Mai taie din ele …

Imediat dupa Pasti m-am apucat de renovari prin casa motiv pentru care nu am mai avut timp si energie pentru antrenamente. Fara timp disponibil dar si fara antrenament m-am vazut nevoit sa tai din evenimentele le care imi propusesem sa particip in aceasta primavara. Primul eveniment sacrificat pe altarul renovarii a fost Cu bicicleta la mare. Au urmat apoi, pe rand Wings for life, Prima evadare si Semimaratonul Bucuresti. Niste timp poate ca ma descurcam sa gasesc pentru unele dintre ele dar fara antrenamente in picioare riscam sa ma accidentez. Asa ca am decis sa zic pas si sa stau acasa unde aveam o gramada de treaba. Nu au intrat concursurile in sac.
Din cauza ca pe 21 iunie baietelul meu care este in clasa I-a are serbarea de sfarsit de an plus motivele de mai sus nu voi merge nici la Oradea la half Ironman. In primul rand nu vreau sa ratez serbarea fiului meu si in al doilea rand e vorba de un concurs mult prea greu pentru a ma putea prezenta la start neantrenat corespunzator. Sper ca la anul sa nu mai fie taman la sfarsitul anului scolar si sa nu mai intervina alte probleme ca sa ma pot duce direct la full.
In consecinta ma voi concentra pe cele 2 competitii majore din toamna Triathlon Challenge Mamaia – proba olimpica pe 6 septembrie si Maratonul International Bucuresti din 5 octombrie unde, in proportie destul de mare, voi alerga la proba regine de 42km. Am inceput deja alergarile si cat de curand voi incepe si antrenamentele de bicicleta si de inot.

Posted in Auto-Moto-Velo-Sport | 2 Comments

Semimaratonul “Intersport” Braşov – cum fu

“Da, muntele meu drag mă-ntorc la tine,
La brazii tăi, la mareţia ta.
Şi-aş vrea să-nvăţ să fiu la fel ca tine
Şi bun, şi drept, şi demn, Măria Ta”

Chiar dacă, în mare, m-am ţinut de antrenamente şi am făcut şi alergări lungi de 14 şi 16 km, m-am prezentat la start cu ceva emoţii. Şi asta pentru că am constatat la alergările mele prin parc că la orice diferenţă de nivel oricât de mică apar durerile de genunchi pe lateral şi amintirea încă vie a semiMaratonului Reîntregirii Neamului Românesc nu îmi dădea pace. Aşa că în ultimele săptămâni am încercat sa stau departe de orice diferenţă de nivel şi spre bucuria mea, durerile au dispărut. Nici măcar săptămâna trecută la Old Town Race unde am alergat destul de tare nu am mai avut nici un fel de durere. Totuşi, având în vedere timpul limită generos (4h) şi experienţa de la Transmaraton eram hotărât ca în cel mai rău caz să mă bucur de câteva ore de drumeţie.
Am plecat din Bucureşti la 6:30 şi după un drum liniştit am ajuns în Braşov în jur de 9. Mi-am ridicat kit-ul de participare şi din vorbă în vorbă a venit și momentul mult aşteptat, acela al startului.
Cu foarte puţin timp înainte de start a apărut o problemă pe care nu am putut sa o rezolv decat pe la km 3,5. Dar deja, de aproape un 1km începusem să merg şi îmi ieşisem din ritm. Am continuat drumul până în vârf, la km 8,5, mai mult mergând pe un drum în stare bună în ciuda ploii.
După punctul de hidratare traseul continua pe potecă în cea mai mare parte la vale. Am reînceput să alerg dar cu foarte mare grijă pentru că pietrele şi rădăcinile sunt foarte utile dar se pot transforma în cel mai mare duşman al tău atunci când sunt ude dacă nu eşti atent. Şi pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale mai era şi nişte noroi. Învăţat din anii de drumeţie că pe munte nu se aleargă, am preferat să nu accelerez prea tare mai ales pe coborârile mai abrupte pentru a evita o accidentare.
Am avut 2 obiective la acest concurs: să termin (cu bine) prima mea cursă de trail şi să ajung la finish în mai puţin de 3 ore. Am reuşit doar cu prima parte. Am terminat cu timpul de 3h11’23”

Mi-a plăcut revederea cu muntele şi traseul dar nu pot spune că am devenit un fan al alergării montane. Drumeţia rămâne în continuare pe primul loc. Totuşi sunt destul de sigur că voi reveni şi anul viitor, mai pregătit şi poate pe o vreme mai frumoasă.

P.S. Am şi 2 nemulţumiri legate de organizare:
1. după punctele de hidratare nu existau saci de gunoi şi în consecinţă toată lumea arunca paharele sau sticlele pe jos la nimereală. Eu am urcat cu paharul în mână până la punctul 2 de alimentare.
2. Sticlele de 1/2 l care puteau fi luate pe traseu erau cu apă carbogazoasă. Aş zice că pe traseu e indicat să se servească apă plată.

Posted in Alergare | Tagged , , | 3 Comments

Old Town Race – cum fu

omu verde 07Vineri seara am fost sa imi iau kit-ul de participare, ocazie cu care am primit cadou de la Isostar Romania un bidon de 1l, bidon care imi va fi extrem de util cand voi pleca cu bicicleta la mare. Multumesc. Tricoul ASICS primit, chiar daca a fost marimea L pe care o iau la fiecare concurs a fost foarte stramt asa ca acum are un alt proprietar.
Sambata, am ajuns cu jumatate de ora inainte de start si am m-am incalzit socializand sau am socializat incalzindu-ma, cum vreti. 🙂 Timpul a trecut extrem de repede si m-am trezit ca suntem chemati la start. Ca de obicei am plecat destul de tare, doar ca de data asta ceea ce acum era tare, alta data era doar un vis: primul km in 6 minute. E adevarat ca in ultima vreme am inceput sa cresc putin viteza de antrenament dar nu ma asteptam sa ajung la o astfel de viteza asa repede.
Dar nu am rezistat mult la viteza asta deoarece plamanii mei nu sunt inca obisnuiti cu asa ceva. Asa ca dupa 1,2 km a trebuit sa reduc viteza. Dar, daca inainte de start imi propusesem sa scot o medie de 7’10″/km aacum am vrut sa vad daca pot sa trag si sa raman sub 7’/km. In general mi-a iesit. In primele 3 ture. In ultima tura (a patra) m-am molesit. La km 8 am scos 7’15” iar la 9 7′ pe km.
Pe ultimii 1500m fiind insotit de Omu Verde am inceput sa cresc iar viteza. Multumesc, Mihai. Cu toate astea parca nu aveam spor. Il simteam pe cel din spatele meu ca se tot aproprie pana cand ajunsese chiar langa mine. Atunci mi-am adunat toate puterile si am accelerat lasandu-l in urma. Am reusit un PB cu 1h04’30”, adica o imbunatatire cu 6 minute a timpului scos pe distanta de 10km.1396735_644290398976912_746466242_o
A fost o cursa frumoasa, pe alocuri cam dificila din cauza pietrelor cubice sau de rau cu care este pavat Centrul Vechi. Pe final incepusera sa se deschida terasele si tentatia era mare sa te opresti la o masa si sa comanzi o bere. Data viitoare cred ca imi instalez familia strategic la o terasa ca sa am un punct de hidratare personal :)) Inteleg ca vor mai urma cel putin inca 2 curse in aceasi zona: 1 de Halloween si una de iarna la inceputul lunii decembrie.
Multumesc organizatorilor pentru acest concurs. A fost un bun antrenament pentru semimaratonul de sambata de la Brasov.

Posted in Alergare | Tagged , , , | 4 Comments

Ultra Swim Challenge – cum fu

2014.02.08 (006)Aşa cum am anunţat m-am înscris la acest eveniment cu o distanţă dublă faţă de cea preconizată iniţial, adică 4000m în loc de 2000m. Cu multe emoţii legate în primul rând de capacitatea de a termina acest maraton de înot, m-am prezentat la startul acestei provocări. Un calcul simplu spunea că la ritmul meu de înot cu 4 minute pe suta de metri voi termina în 2 ore şi 40 min. Dar având în vedere că mai trebuia să mai fac şi unele pauze de hidratare mă aşteptam să termin cam în 3 ore.
Noroc că în ultimele săptămâni am provitat de câteva vouchere de câte 7 zile la World Class şi am mai putut să mai înot şi eu niţel în piscina de la Upground chiar dacă avea doar 25 şi 3 culoare cam aglomerate uneori.
După ce mi-am luat în primire casca de înot, am participat la antrenamentul oficial pentru WinterTri: 6,5km alergare. Apoi m-am dus să mă schimb şi să urmăresc finalul celor 24 de ore de înot al căror protagonist a fost Remus Miron.
La momentul startului aveam emoţii cât China. Cu toate că ştiam că nu e un concurs şi că mă pot opri să mă odihnesc nu eram deloc sigur că voi putea duce la bun sfârşit această provocare. Cea mai mare distanţă parcursă înot până la momentul startului era de 1250m în noiembrie anul trecut tot la Izvorani. Am plecat al cincelea din cei 8 câţi eram pe culoarul 5. În prima lungime de bazin am luat câteva guri de apă până m-am obişnuit cu valurile provocate de mulţimea de înotători. După circa 20 de bazine au început să apară cârceii dar, nu în momentul înotului ci atunci când mă împingeam cu picioarele în marginea bazinului. Aşa că a trebuit să întorc, pe cât posibil, fără să mai ating marginea bazinului sau dacă o fac să mă împing cu mâna.
După 1 oră şi 23 min. terminam primele 40 de bazine, adică jumătate, adică distanţa pe care îmi propusesem iniţial să o parcurg. Ce dracu’ a fost în capul meu când am zis că fac 4000m? Mulţi înotători începuseră deja să iasă din apă. Nu puteam să ies şi eu acum în loc să mă mai bălăcesc încă pe atât? În orice caz, în vederea triatlonului de la Oradea, situaţia înotului care îmi provoacă cele mai mari emoţii, începe să fie rozalie. Mai trebuie să aflu dacă timpul limită de 1h30″ include şi tranziţia sau doar înotul efectiv.
Am luat un gel şi am pornit mai departe cu stilul meu câinesco-broască: mişcări de brasdar cu capul afară precum câinii. Din totalul de 80 de bazine, 75 le-am făcut aşa iar celelalte au fost craul sau spate.
Cam după 60 de bazine şi aproape 1 litru de isotonic simţeam nevoia de a face un drum până la toaletă dar nu eram sigur că voi mai putea continua dacă ies din piscină aşa că am strâns din dinţi şi am dat mai departe din mâini şi din picioare.
La 2 ore şi 58 min. de la momentul startului am reuşit şi eu să termin distanţa propusă. Am încercat să ies, comform regulamentului, pe unde am intrat dar mâinile mele nu erau de acord să mă ridice peste marginea bazinului. Noroc că nu mai era aşa multă lume în apă şi am putut să mă strecor până la scară. 😀
A fost un eveniment frumos şi voi participa cu mare drag şi la ediţiile următoare. Poate până atunci învăţ să înot. :))
Chiar dacă Ultra Swim a luat sfârşit, strângerea de fonduri în beneficiul Hospice Casa Speranţei continuă AICI.

Posted in Inot | Tagged , | 4 Comments

Trezeşte-te în alergare pentru Crosul Pădurii powered by Dolce Sport!

veve-dsTe-ai întrebat vreodată când se aleargă cel mai bine, dimineaţa sau seara? Şi cei de la ViitorPlus! Dacă tu ştii exact când îţi iese cel mai bine, ajută-i să vadă cum funcţionează alergarea la marea majoritate. Dacă anul trecut Crosul a fost seara, ei bine, anul acesta, alergarea se face de dimineaţă cu scopul de a compara timpii şi a ajunge la o concluzie. ViitorPlus va da verdictul la modul general, dar şi pe categorii de vârstă şi pe genuri (feminin/masculin).

Sub motto-ul „Trezeşte-te în alergare!”, asociaţia ViitorPlus şi Dolce Sport îi invită pe toţi iubitorii de alergare şi mişcare în aer liber să participe la Crosul Pădurii powered by Dolce Sport, un eveniment ce promovează un stil de viaţă activ şi sănătos şi susţine creşterea suprafeţelor împădurite în sudul ţării. Crosul va avea loc pe 30 martie, în Parcul Tineretului din capitală şi le propune tuturor participanţilor să-şi pună adidaşii la pijama, pentru că la această ediţie pijamaua este „ţinută obligatorie” de alergare 🙂

Alergi de obicei pentru a fi în formă, pentru că-ţi place, pentru că te face să te simţi energizat, pentru că este ocazia în care îţi poţi simţi inima bătând în ritmul paşilor? Vino la Crosul Pădurii! Aleargă pentru tine însă ajută şi o cauză nobilă ca extra-motivaţie, cauza împăduririlor! Vei susține plantarea câte unui puiet pentru fiecare nou-născut din România, propusă de campania Pădurea Copiilor a asociaţiei ViitorPlus! Rata de împădurire a judeţelor din sudul ţării nu depăşeşte 5%, deşi cifra optimă pentru judeţele de câmpie fiind de 20% suprafaţă împădurită. Te-ai putea imagina alergând în timp ce ai respira doar cu jumătate dintr-un plămân?

Vrei să ştii ce specii de arbori se planteaza de obicei în Pădurea Copiilor? Păi, cam aceleaşi ca numele echipelor în care te poţi înscrie: frasin, tei şi stejar! Echipele sunt o grupare simbolică, pentru toți fanii alergărilor de grup! Există 3 echipe: o echipă numită Frasin, ce va fi pregătită de foarte tehnica Oana Badea, o echipă Stejar, condusă de simpaticul Andrei Gligor, şi o echipă Tei, antrenată de celebrul Andrei Roşu; cei trei aflaţi în calitate oficială de căpitani! Care este menirea celor trei căpitani? Ei vor conduce antrenamentele de dinaintea cursei, vă vor da sfaturi şi vă vor încuraja. Antrenamentele şi mesajele căpitanilor vor fi anunţate şi postate pe www.facebook.com/CrosulPadurii!

Crosul Pădurii powered by Dolce Sport va cuprinde cele 3 probe consacrate: Mini-maraton de 10 km, Cursa Populară de 3 km şi Cursa Copiilor de 1 km şi 500 m. Ia-ţi prietenii, familia, iubitul/a, alearga pentru arborele care te inspiră şi vino la cros să ne ajuţi să creştem păduri pentru generaţiile viitoare! Înscrierile se fac online aici.

Campania Pădurea Copiilor a demarat în a doua jumătate a anului 2011 ca parte din programul “Adoptă un copac!” derulat de către ViitorPlus de aproape 7 ani. Până acum, Pădurea Copiilor a fost cauza de mediu la 12 evenimente de alergare în care au luat startul pe distanţe diferite, de la cros  de 3 km, până la distanţe de Triplu Iron Man şi a  atras susţinerea a peste  5500 de alergători, datorită cărora a fost împădurită o suprafaţă echivalentă cu 12 terenuri de fotbal.

Posted in Alergare | Tagged , , , , | Leave a comment

Eu când vreau să înot, înot!

1498917_805946902754429_1774344169_o
ULTRA SWIM CHALLENGE
Acesta este un eveniment caritabil, de strângere de fonduri pentru finalizarea proiectului Hospice Casa Speranţei din Bucureşti. Clădirea este finalizată şi în continuare sunt necesare fonduri pentru echipamentul medical, instruirea personalului medical şi asigurarea primelor 9 luni de funcţionare.
Deşi am mai vorbit pe acest blog despre Hospice cu ocazia diverselor strângeri de fonduri la care am participat o să copiez şi aici prezentarea de pe site-ul evenimentului:

HOSPICE CASA SPERANŢEI este o organizaţie de caritate neguvernamentală înfiinţată la Braşov, în anul 1992, la iniţiativa britanicului Graham Perolls, cu scopul introducerii şi dezvoltării serviciilor specializate de ingrijire pentru bolnavii incurabili în stadii avansate. Este prima unitate de acest fel din România şi centru de excelenţă pentru Europa de Est, în domeniul îngrijirii paliative.
Centrul HOSPICE Casa Speranţei va asigura:
* 30 de paturi pentru 700 de internări în fiecare an;
* Tratament ambulator pentru un număr de 8.000 de consultaţii anual;
* Centru de zi pentru peste 5.000 de participări anual;
* 11.000 de vizite la domiciliu pe an pentru cei 200 de pacienţi actuali.
Pentru mai multe informatii vizitati www.hospice.ro/bucuresti, scrieti-ne la events@hospice.ro sau contactati-ne la 021 326 3771.

Îngrijirea de tip hospice (numită îngrijire paliativă) este îngrijirea holistică a pacienţilor în stare terminală şi a familiilor acestora. Este recunoscută ca îngrijire medicală ce tratează simptomele supărătoare, în special durerea.
Pentru bolnavii incurabili, îngrijirea paliativă înseamnă creşterea calităţii vieţii.
Cu toate că boala nu mai răspunde la tratament, starea bolnavului poate fi ameliorată prin alinarea durerii, consiliere psihologică (de care pot beneficia şi membrii familiei), servicii de asistenţă socială (pentru obţinerea drepturilor legale şi pentru familiile care se confruntă cu greutăţi materiale) sau consiliere spirituală din partea preoţilor, în funcţie de opţiunea şi confesiunea religioasă a fiecăruia.

Stiaţi că …
Mai mult de 5,000 de oameni mor de cancer în fiecare an în Bucureşti?
În ţară doar 5% din bolnavii de cancer beneficiază de îngrijiri paliative ?
Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Bucureştiul are nevoie de un număr de 230 de paturi dedicate ingrijirii paliative

Evenimentul va avea loc sâmbătă, 8 februarie 2014, la Complexul Olimpic şi Sportiv din Izvorani, Snagov. Poate participa orice persoană care poate înota între 500-20.000 de metri. Limita de locuri este de 160 la individual şi 30 la ştafetă.

Având în vedere participarea mea la Half IronMan-ul de la Oradea din vară, înscrierea la Ultra Swim Challenge era oarecum obligatorie. Şi asta pentru că reprezintă o bună ocazie de a verifica dacă sunt în stare să fac cei 1900m într-o oră şi jumătate. Şi pentru că lacul Paleu unde o să aibă loc proba de înot pentru triatlon nu are capete de bazin unde să mă împing cu picioarele mă gândeam să compensez şi să fac 2000m la evenimentul de la Izvorani.
Dar … “având în vedere şi luând în considerare” că pentru anul viitor visez la un IronMan întreg şi pentru că la evenimentul organizat de Smart Atletic nu există limită de timp pentru parcurgerea distanţelor alese la înscriere, voi înota 4000m sau mai pe scurt 4km. Adică cu 200m mai mult decât la IM şi asta din aceleaşi considerente ca mai sus. Sunt convins că voi putea să fac faţă distanţei însă am mai dubii în privinţa timpului. Ideal ar fi pentru mine să termin în 2h30′ dar cred că un timp de 3h-3h15′ e mai plauzibil. ‘Om trăi şi ‘om vedea.

Pentru donaţii daţi click pe imaginea de mai jos:

Donează pentru Hospice

Donează pentru Hospice

Posted in Inot | Tagged , | 3 Comments

2013 vs. 2014

Anul ăsta am participat la 12 competiţii. Aş fi alergat eu la mai multe dar am avut unele dureri de genunchi care m-au făcut să mai zic şi pas. Cam toate le-am terminat undeva prin subsolul clasamentului, ba chiar unele pe primul loc din coadă. Dar nu contează. Nu am participat pentru a câştiga ci am fost acolo de plăcere. Vorba unui cântec mai vechi de pe munte “n-am venit pentru trofee/ nici insigne ce scânteie/ noi vrem să-ntindem prietenia/ peste toată România”. Am reuşit să termin 4 semimaratone dintre care unul pe Transfăgărăşan, 1 triatlon, 1 maraton şi o cursă pe scări de 34 de etaje. Faptul că am terminat printre ultimii are şi un aspect pozitiv: îmi lasă suficient loc pentru recorduri personale pe distanţele respective. Găsiți în pagina de competiții toate cursele de până acum cu link-uri către povestea lor.
Anul care vine se anunță cel puțin la fel de plin în concursuri dar sper să mă țin departe de accidentări.
Din cauza durerii resimțite la nivelul genunchiului stâng în timpul (semi)Maratonului Reîntregirii Neamului Românesc am decis să îmi acord o perioadă mai lungă de pauză și în consecință voi pune ghetele în cui până pe 10-15 ianuarie. Și cum timpul până la prima competiție a anului e foarte scurt, voi participa doar la crosul de 3 km.
Sper să urmeze apoi Snagov Ultra Swim unde intenționez să particip cu 1900-2000m. Dar participarea depinde de data din calendar. Dacă se face pe 1 februarie nu voi putea participa din motive familiale. Așa că nu îmi rămâne decât să sper că o să aibă loc pe 8 februarie.
Urmează apoi, în ultimul week-end al lunii februarie primul triatlon al anului, Winter TriChallenge, ocazie cu care voi crește și distanța alergată în competiții la 5 km.
Deși mi-aș dori să paritcip și la Crosul Pădurii pe 30 martie, am o oarecare reținere deoarece după doar o săptămână, pe 5 aprilie, voi participa la Brașov la primul meu semimaraton montan. O să studiez problema în apropierea evenimentului și în funcție de cum mă simt voi acționa în cosecință.
După Brașov urmează două evenimente interesante. În aprilie, The Colour Run, o alergare fără crononmetru la care obiectivul nu este să ajungi primul la finish ci să ajugi acolo cel mai colorat. La doua, pe 4 mai, se știe unde e startul dar nu ai informații despre finish pentru că este, cred, singura competiție nu alergi tu către linia de finish ci aleargă ea după tine.
Tot în luna mai, pe 18, are loc Semimaratonul Internațional București. La ediția de anul acesta a fost pentru prima oară când am terminat un concurs după timpul limită impus de organizatori așa că am o revanșă de luat.
În luna în care împlinesc 39 de ani îmi voi face cadou participarea la triatlonul X Man România de la Oradea. Distanța half-IRONMAN (1,9km înot, 90km bicicletă și 21km alergare) de la acest concurs o să fie proba regină pentru mine anul acesta. Toate eforturile din prima jumătate de an 2014 se vor canaliza pentru a termina în timpul limită de 11 ore.
Apoi, chiar dacă nu mai am nimic programat până în septembrie sunt convins că vor mai apărea evenimente. Pe 5-6 septembrie, în funcție de bugetul necesar pentru transport, sper să pot participa la Triathlon Challenge Mamaia care ajunge la ediția cu nr.6 și este din 2014 etapă din Cupa Europeană de Triathlon.
Urmează Maratonul Internațional București unde încă nu sunt decis în privința distanței. La inalul ediției 2013 organizatorii au anunțat că intenționează să extindă traseul la o singură buclă prin tot orașul. Dacă acest lucru se întâmplă voi alege să particip la proba de 42km. dacă traseul rămâne același mă voi limita la 21km.
Nu mai zic și de Băneasa Trail Race, căci în 2013 a fost al doilea an consecutiv în care am vrut să particip și din varii motive nu am reușit să o fac.
Cam așa arată raportul pentru anul 2013 și declația de bune intenții pentru 2014.

Posted in Auto-Moto-Velo-Sport | 4 Comments

Sky Run 2013 – cum fu

Având în vedere că prin august mă chinuiam să urc 8 etaje în 3 minute și 27 secunde participarea la acest eveniment se anunta o provocare chiar mai mare decat Transmaratonul. De atunci am mai repetat experienta celor 8 etaje de 5 ori si pe 21 noiembrie am reusit sa ajung sus in 52 secunde. Am mai urcat o data si pana la etajul 12 dar nu am avut ceasul cu mine sa cronometrez aşa că nu ştiu cât am făcut.
Pe lângă lipsa unui antrenament susţinut în ceea ce priveşte alergarea pe verticală aveam emoţii şi din cauza episodului dureros reprezentat de Maratonul Reîntregirii Neamului Românesc ce avusese loc cu doar 6 zile înainte.
Şi cu toate astea, la ora 11 coboram în parcarea de la Bucharest Sky Tower pentru a participa la ineditul eveniment organizat de Clubul Sportiv Smart Atletic în beneficiul Hospice Casa Speranţei.
După o scurtă plimbare prin faţa clădirii am coborât din nou în parcare. M-am echipat şi am început să fac încălzirea acolo în parcare deoarece afară era mult prea frig. Şi pentru că emoţiile nu erau suficiente, mi-am încuiat şi cheia de la maşină în portbagaj, dar asta e altă poveste.
La ora 12 fără câteva minute am urcat la locul de start unde, pentru că mi-am asumat rolul de fundraiser pentru Hospice, am beneficiat de o sedinţă specială de încălzire: 5 minute de alergare pe bandă. Şi pentru că eram singurul care alerga pe bandă în acel moment am ajuns şi vedetă: au venit 2 televiziuni să mă întrebe una-alta dar nu ştiu care sunt alea, nu am văzut pe nicăieri “interviurile”. În schimb apar în materialul de mai jos:

Despre cursa în sine nu sunt prea multe de spus, deoarece a durat doar câteva minute. Pe la etajul 7 mă simţeam mai obosit decât după 12 etaje la mine în bloc şi din ce am vorbit şi cu alţi alergători sunt 2 explicaţii pentru asta: treptele mai înalte şi lipsa aerului. Pe la etajul 20 simţeam că nu îmi mai ajunge aerul. Cu toatea astea am tras de mine şi am terminat în 8:04.5 conform timpului oficial. Cum eu mă aşteptam să termin în cel puţin 10 minute mi se pare un super timp care lasă loc şi pentru recorduri personale la viitoarele ediţii.
Un eveniment foarte frumos, organizat fără cusur la care voi reveni cu mare plăcere la ediţiile următoare şi care închide, pentru mine, sezonul competiţional 2013.
Strângerile de fonduri pentru ca Hospice să poată deschide noul centru medical din cartierul Plumbuita continuă. Cine vrea poate dona AICI.

Posted in Auto-Moto-Velo-Sport | Tagged , , , , , | 3 Comments

Maratonul reîntregirii neamului românesc – cum fu

Cred că a fost cel mai dureros concurs la care am participat până acum şi sper ca pe viitor să nu mai am parte de aşa ceva.
De prin vară am avut dureri la genunchiul drept. Nu apăreau tot timpul ci doar din când în când la coborârea unei borduri sau dacă călcam aiurea. Şi probabil că din dorinţa de a proteja piciorul drept l-am folosit mai mult pe cel stâng căci la ultimele antrenamente înainte de MRNR am simţit dureri la genunchiul stâng, lateral-exterior. Când au apărut durerile m-am oprit din alergat ca să nu forţez genunchiul şi o săptămână înainte de acest semimaraton am luat pauză.
În dimineaţa concursului am plecat cu maşina spre bisericuţa din lemn din parcul Al. I. Cuza. (fost I.O.R.) şi după ce am parcat mi-am dat cu cremă Ice Power pentru încălzirea articulaţiilor pe ambii genunchi. Mi-am făcut încălzirea în drum spre start pentru că ştiam că odată ajuns acolo timpul trece foarte repede când eşti între atâţia prieteni şi e posibil să nu mai am când să mă încălzesc. Oricum era destul de frig aşa că nu era de plimbare. Aşa cum mă aşteptam, ajuns acolo am socializat puţin şi m-am trezit că începe numărătoarea inversă a ultimelor 10 secunde înainte de start … 10 … 5 … 3, 2, 1, START!
Prima tură a trecut fără probleme, genunchiul drept nu zice nimic iar cel stâng tace şi el mâlc. La mai puţin de 500m din tura a doua, apare durerea la stângul destul de puternică. Având parcă o presimţire neagră îmi luasem tubul cu Bengay cu mine. Aşa că m-am oprit la o bancă şi am uns locul dureros şi apoi am continuat să alerg. După câteva minute crema şi-a făcut efectul şi durerea a dispărut. Dar din păcate pentru mine, nu de tot. După aproximativ încă două ture durerea avea să revină cu forţe proaspete şi asta în ciuda faptului că redusesem considerabil ritmul. Am repetat operaţiunea “Unguentul” şi am trecut mai departe. Dar efectul nu a mai fost la fel ca prima dată. Durerile mai apăreau dar de o mai mică intensitate. Era totuşi suficient ca să mă facă să mai şi merg câţiva paşi. Deja nu îmi mai puneam problema unui PB. Îmi doream doar să termin în timpul regulamentar. Pe la jumătatea turei a cincea durerea a crescut şi am dat cu Bengay pentru a treia oară dar de data asta nu a mai avut nici un efect. Am renunţat aproape complet la alergat, mai băgam câte un “sprint” în dreptul porţii de finish, aşa de ochii lumii. Ultima jumătate de tură abia mai mergeam, fiecare pas pus în pământ însemnând o nouă durere. Cu toate astea am reuşit să alerg pe ultima 100 de metri şi să termin în alergare în 3 ore şi 15 minute.

Mulţumesc organizatorilor pentru cursă, voluntarilor şi concureţilor pentru încurajări.
Azi, miercuri, e prima zi fără dureri la genunchiul buculucaş. Mâine voi încerca un mini antrenament pe scări până la etajul 8 în vederea participării la SKYRUN.

sursa foto: Smart Atletic

Posted in Alergare | Tagged | 9 Comments

Baneasa trail race

Sâmbătă 14 decembrie se deschide sezonul de iarnă 2013/2014 cu o cursă de alergare prin pădurea Băneasa.
Asociaţia Trăiesc Sănătos organizează a doua ediţie a concursului Băneasa Trail Race. Ca şi la prima ediţie, e vorba de o cursă de 10km pe potecile din pădurea Băneasa.

După o scurtă şedinţă tehnică la ora 10:30, startul se dă de la restaurantul Casa Albă începând cu ora 11 iar timpul limită pentru parcurgerea traseului este de 2 ore. Anul trecut a fost o cursă prin zăpadă şi conform prognozelor meteo e posibil ca şi în acest an să se alerge printre nămeţi.

Înţeleg că locurile sunt limitate aşa că dacă vreţi să participaţi, grăbiţi-vă şi intraţi pe pagina dedicată înscrierilor.

Posted in Alergare, Diverse | Tagged , , | Leave a comment