Exista viata si dupa 42km?

Gata şi maratonul. Încă nu sunt sigur cine pe cine a dat gata, dar în fine. L-am terminat cu bine, chiar dacă am depăşit puţin timpul limită. Bun. Şi acum ce urmează? Alte maratoane? Sau poate un ultramaraton cum mă întreba cineva?
Am avut timp în cele 6 ore petrecute pe traseul Maratonului Internaţional Bucureşti să cuget la ce şi mai ales cum am făcut până acum, să analizez unde mă aflu şi iau câteva decizii legate de ce vreau să fac în viitor.
Ce am facut până acum?
Am terminat 3 semimaratoane dintre care unul pe Transfăgărășan și un maraton, la care se adaugă alte câteva concursuri pe distanțe mai mici. Am spus bine terminat, nu alergat deoarece din cele 4 curse lungi nici una nu am alergat-o de la un capăt la altul. Din cauza lipsei de disciplină în ceea ce privește antrenamentele, acestea au fost varza. Şedinte de antrenament sărite sau in cel mai fericit caz ciuntite, multe reprize de mers in timpul lor, cel putin la inceput etc. Cea mai lungă distanţă alergată fără pauză de mers a fost acum în cadrul MIB şi anume primii 18km. Şi deşi eram constient că nu e bine m-am complăcut în această situaţie căci vorba românului: „lasă, bă, că merge-aşa”. Şi parţial a mers. Am terminat concursurile dar printre ultimii şi la limita timpului regulamentar, chiar şi în „prelungiri” uneori. Rezultatele antrenamentelor de slabă calitate se văd şi în scăderea în greutate care e foarte lentă.
Ce vreau să fac mai departe?
Mă tentează destul de mult o ultra-aroganţă, dar … mai am mult de crescut. Nu, nu în greutate, aici din contră mai am de dat jos. Am mult, foarte mult, de crescut la capitolul viteză şi rezistenţă.
Aşa că până la sfârşitul acestui an şi anul următor mă axez pe curse de 5-10 km şi câteva semimaratoane. Şi poate, repet POATE, să particip din nou anul viitor la MIB. Eventuala prezenţă la urmatoarea ediţie a maratonului Bucureşti vine în ciuda hotărârii din timpul MIB 2013 de a mă limita la semi dar ca urmare a unei declaraţii făcută de Valeria van Groningen care anunţa că anul viitor intenţionează să modifice traseul prin tot orasul. Dacă face asta, aproape sigur, o să vreau să fac toţi cei 42km pe noul traseu.
Ideea axării pe distanţe mai mici o aveam încă dinainte dar a fost nevoie de cele 6 ore de reflexie pentru a lua o decizie care sper să fie bună.
În prezent recordurile mele în materie de alergat sunt următoarele: 5Km – 34’05”, 10Km – 1h11’19”, Half Marathon 2h49’29”, Marathon 6h12′.
Vreau să ajung, până la sfârşitul anului viitor, să termin 5km sub 30 de minute, 10km într-o oră şi semimaratonul în 2 ore şi 15 minute. Şi bine înţeles să mai dau jos cca. 20kg. Apoi mai vorbim si de alte maratoane. Şi pentru a ajunge la aceste rezultate cred că în primul rând trebuie să mă pun la punct cu disciplina. Să nu mai sar peste antrenamente şi să nu le mai scurtez, indiferent de motive.
Aşa cum am spus pe pagina de competiţii, îmi doream ca anul viitor să particip la Marathon 7500 la secţiunea Hobby care presupune o distanţă de 40 km cu diferenţă pozitivă de nivel de 3200m. Experienţele din ultima lună şi mă refer aici la Transmaraton şi MIB mi-au arătat că încă nu sunt pregătit pentru aşa ceva. Şi întrucât participarea la acest concurs presupune o echipă de 2 persoane ar însemna să încurc pe cineva care poate e mult mai pregătit. Mulţumesc, Cernica Tandin Nicolae, pentru propunerea de a alerga împreună dar pentru moment sunt nevoit să zic pas.
Să nu fiu înţeles greşit. Nu renunţ la maratoane. Abia le-am descoperit. Doar le amân niţel pe următoarele pentru că nu vreau să mă mai grăbesc şi apoi să regret din cauza unor accidentări. Am timp în următorii 60-70 de ani pentru suficiente maratoane şi ultra şi PB pe măsură. 😉

sursa foto: http://michelletan88.blogspot.ro/2011/02/short-story-about-self-improvement.html

Running brains – cum fu

Sambata 16 martie a avut loc un cros de 5 km in parcul Herastrau. Undeva, candva voluntarul sau banda care delimita traseul a disparut si tura a devenit mai mica de 5 km. A fost un eveniment frumos, organizat de Organizatia Studentilor la Medicina. Startul a fost dat de fosta mare campiona Gabriela Szabo.
Cand terminam eu prima dura din cele 2 ale traseului, castigatorii treceau linia de sosire. Am pornit mult prea repede pentru nivelul meu actual de pregatire si m-am rupt la fel de repede.

Crosul a facut parte dintr-un experiment. Inainte si dupa alergare am fost pusi sa dam niste teste de memorie pentru a vedea efectele alergarii.

Jurnal de alergatura 11

Marţi 14.08.2012 Dezamagitor. 1,5 alergare + 0,5 mers + 1,5 alergare + 0,5 mers
Miercuri 15.08.2012 3 km. Din 7 cat era in plan. Durerile abdominale care ma impiedica sa alerg au aparut dupa 2,5 km ceea ce este un progres. Alta data apareau dupa 500 de metri.Si au legatura cu respiratia. cat timp reusesc sa imi controlez respiratia nu am doare nimic. Cand pierd controlul, apar si durerile. Sau cel putin asta e impresia mea.
Vineri 17.08.2012 M-am trezit cu o uşoară febră musculară la picioare, febră care a ţinut toată ziua. Şi în consecinţă azi nu am alergat. Şi cum plec la ţară, următoarea alergare o să fie duminică seară.
Duminică 19.08.2012 Din 10 km am facut doar 3 km. Si cu toate astea ieri cică am terminat prima parte a programului de antrenament numita Pre-Conditioning. A fost un week-end cu grătare şi bere ceea ce se vede şi în gabaritul depăşit din această săptămână.

Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 109,7 (de la 108,3 săptămâna trecută şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: 3,5 (de la 2 km săptămâna trecută şi 0,5 la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS

Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg sau a doua zi de dimineaţă. Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.

sursă foto: fitnessgurunyc.com

Jurnal de alergatura 10

Marţi 07.08.2012 Din motive de canicula azi nu alerg.(108,6)
Miercuri 08.08.2012 Pe finalul şedinţei de alergare de duminică am alergat mult mai încet, ceea ce a făcut să nu mai mă doară colonul sau ce o durea acolo în dreapta. Nu ştiam dacă e din cauză că alerg mai încet (peste 9 min/km) sau pentru că corpul era încălzit şi se obişnuia cu efortul. Sau poate amândouă. Aseară am alergat iar „cu încetinitorul”. Mă gândesc că important e să pot să alerg distanţe din ce în ce mai lungi fără dureri, sau mai bine zis, fără alte dureri în afara celor musculare. Cu viteza rezolv eu pe parcurs. Durerea a apărut totuşi dar mult mai târziu şi nu atât de puternică aşa că am putut să îi dau „ignore” o perioadă. Apoi durerea a migrat în jos spre locul unde aş zice că e apendicele şi a fost din ce în ce mai puternică. Dar … dacă în ultima vreme din cauza durerii nu mai puteam alerga mai mult de 1 km aseară am alergat 3 km. Şi dacă nu apărea durerea (mă gândesc că poate am accelerat fără sa-mi dau seama şi din această cauză a început să mă doară) cred că aş fi putut să alerg toţi cei 5 km din program. Nu mă dureau muşchii, nu aveam probleme nici cu respiraţia.
Când am schimbat alergatul pe mers a fost o chestie haioasă: picioarele parcă vroiau să alerge în continuare în timp ce parea de sus a corpului avea tendinţa de a rămâne în urmă. În acele momente mi-am adus aminte de o secvenţă din filmul original „Mihai Viteazu” în care după o bătălie 2 unguri taie capul altuia şi îi duc căpăţâna lui Mihai. În varianta pe care am văzut-o eu în urmă cu cca. 30 de ani după decapitare corpul se zvârcoleşte puţin pe jos, apoi se ridică şi face câţiva paşi. În varianta remasterizată de acum câţiva ani a rămas doar zbenguiala de pe jos.(108,1)
Joi 09.08.2012 Foarte dezămagitoare această alergare. Am alergat 1,5 km apoi până la finalul celor 5 km mai mult am mers din motive de dureri de toate felurile: muşculare şi abdominale. Promit că nu mai alerg pe stradă mai ales noaptea. Sunt nasoale rău opririle la stopuri. Dacă mă opresc din alergare când repornesc parcă îmi bagă cineva cuie în muşchi. Cu o seară înainte nu am avut această problemă. Dar aici crede că a fost efectul alimentaţiei (nu îmi place cum sună nutriţie – mă duce cu gândul la nutreţ). Miercuri am mâncat spaghete cu brânză iar joi chifteluţe, brânză şi roşii. Citisem eu pe undeva că pastele ar fi foarte bune de consumat înainte de efort dar nu mă aşteptam să fie chiar aşa. Trebuie să studiez mai mult acest aspect.
Sâmbătă 11.08.2012 O zi sportivă. Am fost la Decathlon şi m-am plimbat cu bicicleta, am mers puţin şi cu rolele (pentru prima oară), şi am jucat fotbal cu Edy prin magazin. Mi-am luat o sticlă de Aptonia – Isotonic Sport Drink. Şi cred că ajută destul de mult am alergat 2 km fără prea mari eforturi.
Duminică 12.08.2012 Mi-a rămas jumate de sticlă de Aptonia şi aseara am alergat legat 3.5-4 km. Si nici nu mai resimt asa repede setea. Cu apă, la fiecare 100 m beau cate o gură. Cu chestia asta am băut şi la 1 km. Trebuie să văd de unde îmi mai iau o sticlă pentru mâine seară 😀 Asta până fac comandă de la Redis, care sunt parteneri on-line Lyoness.

Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 108,3 (de la 109,4 săptămâna trecută şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: 3,5 (de la 2 km săptămâna trecută şi 0,5 la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS

Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg.Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.

sursă foto: gabrielsolomon.ro

Jurnal de alergătură 9

Marţi 31.07.2012 Din cauza căldurii de peste noapte îmi e din ce în ce mai greu să mă trezesc dimineaţa. Aşa că am alergat pe seară. Am avut noroc că a tras şi o ploaie cu puţin timp înainte de alergare aşa că a fost acceptabil. Cred că m-am grăbit să trec pe alte trasee care presupun şi denivelări (scări sau pante). Am alergat din nou în mijlocul parcului Floreasca, 6 ture de câte 0,5 km şi parcă a fost mai uşor. Chiar dacă au mai existat mici porţiuni unde am mers, am alergat cea mai mare parte a distanţei.
Miercuri 01.08.2012 Azi am alergat iar pe seară şi am făcut şi tura de 4 km cu care rămăsesem dator de duminică.
Vineri 03.08.2012 Chiar dacă am făcut o zi de pauză tot simt o uşoară febră musculară după ce am alergat 3 zile la rând 3-3-4 km. După o lungă perioadă iar am simţit că rămân fără aer. Nu ştiu dacă din cauza căldurii sau din alte motive. Ultima lungime de 3 km.
Duminică 05.08.2012 5 km. De acum înainte aceasta o să fie distanţa minimă de alergat. Am alergat ]n continuare seara. De fapt alergătura asta se poate spune că am făcut-o în 2 zile pentru că am început să alerg duminică şi am terminat luni. Cred că pe finalul acestei şedinţe de alergat am descoperit ceva ca să scap de durerea din dreapta dar mai bine SĂ NU MĂ GRĂBESC. O să vă spun săptămâna viitoare dacă chiar e de bine.

Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 109,4 (de la 110,4 săptămâna trecută şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: 2 (de la 2 km săptămâna trecută şi 0,5 la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS

Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg.Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.

sursă foto: mercurialramblings.blogspot.ro

My ASICS

Am tot vorbit în ultima vreme de programul de antrenament My Asics dar am uitat să -l prezint. Programul apartine, evident, producatorului de articole sportive Asics, o firma de stul de mare se pare, dar de ceare eu nu am auzit pana sa ma apuc de alergare. Shame on me.
Programul de antrenament poate fi setat in functie de competitia/distanta pe care vreti sa o alergati si in functie de timpul dorit. Distantele sunt 5 km, 5 mile, 10 km, 10 mile, semimaraton şi maraton. Nu stiu cum sunt structurate celelalte programe de antrenament aşa că voi vorbi doar despre cel de maraton pe care îl am eu.
Ca să ai propriul tău program de antrenament e foarte simplu: dacă intri pe profilul meu public de pe My Asics în partea dreaptă poţi introduce distanţa pe care vrei să o alergi, data evenimentului şi care e timpul pe care vrei să îl obţi, cât poţi alerga acum şi în cât timp, mai adaugi sexul şi vârsta şi îţi este oferit planul de antrenament. Cred că nici măcar nu trebuie să îţi faci cont.
Planul propriu-zis e împărţit în 6 secţiuni: Pre-conditioning, Getting Faster, Going Further, Race simulation, Tapering Off şi Recovery.
1. Pre-conditioning reprezintă etapa de călire, de adaptare a organismului la efort fizic. La mine durează din 3 iulie până pe 19 august şi a început cu 2 săptămâni de alergare amestecată cu mers pe o distanţă de 2 km, continuă acum cu alergare pe aceeaşi distanţă. De duminică distanţa o să crească la 3 km şi apoi uşor-uşor până la 10 km în ultima zi a acestei etape.
2. Getting Faster În această etapă (20 august – 23 septembrie) se urmăreşte scăderea uşoară a timpului obţinut pe kilometru.
3. Going Further În perioada 24 septembrie – 21 octombrie se urmăreşte în continuare creşterea vitezei de alergare dar şi creşterea distanţei. Câteva din aceste antrenamente le voi face la Barcelona. 😀
4. Race simulation În aceste zile (22 octombrie – 11 noiembrie) voi avea 2 alergări foarte lungi, una de 28 şi una de 32 de km pentru a obişnui organismul cu astfel de efort prelungit. Alergarea de 32 de km este cea mai lungă din perioada de antrenament.
5. Tapering Off 12-30 noiembrie e o perioadă de încălzire pentru a aduce corpul la condiţia maximă. Dinstanţele şi vitezele sunt reduse.
1 DECEMBRIE 2012 – MARATONUL REÎNTREGIRII NEAMULUI ROMÂNESC

6. Recovery 2-22 decembrie – odihnă şi tratament. Până pe 7 decembrie pauză totală. Pe 8 reîncep cu o alergare uşoară (jogging) de 5 km iar în zilele următoare cea mai lungă e de 8 km.

În cadrul acestor etape sunt folosite mai multe tipuri de alergări: jog/walk, jog, buid-up, comfortable, fast, pace, race-pace. Dar despre ele poate cu altă ocazie. Şi, în cadrul antrenamentului odihna este la fel de importantă ca şi alergarea.

sursă foto: modernrunner.co.uk