Primul patrar. Oare?


Uite ca au trecut 4 luni de cand m-am apucat de alergat, timp in care pot trece pe raboj si prima mea accidentare. La inceputul lui septembrie am avut o alergare de 16 km iar dupa somnul de dupa amiaza din aceea zi m-am trezit cu o durere la piciorul stang. Aceasta durere m-a tinut departe de alergare 2 saptamani.
A urmat apoi primul meu concurs de alergare, We run Bucharest. Neantrenat si probabil incomplet refacut asa ca durerea de picior a reaparut. Apropo, am primit acasa medalia de finisher. voi face o poza cu ea zilele urmatoare.
Dupa inca o saptamana am participat la Nike+ Running Club – Saturday Run si iar am avut dureri la picior. Si am plecat in concediu 12 zile in care nu am alergat decat 1 data in dimineata intoarcerii la Bucuresti: 3,1 km in 28’30”. Acum daca am alergat si in Spania se cheama ca sunt alergator de talie europeana? :))
In aceasta ultima luna am alergat extrem de putin. Partea buna ca dupa alergarea de luni dimineata din Sabadell nu am mai avut dureri la picior. Partea proasta e ca nu cred ca am alergat fara pauza mai mult de jumatate din traseu. Poate ca o fi si relieful de vina, acolo fiind zona deluroasa, dar in principal lipsa antrenamentului a facut sa alerg atat de putin fara pauza.
Ma simt de parca trebuie sa o iau de la capat. Ei, nu chiar de la inceput pentru ca atunci nu puteam sa alerg nici 500 de metri fara pauza, dar totusi … Sper ca nu am pierdut prea mult timp si sa pot recupera.
Nu are rost sa mai pun un PrintScreen cu programul MY ASICS deoarece pana cand voi reusi sa recuperez timpul pierdut nu mai are relevanta. Vor urma alergari din ce in ce mai lungi, sambata cate o tura de herastrau impreuna cu cei de la Nike+ Running Club, pe 21 octombrie Crosul Loteriei Romane si pe 4 noiembrie Crosul Padurii.

sursa foto: succesdublu.ro

Jurnal de alergatura 16

Miercuri 19.09.2012 După crosul de duminică am resimţit lipsa alergărilor din ultimele 2 săptămâni şi m-am pricopsit cu o febră musculară aşa că luni şi marţi am stat cuminte. În seara asta pe la 10 fără ceva am ieşit iar la alergat. După câţiva paşia început să mă doară iar piciorul şi în loc să mă opresc am decis să continui dar să schimb călcătura. Noroc că sâmbătă am trecut prin Herăstrău pe la cortul Nike şi am probat o bandă de alergare. A fost o experienţă ciudată, aveam impresia că dacă încerc să alerg punând tot piciorul jos pierd prea mult timp şi o să mă arunce în spate. Aşa că am pus doar partea din faţă a tălpii jos, aşa cum e încercuită în poză. Şi tot aşa am alergat şi acum. Şi a fost OK. Doar că după ceva mai bine de 2,5 km picioarele nu mă mai ascultau să calce aşa şi se aşezau pe asfalt tot cum erau obişnuite adică cu toată talpa. Iar muschii gambelor dureau ca naiba. Aşa până la finalul celor 3 km mai mult am mers. Şi am urcat pe scări până la etajul 8 folosind aceeaşi parte a tălpii ca să îmi obişnuiesc musculatura şi articulaţiile cu noul model de efort.
Joi 20.09.2012 Doar 2 km. Gambele nu m-au lasat sa alerg pe varfuri asa ca am alergat „normal”. Din fericire nu am avut dureri de picior dar nici nu am vrut sa fortez. Si am mai avut un motiv sa alerg asa putin. Ploua. Si desi imi facea placere sa simt picaturile de ploaie si vantul mi-a fost frica pt telefon care pana una alta e singurul masurator al timpului in care imi fac alergaturile. Trebuie sa fac rost de un ceas cu cronometru si daca se poate si cu GPS. Imi place foarte mult Garmin for Runners 210, dar … vrabia malai viseaza.
Sâmbătă 22.09.2012 Nike + Running Club – Saturday Run. Sâmbătă am fost la alergarea în grup organizată de cei de la Nike. Vorba vine – alergare în grup, căci după câteva zeci de metri eram deja înşiraţi pe o distanţă mai lungă decât cea parcursă deja de mine. Dar a fost mişto să cunosc oameni noi care împărtăşesc plăcerea de a alerga şi astfel să aflu informaţii utile de la cei cu mult mai multă experienţă în domeniu. Am făcut o tură de cca. 7 km în 55 de minute şi 46 de secunde adică aprox. 7,50 min/km. Dar nu am alergat decât cel mult jumătate din distanţă, de unde trag concluzia că atunci când am alergat am dat mult mai repede din picioare decât de obicei. La un ritm de mers între 9 şi 10 min/km sau pe alocuri poate şi mai lent înseamnă că alergarea a fost cu un ritm de 5-6 min/km, ca să iasă media de 7-8 min/km. Dracu’ mai ştie. Şi nu pot alerga pe partea din faţă a piciorului decât pe distanţe foarte scurte.
Când scriu aceste rânduri e deja luni şi încă mă doare puţin piciorul. Trebuia să mai am o alergare de 12 km duminică dar din cauza piciorului am stat acasă să fac bagajele pentru concediu. La câteva zile după ce am scris articolul asta, am fost în Decathlon şi mi+am luat o pereche de încălţări de alergat: Oxilane Kalenji Ekiden 50. Vorbind cu mai mulţi alergători la We run Bucharest şi sâmbătă la alergarea organizată de Nike despre durerile mele de picior, cam toţi mi-au zis că sunt din cauza încălţărilor, care ar fi bune doar pentru cine aleargă 2-3 km la 2-3 zile. Eu am alergat până acum 170 km cu ei şi ASICS spune că până la finele programului de antrenament (inclusiv refacerea) mai am de alergat 500 km. La următoarele alergări voi folosi iar „adidaşii” no name de la început care, având talpa subţire, fără spume, aere şi alte minuni ale tehnologiei moderne, nu îmi crează probleme. Pentru moment. Chiar dăcă articulaţiile mele nu vor fi foarte fericite, probabil. astă e tipul de pantof sport pe care trebuie să îl iau: cu talpă subţire, simplă. Pentru că nu îmi permit să dau 5-600 de lei pe o pereche de încălţări de firmă care să reziste la alergările medii şi lungi.

Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 106,1 (de la 107,1 săptămâna trecută şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: nu stiu (de la ? km săptămâna trecută şi mai puţin de 500 m la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS

Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg sau a doua zi de dimineaţă. Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.

sursă foto: activeromania.ro

Jurnal de alergatura 15

Marţi 11.09.2012 1 km. Dimineaţă mai simţeam o vagă durere la picior când călcam dar acum seara nu mai durea deloc. Aşa că am ieşit să fac o alergare uşoară, de readaptare, de doar 1 km. Aş fi putut, poate, mai mult dar nu am vrut să forţez. Ce bine a fost să pot alerga din nou. Mi-a lipsit.
Miercuri 12.09.2012 Simt mai degrabă o jenă decât o durere şi doar atunci când stau pe loc. Dacă merg nu am nimic. Nu voi alerga astăzi. Fac pauză şi mă păstrez pentru crosul de 10 km de duminică.
Duminică 16.09.2012 We run Bucharest. Deşi astăzi trebuia să am o alergare de 16 km am zis că această cursă de 10 km este mai utilă pentru a vedea atmosfera din timpul unei competiţii şi e o bună ocazie pentru antrenament psihic. Am terminat cu un timp mult mai bun la 10 km decat in urma cu 2 saptamani. Cand am ajuns acasa am mancat o gramada, ceea ce se vede pe cantarul de luni. Inainte de cursa aveam 106,0 iar luni dimineata am 107,1.

Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 107,1 (de la 106,4 săptămâna trecută şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: nu ştiu (de la 4 km săptămâna trecută şi mai puţin de 500 m la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS

Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg sau a doua zi de dimineaţă. Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.

sursă foto: millstreet.ie

Jurnal de alergatura 14

Marţi 04.09.2012 Duminică după amiază, obosit de alergarea de dimineaţă am tras un pui de somn şi m-am trezit cu o durere în talpa stângă localizată cam pe unde e punctul 35 în foto. Nu doare tot timpul ci doar când merg. Luni dimineaţă încă mă mai durea când mergeam dar, ciudat, la o alergare uşoară după troleu nu am mai simţit durerea. Ea a reapărut când am mers normal. Oricum îmi e frică să forţez deoarece nu vreau să agravez situaţia aşa că fără alergare astăzi.
Miercuri 05.09.2012 Durerea rezistă deci continuă şi pauza.
Sâmbătă 08.09.2012 În acest weekend am fost ca voluntar la Transmaraton. Aş fi vrut să alerg acolo dar durerea de picior persistă.
Duminică 09.09.2012 În continuare accidentat. Cred ce editia asta a jurnalului trebuia sa o intitulez „Jurnal de accidentare”, avand in vedere ca saptamana asta nu am alergat de loc

Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 106,4 (de la 107,8 săptămâna trecută şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: 0 (de la 4 km săptămâna trecută şi mai puţin de 500 m la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS

Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg sau a doua zi de dimineaţă. Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.

sursă foto: privilegiul.info