa am pornit la drum cu un surplus de bagaj, depasind limita maxima admisa. Aveam 111,5 kg si dupa 100 m de alergare simteam ca raman fara aer. Dupa ce m-am ingrasat 5 kg cu ocazia sarbatorilor de iarna acum am ajuns la 98 kg si termin un semimaraton adica 21km. Pentru unii care alearga maratoane, ultramaratoane sau paritcipa la concursuri gen Ironman poate parea putin. Un antrenament de duminica sau nici macar atat. Dar pentru mine reprezinta un salt urias: de la 0 la 21 de km.
Apropo de IRONMAN, imi propun ca in iunie 2015 sa particip la IRONMAN NICE. Principalul impediment nu o sa fie antrenamentul ci o sa fie de natura financiara: o gramada de bani pentru abonamente la bazinul de inot, biciclete scumpe, taxa mare. Dar o sa gasesc eu o modalitate de a depasi aceasta problema. Poate gasesc un sponsor. Nu stiu cum sa fac asta, dar voi invata. 😀
Pana acum am facut 189 de alergari, care inseamna 570km facuti in cca. 78 de ore. Nu a contat ca era vant, ploaie, ninsoare sau caldura sufocanta. Uneori nu aveam nici un chef sa mai ies din casa. Nu degeaba se spune ca atunci cand alergi cel mai greu nu e alergatul in sine ci sa iesi din casa. Neavand incaltari adecvate alergarii pe gheata am evitat totusi sa alerg in zilele in care trotuarele si aleile parcului erau transformate in patinoare.
Pentru mine, inca, nu conteaza viteza cu care alerg. Mai important e sa continui sa slabesc pentru a reduce presiunea asupra articulatiilor si sa imi cresc rezistenta la efort. Am timp in urmatorii 70 de ani sa cresc si viteza.
A fost greu, dar frumos. A meritat. Merita. Si cu fiecare antrenament devine mai usor. Si eu devin mai usor. 😉 Ma misc mai usor, respir mai usor, numai obosesc asa de repede, ma simt din ce in ce mai bine din toate punctele de vedere.
Si numaratoarea continua. 22, 23, 24 … 42!
Multumesc Andrei Rosu si Adrian Soare pentru impulsul de a ma apuca de alergat.

Running brains – cum fu

Sambata 16 martie a avut loc un cros de 5 km in parcul Herastrau. Undeva, candva voluntarul sau banda care delimita traseul a disparut si tura a devenit mai mica de 5 km. A fost un eveniment frumos, organizat de Organizatia Studentilor la Medicina. Startul a fost dat de fosta mare campiona Gabriela Szabo.
Cand terminam eu prima dura din cele 2 ale traseului, castigatorii treceau linia de sosire. Am pornit mult prea repede pentru nivelul meu actual de pregatire si m-am rupt la fel de repede.

Crosul a facut parte dintr-un experiment. Inainte si dupa alergare am fost pusi sa dam niste teste de memorie pentru a vedea efectele alergarii.

Juma’ de an de alergatura

Haloween night run

Haloween night run

Au trecut sase luni de cand am inceput sa alerg. Jumătate de an. Pare putin dar si al naibii de mult cand ma gandesc la tot ce sa întâmplat în această perioadă.
Am alergat în tot acest timp 254 km. Am pornit de la mai puţin de 250 de metri după care eram leşinat de oboseală şi leoarcă de transpiraţie şi am ajuns să alerg 2 km fără ca măcar să transpir.
Am participat la câteva concursuri, mai puţine decât aş fi vrut, dar aşa a fost să fie. Mi-aş fi dorit ca la data la care scriu aceste rânduri să fi alergat deja primul meu maraton dar nu am putut. Am explicat, deja, de ce nu. Peste 10 zile o să se desfăşoare Băneasa Trail Race, un alt concurs la care aş fi vrut să particip dar taman pe 15 când are loc fac parastasul/pomana de 6 săptămâni pentru tatăl meu aşa că mă văd nevoit să zic pas.
Acum mi-am stabilit ca obiectiv Maratonul International Cluj din 21 aprilie sau Maratonul de la Madrid din 28 aprilie 2013. Sincer, aş prefera varianta nr. 2 dar totul depinde de bani pentru că Madridul presupune pe lângă o taxă mult mai mare, aproape dublă, şi cheltuieli cu transportul. Oricum ar fi, la sfarsitul lunii aprilie voi fi fericitul finisher al primului meu maraton. Am pornit un nou program de antrenament pe My ASICS, şi am pornit din nou cu alergările uşoare de 2 km. Practic, am luat totul de la 0. Sau, aproape de la 0, pentru ca acum primele alergari le-am făcut fără să mai alternez alergarea cu mersul aşa cum scrie şi în program şi cum făceam în urmă cu 6 luni.
Deşi nu face parte din programul de antrenament intenţionez, dacă îmi găsesc echipă şi dacă am bani, ca pe 27 ianuarie să particip la Semimaratonul Gerar.

Cu putin timp inainte de a incepe alergarea aveam 113 kg. M-am cantarit si in prima zi de alergatura si aveam 111,3. Acum am ajuns la 102 şi lupta cu şuncile continuă.

sursa foto: Nike Running Romania

Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc – 2012

Ro Club Maraton organizează pe 1 Decembrie 2012 în parcul Alexandru Ioan Cuza (fost IOR) a 2-a ediţie a Maratonului Reîntregirii Neamului Românesc. Competiţia face parte din ciclul de maratoane istorice, organizate în 2011 şi 2012 in România de acest club şi/sau de Ilie Roşu: Maratonul “Pe aici nu se trece” – Ediţia I (6 august 2011) şi Ediţia a II-a (6 august 2012), Maratonul Zăpezii (18 februarie 2012), Maratonul Regal (10 mai 2012), Maratonul Recunoştinţei (19 august 2012) şi Maratonul Delta Dunării (20 octombrie 2012).
Vor fi 2 curse competitive, una de maraton şi una de semimaraton, iar startul va fi dat din faţa statuii lui Alexandru Ioan Cuza, din Parcul care îi poarta numele, astfel:
– pentru proba de maraton – ora 08.00;
– pentru proba de semimaraton – ora 10.00.
Taxa de participare pentru oricare dintre aceste 2 curse este de 90 ron iar kitul de participare include tricou de participare (doar pentru primii 150 de participanţi), medalie comemorativă şi certificat electronic de participare.
Numărul maxim de participanţi este de 200 iar timpii în care trebuiesc terminate cele 2 alergări sunt de 5 ore şi 30 de minute pentru proba de maraton respectiv 3 ore pentru cea de semimaraton.
În afară de aceste 2 curse mai există şi o cursă populară de circa 4 km (o tură de lac) unde nu există taxaă de înscriere, dar nici clasamente, premii sau kituri de participare.
Mai multe detalii găsiţi în regulamentul oficial care este disponibil pe site-ul: http://roclubmaraton.ro/maratonulreintregirii/. Tot aici puteţi să vă înscrieţi.
Din păcate, aşa cum am anunţat în postul precedent, eu nu voi participa la acest concurs. Voi fi totuşi acolo pentru cursa populară şi/sau ca voluntar în măsura în care organizatorii vor avea nevoie de mine.
MULT SUCCES PARTICIPANŢILOR!

Alergarea, incotro?

Cu aproximativ 5 luni în urmă, luam decizia să încep să alerg. Citeam de ceva vreme blogul lui Andrei Roşu dar declicul a fost anunţul lui Adrian Soare că o să participe la Maratonul Internaţional Bucureşti. Şi am zis că vreau şi eu. Dar, aproape imediat, mi-am dat seama că pe 7 octombrie când urma să aibă loc evenimentul eu nu eram în ţară, având luate biletele pentru concediul la Barcelona încă din ianuarie-februarie. Am început totuşi să alerg şi am căutat un alt maraton în Bucureşti la care să particip. Am găsit până la urmă un maraton care la ediţia de anul trecut (prima) a fost organizat în parcul IOR de 1 decembrie: Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc.
Deşi ştiam că sunt într-o formă fizică execrabilă mă aşteptam totuşi ca recuperarea să fie mai rapidă.
Aşa cum spuneam, am început să alerg. La început după 200-300 m cedam şi trebuia să merg deoarece nu mai eram în stare să alerg: respiraţie mai mult decât deficitară, dureri musculare şi în zona colonului. Distanţa alergată fără pauză a crescut până la 2-3 km dar şi distanţele parcurse alternând alergatul cu mersul au crescut până la un maxim de 16 km. După această distanţă a apărut o durere în talpa piciorului stâng care ma ţinut departe de alergare circa 2 săptămâni. În această perioadă de pauză am participat ca voluntar la Transmaraton unde mi-am încărcat bateriile motivaţionale. Crezând că am scăpat, am revenit în forţă la Crosul We run Bucharest, dar după 2 km a reapărut durerea de picior. Am refuzat să abandonez si am continuat cursa. Şi chiar dacă am ieşit ultimul, a fost o experianţă plăcută ca mi-a prilejuit îmbunătăţirea timpul personal pe distanţa de 10 km. Şi am luat iar o pauză din alergare. A urmat apoi concediul unde din cauza plimbărilor de dimineaţă până seara prin Barcelona nu am mai fost în stare să alerg.
M-am întors acasă, am reînceput alergările şi analizând condiţia mea fizică cu 1 lună şi jumătate înainte de maraton am ajuns la concluzia că nu am nici o sanşă să ajung într-o formă optimă pentru a alerga un maraton în maxim 5h30′ şi că voi alerga la proba de semimaraton. Şi am continuat antrenamentele, ajungând să alerg aproape 5 km fără pauză. Apoi am răcit. Am forţat o alergare de 4 km în noaptea de Halloween deşi aveam febră iar în zilele următoare am avut puseuri de febră de până al 40°.
Şi când mă pregăteam să particip la Crosul Pădurii, sâmbătă seară a murit tatăl meu. Şi până astăzi nu am mai alergat. Voi ieşi din nou, în seara asta la o alergare uşoară şi scurtă: 1-2 km. DAR în acest moment nu mă simt în stare să particip la o competiţie de anduranţă. Aşa că mă văd nevoit să renunţ la intenţia de a participa la Maratonul de pe 1 decembrie.
Şi astfel pun punct „Jurnalului de alergătura”, în forma lui săptămânală. Voi continua însă să scriu despre alergare şi despre competiţiile la care voi participa.
Şi atunci, ce urmează? În mod sigur, voi continua să alerg. Apoi, având în vedere cheltuielile făcute în ultimele zile dar şi cele ce vor urma, dacă voi avea fonduri îmi doresc să particip la Băneasa Trail Race pe 15 decembrie şi apoi la Semimaratonul Gerar (27 ianuarie) dacă îmi găsesc echipă.
Am eu mai multe planuri legate de alergare dar mai întâi vreau să ajung să alerg fără pauză minim 10 km. Apoi oi mai vedea.

Jurnal de alergatura 21

Miercuri 31.10.2012 Nike+ Running Club – Halloween Night Run. Evenimentul a avut loc în Parcul Carol I şi alergarea a avut 4 km. După alergarea de aseară nu ştiu ce să fac: să mă bucur sau să plâng? Iar am plecat prea tare şi am cedat repede. După câteva sute de metri am început să suflu precum o locomotivă cu aburi. Pe la jumătatea urcării spre mausoleu nu am mai putut: mă dureau toţi muşchii de la picoare, reapăruse durerea de colon/bilă sau ce o fi (asta şi ca efect a 2 zile onomastice în familie adică cu multă mâncare şi torturi) iar respiraţia … am uitat-o la start. Am vrut să plec mai tare şi să încerc să menţin ritmul pentru că am zis eu că am stat destul la 7:30-8 min/km dar nici chiar aşa. În condiţiile în care câteva bucăţi bune din prima tură le-am mers şi am scos un timp pe cei 2 km de 12’48” adică 6’24″/km înseamnă că startul a fost undeva pe la 5’/km şi nu e de mirare că am capotat atât de rapid, după 700-800 de metri. Şi segmentele ulterioare de alergat au fost destul de rapide având în vedere că media celor 4 km a fost 6’54″/km adică cel mai bun timp scos de mine de când m-am apucat de alergat şi până acum.
Temă pentru acasă: Pe finalul alergării, adică pe coborârea de la monument am încercat un nou stil de alergare. Dacă până acum făceam paşi mici mai încet sau mai rapizi acum am încercat să măresc pasul şi în acelaşi timp să ridic mai mult piciorul în spate. Poate e doar o impresie cauzată de coborâre dar parcă a fost mai uşor să alerg aşa şi am avut viteză mai mare. Cert este că după acest experiment de aseară, în această dimineaţă m-am trezit cu o frumoasă febră musculară la „pulpele superioare” în timp ce „pulpele inferioare” sunt bine-merci. Semn că aseară am lucrat cu alte grupe de muşchi, mai puţin utilizate, ale „copanului”. De studiat la alergările următoare.
Vineri 02.11.2012 1 km – 7:20

Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 103,4 (de la 106,6 în urmă cu o săptămână şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: ? (de la 3,2 km săptămâna trecută şi mai puţin de 500 m la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS

Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg sau a doua zi de dimineaţă. Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.

Jurnal de alergatura 20

Miercuri 23.10.2012 Încă mai am o urmă de febră musculară cu care m-am pricopsit ca urmare a alergării la Crosul Loteriei Române, mă simt balonat şi mă doare un pic bila semn că am mâncat prea mult dar, vorba cântecului: am furnici pe toată talpa. Aşa că am ieşit să alerg măcar 1 km. Şi am alergat. Şi am simţit că ar mai fi loc de 1 km şi apoi încă 1. Şi uite aşa am ajuns la 3 km.
Duminică 28.10.2012 Dupa 3 zile la Simon cu mancare multa si miscare putina aseara am iesit la alergare. Am obosit repede, dupa mai putin de 1 km dar am reusit sa trag de mine si am alergat 3,2 km.
Dezamagitoare saptamana.

Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 106,6 (de la 107,4 în urmă cu o săptămână şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: 3,2 (de la 4 km săptămâna trecută şi mai puţin de 500 m la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS

Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg sau a doua zi de dimineaţă. Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.

Alerg pentru padurea copilului meu

Pe 4 noiembrie, asociația Viitor Plus organizează un concurs de alergare format din 3 crosuri pe distanţe variabile prin care îşi propune să strângă fonduri pentru campania „Pădurea Copiilor”, parte a programului „Adoptă un copac”.
Editia din acest an a crosului va avea loc în Parcul Tineretului. Concursul include trei curse:
cursa lungă de 10 km. Taxa de participare care de fapt este o donaţie de 50 lei pentru cei care doresc tricou din bumbac și de 70 lei pentru cei care doresc un tricou tehnic.
cursa populară de 3 km. Taxa de participare constând într-o donaţie de 30 lei, iar alergătorii primesc tricou din bumbac.
cursa copiilor de 1 km. Taxa de participare reprezintă o donație de 3 kg de deșeuri de hârtie.
Sunt aşteptaţi să aducă maculatură şi cei mari care participă la primele 2 curse.
Înscrierea la oricare dintre curse se face prin completarea unui formular disponibil aici
Pentru ca înscrierea să fie finalizată, după completarea formularului sunteți rugați să faceți plata cursei pînă pe data de 1 noiembrie 2012, prin:
1. Virament bancar în conturile de RON ale ViitorPlus: RO61RNCB 0085 0439 5170 0001 deschis la BCR – Agentia World Trade Center; sau RO68INGB 0000 9999 0238 0164 deschis la ING Bank – Sucursala București, cu mențiunea “Înscriere Crosul Pădurii cursa…..”.
2. Online pe site-ul ViitorPlus – AICI cu mențiunea “Înscriere Crosul Pădurii cursa …..”.
3. La sediul asociației ViitorPlus: Str. Ion Nistor, nr. 2, ap. 01, sector 3, Bucureşti (în spatele Palatului Şuţu)

DETALII DESPRE TRASEUL DE ALERGARE
Cursa 10 km – plecare de la intrarea în Parcul Tineretului, dinspre Liceul Șincai – aleea principală până la lac – se coboară spre lac prin dreapta – se înconjoară lacul de 3 ori și se intră pe aleea bretea din dreapta podului înapoi spre aleea principală – finish la punctul de start de la intrarea în parc, de unde s-a dat startul.
Cursa 3 km – același traseu, alergat însă doar o singură dată.
Cursa 1 km – startul este la intrarea Parcul Tineretului, dinspre Liceul Șincai – aleea principală până la podul de peste lac – întoarcere până la intrarea in parc pentru finish.

Eu voi fi acolo şi voi alerga la cursa de 10 km. Tu? Ce faci duminică, pe 4 noiembrie?

Alergatorilor li se pregateste ceva

Am dat astazi pe feisbuci peste un anunt privind o noua alergare ce se preconizeaza ca o sa aiba loc pe 15 decembrie in padurea Baneasa.

Mai multe detalii cica vom primi in curand pe pagina de facebook si pe site (e inca in lucru asa ca nu dati buluc).