Turul României

Turul României
Acest tur al României a plecat de la dorinţa de a vedea mănăstirile din Moldova. Apoi am zis că dacă tot ajung acolo e păcat să nu mă duc să văd satul natal al bunicului patern, Iordăneşti (Ucraina), sau să nu mă duc să văd cimitirul vesel de la Săpânţa. Dacă tot am trecut Carpaţii ce rost are să mă întorc pe unde am venit când pot reveni la Bucureşti prin Transilvania etc.
Pentru a scăpa de aglomeraţia de sâmbătă dimineaţa de pe şos. Colentina am plecat de vineri seara din Bucureşti şi ne-am oprit la socrii mei la Urziceni.
Sâmbătă dimineaţă am plecat spre Moldova iar prima oprire a fost la Mărăşeşti. Nu am să intru în detalii privind Mausoleul ci am să precizez doar preţul de intrare: 8 lei pentru adulţi şi 2 lei pentru copii.
În drumul spre Piatra Neamţ, oraş care reprezenta prima noastră oprire, am intrat la Arena Mall din Bacău şi am mâncat la Mesopotamia (preţuri mult mai mici în provincie decât în Bucureşti).
Ajunşi în Piatra Neamţ am încercat să ne cazăm la Casa Dana dar nu am fost încântaţi nici de condiţii, nici de locaţie aşa că am mers la Hostel Torent. Chiar dacă era un pic cam departe de centru e curat şi liniştit. Lidl-ul de care face vorbire în prezentare e închis începând cu 24 august.
După ce ne-am cazat am urcat cu telegondola până pe platoul Cozla. Aici în afară de admirarea peisajelor nu prea ai ce face: 2-3 terase şi chioşcuri de suveniruri şi cam atât. La urcare ne-am dus pe scara din stânga care în mod normal era de ieşire şi în loc să plătim 20/adult şi 12/copil pentru biletele dus-întors am plătit doar 35 lei dar fără să mai rupă bilet. În staţia de sus nu mai controla nimeni biletele.
Am vrut să vizităm şi Curtea domnească dar ajungând acolo la puţin timp după ora 18 care era ora închiderii ne-am limitat doar la plimbarea printre clădirile vechi. Am beneficiat, însă, de un concert Ducu Bertzi.
Duminică dimineaţă am plecat la vânătoare de mănăstiri.
Prima pe listă era Mănăstirea Văratec. Aici am fost dezamăgiţi deoarece biserica era în consolidare sau reconstrucţie. Impresia a fost de clădire nouă. Am trecut şi pe la mormântul Veronicăi Micle şi am plecat mai departe.
Am ajuns la mănăstirea Agapia în plină slujbă aşa că nu am putut admira în voie picturile lui Grigorescu. Din păcate casa memorială a lui Alexandru Vlahuţă era închisă. Şi atunci ne-am întreptat paşii spre o altă casă memorială aflată în apropiere: casa lui Ion Creangă de la Humuleşti. Aici am aflat că povestea celor 3 iezi este inspirată de o familie adevărată din Humuleşti. Spre bucuria copilului lângă această casă este un „parc” tematic cu animale împăiate şi manechine care redau personajele din poveştile lui Creangă. La cele 2 obiective am plătit în total 14 lei.
În continuare am mers la cetatea Neamţ (5 lei/adult, 3 lei /copil) şi mănăstirile Humor şi Voroneţ unde am plătit câte 5 lei de adult. La ieşirea de la mănăstirea Voroneţ am oprit la „Căruţa cu plăcinte” (o căruţă pe partea dreaptă pe drumul de ieşire) şi am mâncat poale-n brâu şi am băut o bere bucovineană fără alcohol. Foarte bune mai ales că plăcintele nu aveau stafide. Am înnoptat la Botoşani, la o mătuşă.
Luni, deşi am vrut să plecăm de dimineaţă am fost reţinuţi şi la prânz, că aşa-i la rude. Şi ca să nu pierdem complet dimineaţa am vrut să vizităm Ipoteştiul. Doar că GPS-ul nu a ştiut să mă atenţioneze că mai e o localitate cu acelaşi nume chiar lângă Suceava şi în loc să mă ducă în satul lui Eminescu m-a dus la 40 km distanţă. Dacă tot am ajuns la Suceava, hai să vizităm cetatea de Scaun şi Muzeul satului bucovinean, dar ghinion: fiind luni era închis.
Ne-am întors la Botoşani, am mâncat de prânz, şi am plecat spre Rădăuţi. Pe drum am trecut şi pe la lacul cu nuferi şi casa lui Eminescu de la Ipoteşti.
Ne-am cazat la Pensiunea Fast unde am plătit 120 lei cu mic dejun inclus.
Marţi dimineaţă am plecat spre vama Siret, am trecut graniţa cam în 45-50 de minute şi am fost la Iordăneşti. Planul era ca dacă nu găsesc rude sau dacă nu suntem bine primiţi să dăm o fugă şi până la Cernăuţi. Deşi am plecat pe la orele 15 din Iordăneşti timp ar fi fost şi pentru Cernăuţi chiar dacă vroiam să petrem noaptea în România. Dar am decis să lăsăm pentru altă dată fostul oraş românesc. Şi bine am făcut căci după bucuria regăsirii rudelor a urmat calvarul întoarcerii în ţară: de la momentul aşezării la coadă (15h30’) la vama ucraineană până când am trecut de vama românească au trecut 7 ore.
După ce ne-am văzut în România am găsit cu greu singura unitate care oferă cazare în oraşul Siret, Hanul „La Nicuşor” unde am plătit 110 lei pentru o cameră.
Miercuri am parcurs traseul Siret – Rădăuţi – mănăstirea Putna – Chilia lui Daniil Sihastrul – mănăstirea Suceviţa – mănăstirea Moldoviţa – Câmpulung Moldovenesc – Pasul Prislop – Săpânţa.
La Putna, am luat de la magazinul din faţa mănăstirii un lănţişor şi o cruciuliţă din „argint”. După doar o zi de purtat erau negre.
În Câmpulung am intrat doar pentru că vroiam să mâncăm. Am nimerit la restaurantul Bucovina din centru unde pentru 2 ciorbe rădăuţene şi un platou bucovinean (totul foarte bun) am plătit 62 lei.
La plecarea de la Moldoviţa am sunat să rezervăm cazare la Săpânţa. Din ofertele găsite prima opţiune a fost pensiunea Adriana. Au cerut să revenim în 2-3 ore cu un telefon ca să confirmăm. Am revenit după doar o oră cu telefonul de confirmare dar ni s-a spus că au dat camera. Ne-am reorientat către pensiunea Anca unde am fost întâmpinaţi cu porţile deschise chiar dacă am ajuns după orele 21.
Joi. Deja. După ce am vizitat Cimitirul vesel a început drumul de întoarcere acasă. Am plecat spre Turda unde vroiam să vizităm vestita salină. Pe traseu ne-am oprit la Baia Sprie unde am urcat până la Lacul Albastru, care din păcate în această perioadă era verde.
Plimbarea ne-a făcut foame aşa că am luat pauza de masă la Baia Mare la terasa Cinque Cento unde pentru 55 de lei am primit o porţie de cotlet de porc cu sos de piper verde şi cartofi aurii, o ciorbă de burtă şi un platou cu coaste de porc şi aripioare de pui la grătar cu cartofi aurii şi 2 sosuri. Constat că în provincie preţurile sunt mai mici iar poţiile mai mari decât în Bucureşti.
Ajunşi la Turda ne-am cazat la Casa Salina Gold aflată în apropierea intrării din Turda Nouă a salinei. Pentru că nu mai erau camere duble am primit la acelaşi preţ (55 lei) o cameră cu un pat matrimonial şi 2 paturi suprapuse. Problema a fost cu baia deoarece era foarte îngustă iar tavanul înclinat suficient de jos încât băieţelul meu de 10 ani a dat cu capul în el. În punctul cel mai înalt eu la 1,82m nu încăpeam. Nici feţele de pernă de la paturile suprapuse nu păreau tocmai curate. Dar băieţelul meu a fost în culmea fericirii că poate face baie în piscină. La salină am ajuns la orele 18:20 iar ultima intrare a fost permisă cu 20 de minue în urmă. Aşa că ne-am limitat la o plimbare prin frumosul centru al oraşului.
Vineri dimineaţa am vizitat salina Turda şi apoi am plecat spre Hunedoara. Aici ne-am cazat la Hotel Ciuperca unde, ca şi la Turda, am primit o cameră cu 3 paturi: unul matrimonial şi 2 de o persoană.
Am fost să vizităm Castelul Huniarzilor (25 lei / adult + 5 lei / copil) şi apoi ne-am relaxat în piscina hotelului.
Pe seară am vrut să mâncăm la restaurantul „Popasul Castelului” (primisem un fluturaş la intrarea în castel) dar când am ajuns acolo lumina înăuntru era difuză iar la mese nu era nimeni. Aşa că am renunţat. Am preferat să mâncăm nişte burek cu varză sau cu fructe de la o patiserie.
Sâmbătă, ultima zi pe drumuri. Pentru că luni trebuia să ne întoarcem la muncă am vrut să petrecem ziua de duminică acasă. Aşa că am plecat spre casă.
Prima oprire a fost la mănăstirea Prislop unde am ajuns pe cel mai prost drum pe care am circulat în această plimbare. După ce la mănăstirile din Moldova am intrat atât eu cât şi soţia cu pantaloni ¾ fără să ne zică nimeni nimic aici se trezeşte un badeangard să îi zică soţiei că nu are voie în pantaloni (care de data asta erau lungi) şi că trebuie să îşi pună şort. La orele 9 trecute era deja coadă la pupat crucea lui Arsenie Boca de cel puţin 2 ore. Am făcut câteva poze şi am plecat la Tg. Jiu. Aici alte poze cu operele lui Brâncuşi şi masa la mall.

2046 km, 134 litri benzină, 2200 lei

P.S. Am publicat aceast poveste şi pe site-ul amfostacolo.ro. Tot acolo am pus şi câteva poze.

O data-n viata

bucket listAm dat recent peste o hartie ingalbenita de vreme pe care scrisesem in urma cu mai multi ani cateva lucruri pe care vroiam sa le fac sau sa le vad macar o data-n viata. Nu mai stiu cum am ajuns atunci sa fac aceasta lista, dar cred ca are cam 20 de ani vechime. Intre timp am inteles ca a aparut si un film pe tema asta prin 2007 intitulat „The bucket list”. Si ca urmare a acestui film pe care inca nu l-m vizionat a devenit o moda sa iti faci astfel de liste si sa le pui pe blog.
Asa ca voi scrie si eu lista originala pe care o voi mai completa cu inca cateva dorinte.
Lista veche cuprindea urmatoarele:

  1. sa vizitez Parisul (2004);
  2. sa vizitez Barcelona (2012);
  3. sa inot in ocean;
  4. sa ajung la Polul Nord;
  5. sa ajung la Polul Sud (Antartica);
  6. sa invat Capoeira;
  7. sa intru in Cartea Recordurilor;
  8. sa reusesc sa alerg 10 km (We Run Bucharest – 16.09.2012);
  9. sa zbor cu balonul cu aer cald;
  10. sa vad aureola boreala;
  11. sa particip la o cursa de atelaje trase de caini;
  12. sa invat sa fac surf;
  13. sa invat sa navighez pe mare;
  14. sa traversez marea cu o corabie cu panze.
  15. sa urc pe Everest

La astea as mai adauga acum urmatoarele:

  1. sa inot cu delfinii;
  2. sa invat sa fac scufundari;
  3. sa invat sa schiez;
  4. sa invat sa ma dau cu placa de snowboard;
  5. sa sar cu parasuta;
  6. sa invat limbajul mimico-gestual;
  7. six-pack;
  8. sa tin un discurs in public;
  9. sa invat sa calaresc;
  10. sa calaresc o camila si/sau un dromader;
  11. sa gust carne de sarpe;
  12. sa vizitez piramidele din Egipt;
  13. sa vizitez piramidele din America Latina;
  14. sa vizitez templele din Asia;
  15. sa termin un semimaraton (Maratonul Regal – 10.05.2013);
  16. să termin un maraton (Maratonul Internaţional Bucureşti – 06.10.2013);
  17. sa termin o cursa Urbanathlon;
  18. sa termin un triatlon (No Stress Triathlon – 29.06.2013);
  19. sa termin un triatlon olimpic;
  20. sa termin un Half IronMan;
  21. sa termin un IronMan;
  22. sa vizitez Marele Zid Chinezesc;
  23. sa fac scufundari la Marea Bariera de Corali;
  24. sa vizitez Marele Canion;
  25. sa vizitez rezervatia Yellowstone;
  26. Sa infiintez un ONG pentru promovarea sportului in randul persoanelor cu handicap audio-vizual.

Voi incerca sa actualizez aceasta lista si pe masura ce voi atinge unele din aceste obiective le voi taia si voi adauga in paranteza link-ul cu povestea. De asemenea voi adauga noi tinte pe masura ce acestea vor aparea.

sursa foto: Pages off Life

Barcelona

În urmă cu mai bine de 20 de ani fugeam 4 luni de acasă şi în aventura mea am stat cam 3 luni în Istanbul. Poate voi scrie cândva amintirile mele legate de acel periplu prin România, Ungaria, Bulgaria şi Turcia dar nu despre asta e vorba acum. Am dat un singur telefon acasă, cu 10 zile înainte de a mă întoarce, în care le-am spus părinţilor că aş fi la Barcelona. Nu mai ştiu de ce Spania şi mai ales de ce Barcelona, dar de atunci îmi doresc foarte mult să văd acest oraş.
Prin ianuarie a.c. am luat biletele la BlueAir: 1000ron 3 bilete dus-întors cu plecare pe 26 septembrie şi întoarcere pe 8 octombrie.
Am făcut check-in online şi în ziua stabilită pentru decolare, cum nu aveam bagaj de lăsat la cală am ajuns repede la poarta de îmbarcare. Aici aveam ceva emoţii ca nu cumva bagajele noastre să depăşească dimensiunile destul de mici impuse de companie pentru bagajele de mână dar totul a fost OK. Zborul a fost liniştit, fără incidente dar din păcate nu am putut vedea Barcelona de sus pentru că eram pe partea greşită a avionului. Şi erau şi nori. Am fost preluaţi de la aeroport de gazda noastră şi până am ajuns „acasă” în Sabadell a venit şi întunericul.
Joi 27.09, în prima zi pe pământ spaniol am rămas în oraşul ce ne găzduia şi ne-am plimbat prin parcul Catalunya, apoi prin El Corte Ingles (partener comercial Lyoness cu bonuri valorice) şi pe străzi.
Vineri 28.09, ne-am luat o cartelă T-10 valabilă pentru 2 zone (18,75€) şi am plecat în Barcelona. Ajunşi acolo, am trecut pe sub Arcul de Triumf şi am intrat în parcul Citadella unde am fost surprinşi de ploaie. Ne-am aciuat într-un foişor împreună cu mulţi alţi turişti şi am aşteptat ca 1 oră – 1 oră şi jumătate să treacă ploaia. Ne-am mai plimbat puţin prin parc şi am ajuns la Zoo. Am tot citit pe net de oferte promoţionale care ajung cu reducerile şi până la 50% şi am tot sperat ca până să plec din ţară să găsesc o astfel de ofertă pe site-ul lor dar nu am avut noroc. Şi cum intrarea pentru noi trei ajungea la 50€ am zis pas. Am fost apoi la muzeul de ciocolată (4,30€, gratuit pentru copii sub 7 ani) şi am continuat cu Santa Maria del Mar pe care am gasit-o închisă. Şi cum foamea urla în noi am pornit spre malul mării şi ne-am dus în centrul comercial Maremagnum şi am mâncat la Fres&Co, un restaurant genul All You Can Eat unde plăteşti o sumă fixă (aici 12,90€) şi mănânci cât vrei şi cât poţi. După ce ne-am umplut burţile am plecat agale spre şi pe Rambla. Ajunşi în Piaţa Catalunya ne-am întâlnit cu sor-mea, sosită şi ea în vizită de la Toulouse şi am mers să vedem renumitul spectacol de sunet, apă şi lumini oferit de Fântâna Magică Montjuic.

Sâmbătă 29.09 Pe o ploaie destul de puternică care a ţinut toată ziua am plecat în Barcelona să vedem renumita catedrală Sagrada Familia care se preconizează că o să fie gata în 2040. Foarte scump preţul plătit pentru a intra în casa domnului: 13€. Nu am fost foarte impresionat de interior. Îmi place mai mult exteriorul. Ce mi-a plăcut a fost luminozitatea din interior. A fost primul lăcaş de cult în care am intrat fără să am senzaţia că intru într-o grotă. E ciudat că deşi se spune că dumnezeu este lumină, toate catedralele şi bisericile sunt foarte întunecoase.
Duminică 30.09 Pentru că sora mea vroia să plece pe la prânz înapoi spre Toulouse, am rămas în Sabadell spre bucuria lui Edy care a putut să se joace în voie în parcul Catalunya. După despărţirea de Anamaria, am mers în celălalt capăt al parcului şi ne-am plimbat cu un ferrocarill în miniatură. Spre seară am fost la un parc de distracţii în Terrassa.
Luni 01.10 am fost în Park Guell. Citisem de acasă că e mai bine să cobori la staţia de metro Vallcarca de pe L3 deoarece pe una din străzile care urcă spre parc sunt foarte multe scări rulante. Foarte frumos parcul. Am remarcat că parcurile lor au foarte puţine spre deloc alei asfaltate. Majoritatea aleilor sunt cu zgură sau uneori sunt acoperite cu dale. Am coborât apoi până la staţia de metrou Lesseps şi am mers în Piaţa Espanya pentru a o vedea şi pe lumină. Aici am intrat în Arenas de Barcelona, un mall nou care înainte era o arenă pentru luptele cu tauri. Se poate urca până sus pe terasă de unde priveliştea e superbă.
Marţi 02.10 Aquarium-ul din Barcelona e o plăcere pentru întreaga familie. O mulţime de acvarii cu tot soiul de peşti şi cea mai tare chestie tunelul de sticlă cu bandă rulantă din acvariul rechinilor. E impresionant să vezi un rechin la doar câţiva milimetri distanţă. A urmat o nouă plimbare pe Rambla şi o vizită în celebra piaţă Boqueria şi la Decathlon.
Miercuri 03.10 Ca fan al FC Barcelona nu puteam să merg la ei în oraş şi să nu fac o vizită pe Nou Camp chiar dacă e foarte scump (23€). Am mers apoi la Palau Reial de Pedrables care găzduieşte o expoziţie de ceramică dar nu aveam dispoziţia necesară pentru aşa ceva. Mi-am continuat plimbarea pe lângă dragonul din Poarta Finca Güell spre Monaster de Peddrables. Aici am dat roată mânăstirii dar nu am găsit intrarea. Toate porţile erau ferecate. Am pornit apoi în căutarea Porţii Finca Miralles.
Joi 04.10 Am mers cu metroul (L3) până în staţia Paral-lel şi de acolo cu funicularul. De aici, ştiind că telecabina e scumpă, am căutat staţia autobuzului 193 dar acolo era un afiş că linia e suspendată. M-am întors la funicular şi am întrebat la informaţii de unde am aflat că pot lua autobuzul 50 sau 150 nu mai ţin minte exact până la castel. În autobuz am găsit un pliant care anunţa că se reorganizează toate traseele de autobuz din Barcelona. Castelul Monjuic este mai mult un fort de apărare decât un castel dar e frumos şi oraşul şi portul se văd superb de sus. De acolo am coborât puţin pe jos până am găsit cealaltă telecabină care să ne ducă pe plaja Barceloneta. 10€ de persoană iar copii nu plătesc. Există şi varianta dus-întors la 15€. Ajunşi pe plajă am făcut o baie în mare. Deşi plaja era plină, erau destul de puţini oameni în apă. La prima impresie, apa părea foarte rece dar la 22 de grade cât avea era perfectă pentru bălăceală. Impresia era dată de diferenţa de temperatură, în aer fiind 32°C.
Vineri 05.10 Pentru a evita călătoria cu Tramvaiul Albastru (un fel de funicular) care e scump, am urcat la Tibidabo pe alt drum, mai puţin cunoscut. Am mers cu FGC până la staţia Peu del Funicular de pe linia S2 şi de acolo cu funicularul până la Vallvidrera Superior. Ajunşi sus am luat microbuzul 111 care ne-a lăsat în faţa catedralei. Am vizitat toţi 3 cele două etaje ale catedralei apoi eu am luat liftul (2€) până sus. Panorama a fost superbă chiar dacă peste oraş plana un val străveziu de ceaţă. Sau poate era doar smog. Nu am intrat în parcul de distracţii din vecinătate deoarece la vizita făcută la Terra Park în Bucureşti Edy nu a fost atras de genul ăsta de distracţii. De acolo am căutat staţia lui 196 pentru a coborî la CosmoCaixa, dar fără succes. Atunci am zis că suntem viteji şi ccoborâm pe jos. Dar am sfârşit într-un drum care se înfunda în scoala judiciară. Ne-am întors în şoseaua principală unde era o staţie de 111 pe care l-am luat până la funicular. Am mers din nou la Sagrada Familia pentru a-i putea admira exteriorul având în vedere că la precedenta vizită nu ne puteam uita în sus din cauza ploii. Am mers apoi să fedem alte 2 opere ale lui Gaudi: La Pedrera şi Casa Batllo pe care le+am privit doar de afară. Am vrut apoi să vedem şi Catedrala gotică pe numele ei complet La Catedral de la Santa Creu i Santa Eulàlia dar care este cunoscută sub denumirea de La Seu. Din păcate am ajuns cu foarte puţin timp înaintea închiderii şi nu am mai fost lăsaţi să intrăm. Aşa că ne-am mulţumit să o privim doar pe afară şi să ne mai plimbăm puţin pe străzile din cartierul Bari Gotic. Am vrut să vedem din nou spectacolul de la Fântâna Magică Montjuic dar am uitat că a trecut la orarul de iarnă şi am ajuns când se termina ultima reprezentaţie.
Sâmbătă 06.10 am rămas să ne mai plimbăm prin magazinele şi parcurile din Sabadell.
Duminică 07.10 În drum spre muzeul Picasso am văzut frumoasa catedrală La Seu. Ajuns la muzeul Picasso am reuşit să intru după ce am stat mai bine de o oră la coadă. Mi-au plăcut tablourile din prima parte a cariei şi deloc cele din perioada cubistă. Aş fi vrut să văd şi Muzeul Barbier Mueller de arta precolumbiană dar conform afişelor de la intrare începând cu 15 septembrie este închis definitiv. Mai erau câteva muzee pe care vroiam să le văd în această zi, deoarece fiind prima duminică din lună erau gratuite dar eram prea obosit si prea decepţionat de cubism. Aşa că am preferat să hălăduiesc în voie pe străzile oraşului. Am ajuns din nou la Santa Maria del Mar pe care am putut de data asta să o văd şi în interior. După încă câteva ore de plimbat hai-hui prin Barcelona m-am oprit la restaurantul Pollo Rico de care ştiam de acasă şi unde pentru 4€ am mâncat cea mai bună paella (mixtă) de până acum. Iar seara am iesit la un bar din Sabadell pentru a vedea Barcelona – Real.
Luni 08.10 chiar dacă eram obosit după aproape săptămâni de plimbări am zis că nu se face să plec din Catalunia fără să fac măcar o alergare. După încă o „vizită de lucru” în parc am terminat de făcut bagajul şi am plecat la aeroport. Aici am avut iar emoţii în privinţa dimensiunilor bagajului (55x40x20cm) dar şi a greutăţii (7kg/bagaj) dar şi de data asta totul a fost OK. După un nou zbor liniştit, pe la 23:10 am aterizat pe Otopeni.
Dacă aveţi întrebări, lăsaţi un comentariu şi în cel mai scurt timp o să răspund.

Out of office: sunt plecat in concediu

Incepand de azi timp de doua saptamani sunt plecat in concediu. O sa am laptopul cu mine si daca voi gasi o farama de internet free prin parc sau printr-o cafenea voi mai intra sa mai public cate ceva. Daca nu, ne vedem/auzim/citim la intoarcere cand voi avea mult de munca cu blogul: jurnale de alergatura restante, trip report si altele.

sursa foto ro.wikipedia.org

Slănic Prahova

Sâmbătă am făcut o mică plimbare până la Slănic. Şi dacă tot am pleca în direcţia aia, adică spre Ploieşti am încerca şi noua autostradă, cică singura din România cu 3 benzi pe sens. Mă aşteptam să aibă 3 benzi pe toată lungimea ei, dar de fapt are lăţimea asta doar până pe la km 25. În rest 2 benzi pe sens.
Mi-am uitat GPS-ul acasă. Noroc că mă uitasem înainte la nişte hărţi pe net căci indicatoarele turistice în România sunt mult mai scumpe la vedere decât aurul. Cum spuneam noroc că am studiat traseul înainte de plecare şi am văzut că din centura de Est a Ploieştiului drumul coincide parţial cu cel spre Vălenii de munte. Altfel cred că mă învărteam şi acum în jurul Ploieştiului. Primul indicator spre Slănic a apărut în momentul în care a trebuit să facem stanga şi să părăsim drumul pe care ne aflam. La întoarcere nu ştiu cum, dar am ieşti la Carrefour, adică la intrarea pe centura de VEST.
La Slănic a fost foarte frumos. Din informaţiile noastre salina trebuia să se deschidă la ora 9. Şi cum noi am ajuns la 9 şi 5 minute nu ar fi trebuit să găsim coadă. Dar, programul era de la 8.30 la 17 aşa că am stat cam 30 de minute la coadă să luăm bilete şi încă 15 minute să intrăm. Preţurile sunt următoarele: 16 lei adulţi; 8 lei copii peste 3 ani, pensionari, persoane cu handicap şi gratuit pentru copiii sub 3 ani. Şi mai e 6 lei taxă foto pe care puţini o plăteau dar mulţi încercau să facă poze. Nu am reţinut cât era taxa video. Frumos în mină, impresionant, dar faţă de cele 25 de grade de afară, a fost foarte frig. Pe lângă casa de bilete era un anunţ că în mină sunt constant 12 grade. Sunt automate de cafea/ceai/ciocolată la 2 lei paharul. Mai găseşti şi diverse locuri pentru petrecerea timpului: loc de joacă gomflabil (10lei/30 min.), maşinuţe cu pedale (9lei/15min.), balansoare şi tobogane de fier gratuite, mese de ping-pong şi de biliard, loc de jucat fotbal.
Turul nostru care a inclus şi o plimbare a lui Edz cu bicicleto-maşinuţă de doar 10 minute căci îi îngheţaseră mânuţele pe volan a durat cam 1 oră.
Am mers apoi la Baia Baciului care cică ar fi cea mai mare baltă sărată din zonă. Nu ştiu la ce oră deschide dar am înţeles că închide la ora 19. Dacă mergeţi acolo doar pentru o zi e indicat ca cineva să se sacrifice şi să nu meargă la salină, pentru a ocupa măcar un şezlong. Când am ajuns noi pe la 11 erau toate ocupate şi nici cearşaful nu prea aveai unde să îl pui. Am găsit până la urmă un loc în pantă, pe iarbă lângă piscina pentru copii. Aici, intrarea costă aşa: 20 lei pentru adulţi şi 10 lei pentru copiii peste 5 ani. Noi am plătit 40 de lei. Nici măcar nu am fost întrebaţi câţi ani are copilul.
Preţurile la mâncare erau cam aşa: mici 3lei/bucata cu tot cu pâine şi muştar, pulpă de pui 10 lei, pizza 13 lei, cartofi prăjiţi 6 lei, hamsii 8 lei etc.
Pentru amatorii de nămol există şi un loc unde se pot unge. De asemenea există o trambulină de unde se poate sări. Acolo apa are 4 metri iar mai în mijloc cică ajunge până la 15 metri adâncime.

Barcelona, sosesc!

Un vis vechi de 21 de ani e pe cale să se îndeplinească în acest an: să văd Barcelona. De ce îmi doresc de atâta amar de vreme să văd acest oraş? Pentru că în 1991, fiind fugit cam 4 luni de acasă şi aflându-mă în Istanbul am dat un singur telefon acasă cu 10 zile înainte de a mă întoarce. Şi, nu mai ştiu de ce, am zis că sunt la Barcelona. Şi dacă tot am zis că sunt acolo, măcar să ajung să îl văd cum arată. Mai târziu, am descoperit cu ajutorul internetului minunăţiile ascunse în acest oraş şi abia aştept să îl văd pe viu.
În mod sigur în septembrie-octombrie sunt la Barcelona. Am biletele de avion luate de prin ianuarie.
Dar acum cei de la www.jinfotours.ro organizează un concurs pentru bloggeri, adică şi pentru mine. Iar premiul acestui concurs e o excursie de 2 perosnae la Barcelona. Mai exact biletele de avion cu taxele de aeroport si bagajul de cala incluse.
Acu’ sa vedem. Poate ma trezesc cu 2 excursii la Barcelona la pret de una. 🙂

Noaptea muzeelor

Anul ăsta, am zis că să nu mor prost, şi să merg să văd şi eu care-i treaba cu Noaptea muzeelor de care se face atâta tam-tam. Zis şi făcut. Mi+am luat minunata familie şi am purces spre Muzeul Antipa ca apoi să mergem şi la cel de Geologie. Dar … Ca de fiecare dată socoteala de acasă nu se potriveşte cu cea din târg de la muzeu. Când am ajuns la Antipa, era o coadăăăăăă, nu mare, URIAAAŞĂ. Am zis că trebuie să fim nebuni să stăm la coada aia. Ne-am îndreptat paşii spre muzeul de Geologie. Ghinion de neşansă: era închis.
Atunci, hai să vedem Muzeul Ţăranului Român. Traversăm, şi surpriză: uşa principală închisă. Mai facem câţiva paşi şi vedem că lumea se duce undeva în spatele muzeului. Hai şi noi. Şi, în faţa a ceea ce a fost cândva Muzeul de istorie al PCR dăm de altă coadă. Mult mai mică decât cea de la Muzeul Naţional de Istorie Naturală aşa că am zis să stăm. După cca. jumătate de oră (sau poate mai mult) de stat la coadă am reuşit să intrăm. Văzusem mai demult site-ul acestui muzeu şi din pozele de acolo părea că e desfăşurat în toată clădirea. Când colo era doar o amărâtă de sală în care erau îngrămădite câteva exponate. Naşpa. Nu am putut nici măcar să urc la etaj să văd dacă mai recunosc locul unde am fost făcut pionier în urmă cu aproximativ 30 de ani.
Am ieşit de acolo, şi cu un gust amar, am zis să mai încercăm iar la Geologie. Acum era deschis, dar se făcuse şi aici o ditamai coada. Am stat 5 minute să vedem dagă merge repede şi cum nu am făcut nici măcar un pas în faţă am decis să ne retragem acasă.
A fost prima oară şi cred că şi ultima când am fost la Noaptea Muzeelor. Dacă aş fi turist, aş încerca să profit şi eu de această oportunitate pentru a vizita cât mai multe din cele 26 de muzee, gratis. Dar altfel, nu se merită. Mai ales că în România, intrarea la muzee nu e foarte scumpă.
Au participat:

  1. Muzeul de Artă Veche Apuseană „Dumitru Furnică-Minovici”. Nu am reuşit să identific cât costă intrarea în alte zile.
  2. Muzeul Naţional al Aviaţiei Române. Intrarea, fotografiatul, filmatul, totul e gratisa aici. Aşa că nu are rost să te înghesui la Noaptea Muzeelor.
  3. Muzeul Naţional al Satului „Dimitrie Gusti”. 6 lei intrarea.
  4. Muzeul Naţional de Geologie. 8 lei intrarea
  5. Muzeul Naţional al Ţăranului Român. 8 lei intrarea
  6. Muzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa”. 20 lei
  7. Muzeul Naţional al Hărţilor şi Cărţilor Vechi. 4 lei
  8. Muzeul Naţional „George Enescu”. 6 lei
  9. Observatorul Astronomic „Amiral Vasile Urseanu”.  5 lei
  10. Muzeul Naţional al Literaturii Române. Alţi care nu pun preţul biletului pe site. Poate e moca.
  11. Muzeul Naţional de Artă al României. 8 lei
  12. Biblioteca Centrală Universitară „Carol I”. De pe site inteleg ca se poate vizita, dar nu afisează preţul.
  13. Centrul Cultural ArtSociety. site în construcţie
  14. Fundaţia Löwendal.
  15. Muzeul „Vasile Grigore” – pictor şi colecţionar. 2,5 lei
  16. Muzeul Municipiului Bucureşti. 6 lei
  17. Universitatea „Spiru Haret”
  18. Muzeul Naţional de Istorie a României. 8 lei
  19. Arhivele Naţionale ale României
  20. MNAC Anexa
  21. Palatul Voievodal Curtea Veche. 6 lei
  22. Muzeul Naţional Cotroceni. 12 lei
  23. Muzeul Naţional de Artă Contemporană – MNAC.  8 lei
  24. Biblioteca Naţională (aula sediului nou).
  25. Muzeul Naţional Tehnic „Prof. Ing. Dimitrie Leonida”.
  26. Muzeul Bellu.
Pentru toate astea iese un total de doar 108 lei. Nu mi se pare mult daca iei in calcul ca in Barcelona dai cam tot atat pentru a vizita un stadion. Pentru a vizita muzeul si stadionul FC Barcelona platisti 22€ care la un curs de 4.5 inseamna 99 lei. 
Eu cred că lumea nu cunoaşte preţul biletelor la muzee de se înghesuie în halul ăsta la Noaptea Muzeelor.

Sursă foto: http://www.facebook.com/MuzeulTaranului

Jos shaorma cu de toate? WTF?

Am tot auzit „Ce e tampenia asta cu „shaorma cu de toate„” că e românism, că numai la noi există aşa ceva. Că nu mai există nicăieri aşa ceva.
Prin ’91 am stat câteva luni în Istanbul. Acolo nu aveau shaorma. Doar kebap. Şi din ce îmi aduc eu aminte era mult mai bogat decât „shaorma cu de toate” din zilele noastre de aici din Bucureşti. În primul rând nu găseai decât foarte rar de pui. De porc, aşa cum apăruseră prin capitala noastră dragă prin anii ’90 nici nu putea fi vorba. Era doar de miel/oaie. Şi poate, nu sunt sigur, să fi avut şi puţină vită, însă nu ca la noi unde gaseşti de vită cu puuuuţin miel ca să nu le miroasă la boieri. În Istanbul când treceai pe lângă un kebap se simţea, frate, de la distanţă mirosul de carne de ovină.
Kebapul se făcea în jumătate de franzela şi avea în el de toate: carne, cartofi prăjiţi, roşii, ceapă, salata verde şi altele pe care nu le mai ţin minte. Au trecut prea multi ani. Şi nu te întrba nimeni ce vrei şi ce nu vrei în ea. Cel care o făcea, o făcea „ca la carte”. Singura întrebare era dacă vrei picant sau nu.
Ceea ce vreau să spun e că reţetele orientale de shaorma şi kebap, astea sunt „CU DE TOATE”. „Fără din aia” sau „mai puţin d-aia şi mai mult d-ailaltă” sunt doar fite de consumator. Astea sunt românisme. Cum ar fi să te duci la McDonalds şi să ceri „Vreau cutare meniu da să-mi puneţi ceva mai puţini cartofi, pârjoala să fie mai mare, fără salată, cu mulţi castraveciori şi muuuult sos”. Crezi că te serveşte aşa cum vrei?
Dacă ceea ce ai comandat conţine elemente care nu îţi plac nu ai decât sa le elimini. Şi în Istanbul vedeai destui care desfăceau jumătatea de franzelă şi aruncau unele chestii de prin ea.
Oare câţi dintre cei care se pronunţă atât de vehement împotriva shaormei cu de toate, au mâncat măcar o singură shaorma de la mama ei, adică din ţările arabe. Sau, hai, ca să nu fiu chiar aşa de rău, măcar un kebap de la el de acasă din Turcia, că e mai aproape. Şi când au comandat acolo, tot aşa au făcut mofturi?

sursa foto: turkeytravelplanner.com. Tot aici gasiti si o istorie a kebap-ului.

Zboara puiule, zboara

Avion cu motor ia-ma si pe mine-n zbor

Astept sa apara programul cu zborurile companiilor low-cost pentru vara lui 2012. Dar se pare ca astept degeaba. Primii si deocamdata singurii care au afisat pe site orarul curselor din Romania pentru anul viitor sunt cei de la BlueAir. Cei de la EasyJet dupa ce au renuntat in aceasta toamna la cursa Bucuresti-Milano, se pare ca vor sa renunte si la ultima cursa din Bucuresti si anume la Bucuresti-Madrid. Trag aceasta concluzie pentru pentru orice alta ruta poate fi selectata luna august 2012 si sunt afisate zboruri dar pentru asta nu.
Cam aceeasi situatie si la WizzAir. In urma cu ceva vreme Lyoness anunta ca voucherele WizzAir sunt valabile pana la sfarsitul anului. In urma cu cateva zile a aparut stirea ca WizzAir inchide biroul din Romania.
Oare de ce pleaca toti din Romania?

sursa foto