Pe 7 decembrie, imediat dupa sosirea lui Mos Nicolae, alergatorii sunt invitati la un eveniment deosebit organizat de clubul Smart Atletic: SKY RUN
Ce reprezinta Sky Run? Pai, este o cursa contratimp, de alergare, pe scari, in cea mai inalta cladire din Romania – Sky Tower; 34 de etaje, 680 de trepte, 119 metri ascensiune; totodata este o cursa in care fiecare participant pune o caramida la finalizarea constructiei spitalului Hospice; taxele de participare reprezinta donatii 100% pentru indeplinirea acestui obiectiv social de importanta deosebita; beneficiarii sunt bolnavii incurabili in stadii avansate care au nevoie de servicii medicale specializate de ingrijire. Si nu in ultimul rand este un bun prilej de a ne intalni, de a ne strange mainile la sfarsit de sezon, de a va bucura de privelistea Bucurestiului vazut din cel mai inalt punct.
Pentru ca este un eveniment special, aflat la prima editie, locurile sunt limitate la 700. Inscrierile au inceput deja, iar pentru 23 noiembrie se anunta un prim antrenament oficial.
Cei care se inscriu la aceasta cursa pot alege, asa cum am facut si eu, sa incerce sa ajute un pic mai mult fundatia Hospice si pe langa plata taxei de participare sa stranga si fonduri cu ocazia evenimentului.
Cine doreste poate intra pe urmatorul link si sa doneze pentru cauza Hospice:
http://hospice.galantom.ro/fundraising-pages/view?id=62
Category Archives: Bucuresti
Alerg pentru Hospice
Asa cum promiteam in urma cu aproape 2 luni am inceput sa alerg pentru Hospice Casa Sperantei. Intr-o prima etapa am alergat sub egida Hospice la Semimaratonul International Bucuresti. Din pacate nici in planul sportiv si nici in ceea ce priveste strangerea de fonduri nu a iesit asa cum doream: Nu am reusit sa termin cursa in mai putin de 3 ore si nici nu am reusit sa strang fondurile pe care mi le-am propus pentru Hospice. Sper sa ma revansez.
A doua etapa consta in participarea in data de 8 septembrie la proba de semimaraton de la Transmaraton. din cauza configuratiei traseului o sa fie una din cele mai grele curse din viata pe si se va desfasura pe cel mai frumos drum din lume., Transfagarasan.
Dar pana atunci, am de dus la capat o misiune cel putin la fel de dificila. Si anume sa colectez in beneficiul Hospice cel putin 1000 ron. De fapt ca sa corectez si deficitul de la semimaratonul din 19 mai ar trebui sa strang 1400 ron. Si pentru asta am nevoie de voi, cei care cititi acest blog si de prietenii vostri. Am nevoie de 100 dintre voi care sa doneze cel putin cate 10 lei. Credeti ca e mult? Eu zic ca e putin si merita sa ajutam niste oameni (copii si adulti) sa-si traiasca ultimele zile cu demnitate. Orice suma, oricat de mica, conteaza. Pentru ca din putin cu putin se strange mult. Chiar si 1 Leu va fi pe deplin apreciat.
Cum se procedeaza? procedura e simpla. Intri pe link-ul de mai jos si selectezi una din sumele prestabilite sau daca acestea nu iti convin poti scrie suma dorita in caseta. Dupa ce completezi si campurile cu nume, prenume si e-mail (eventual poti lasa si un mesaj) apesi butonul DONEAZA! O a fiti directionati apoi catre renumitul procesator de plati on-line PayU pentru finalizarea tranzactiei. Pentru donatii din partea companiilor va rog sa-l contactati pe managerul de proiect al asociatiei, dl Marian Mandru (marian.mandru@hospice.ro).
http://transmaraton.org/ro/competitors/view?hash=14abd5381ce40c2c00e2895dd2d15c66ed2e8d34
Si daca tot va cer sa donaati bani, cred ca se cuvine sa va spun si cu ce e ocupa Hospice Casa Sperantei. Este cea mai mare asociatie medicala din Romania care, din 1992, ofera servicii de ingrijiri paliative gratuite pentru pacienti si familiile lor si care promoveaza ingrijiri paliative la nivel national si international, prin educatie, informare si advocacy.
In Romania, 60,000 de oameni sunt diagnosticati cu cancer in fiecare an, dar numai 6% dintrei ei primesc ingrijire paliativa. HOSPICE Casa Sperantei a oferit timp de 21 de ani ingrijire medicala gratuita, asistenta psiho-emotionala si sociala la peste 13,000 de pacienti copii si adulti cu boli incurabile. Desemnat drept Centru de Excelenta pentru Europa Centrala si de Est, HOSPICE are un nou proiect pentru Romania, terminarea constructiei noului Centru HOSPICE din Bucuresti, care se construieste deja in sectorul 2.
Mai jos sunt cateva imagini cu noul centru Hospice din Cartierul Plumbuita aflat inca in constructie.
Dacă îţi place, distribuie:
E nevoie de speranta!
Anul trecut, intr-o sambata, imi aduceam aminte de Hospice Casa Sperantei. Aflasem de ei cu cca. 2 luni in urma cu ocazia voluntariatului la TransMaraton. Eram atunci, in acea sambata, pe holurile Spitalului de Urgenta Floreasca si asteptam doctorii sa imi spuna rezultatele analizelor pe care le facusera tatalui meu, bolnav de cancer. Speram atunci sa pot apela la aceasta asociatie pentru a il ingriji in ultimele lui zile printre noi. Din pacate nu am mai apucat sa iau legatura cu ei pentru ca tatal meu a murit in aceasi seara. Prins cu inmormantarea si apoi cu treburile zilnice am uitat din nou de Hospice.
Acum cu venirea primaverii aducatoare de speranta si cu inceperea sezonului competitional de alergare au reaparut alergatorii care ajuta Hospice Casa Sperantei sa stranga fondurile necesare pentru ingrijirea bolnavilor incurabili aflati in stadii terminale. Si chiar daca tatal meu nu a apucat sa beneficieze de ingrijirea paliativa oferita de angajatii si voluntarii acestei asociatii, am decis sa ma alatur celor care strang fonduri pentru ca macar alte persoane sa poata sa primeasca ajutor.
Astfel, pana pe 3 noiembrie cand se implineste 1 an de la decesul tatalui meu, voi purta la toate competitiile la care voi participa tricoul Hospice, evident dupa ce voi intra in posesia unuia. De asemenea voi participa la 2 campanii de strangere de fonduri organizate de Hospice: ALEARGĂ ÎN ECHIPA HOSPICE si daca voi fi acceptat, la TRANSMARATON.
Proiectul „Alearga in echipa Hospice” presupune sa alergi la una din probele Bucharest International Half Marathon si/sau Bucharest International Marathon. Din echipa pentru maratonul de pe 6 octombrie 2013 fac parte si prezentatorii emisiunii Neatza de pe Antena 1: Razvan si Dani. M-am angajat sa strang minim 100 de euro pana la semimaratonul de pe 19 mai si cel putin 200€ pana la maratonul de pe 6 octombrie.
Daca vreti sa ma sustineti pentru Semimaratonul International Bucuresti o poti face aici:
Daca vreti sa ma sustineti pentru Maratonul International Bucuresti o poti face aici:
Cu ocazia TransMaratonului are loc o alta campanie de strangere de fonduri pentru Hospice si alte 2 fundatii. In cazul in care voi fi acceptat sa particip la acest eveniment ma voi implica si aici in strangerea de fonduri tot pentru Hospice. In formularul de inscriere am promis ca voi strange 1000 ron.
Voi reveni cu link-ul unde se pot face donatii pentru Transmaraton.
Dacă îţi place, distribuie:
Cu bicicleta pe strada sau pe trotuar?
Se discuta in ultima vreme destul de intens despre amenajarea pistelor de biciclete pe carosabil in locul celor existente pe trotuare. A fost chiar si un mars al biciclistilor cu 4200 de participanti care cereau acest lucru.
De ce nu sunt bune pistele pe trotuare:
1. In majoritatea cazurilor bordurile nu sunt coborate la nivelul carosabilului ceea ce provoaca atat dureri ciclistilor cat si defectiuni ale bicicletelor.
2. Foarte multi oameni circula haotic pe trotuare. Stau cu capul in jos sau vorbind la telefon, merg in zig-zag si nu se uita pe unde merg pentru a se evita unul pe altul cu atat mai putin pentru a evita o bicicleta.
3. Sunt zone precum statiile de autobuz sau in dreptul pietelor unde aglomeratia e atat de mare incat devine aproape imposibil sa ramai calare pe bicicleta fara sa lovesti pe cineva.
4. De multe ori pe trotuar nu e loc nici macar pentru pietoni din cauza chioscurilor amplasate aiurea, copacilor lasati netaiati in mijlocul trotuarului si mai ales din cauza masinilor parcate.
De ce sunt bune pistele pe trotuare:
1. Sunt mult mai sigure, in special pentru copii si incepatori. Cei care inca nu stapanesc pe deplin arta calaritului pe toacla risca sa ajunga, la o miscare gresita, sub rotile unei masini. Eu nu as avea curajul sa imi las copilul sa se duca la scoala cu bicicleta pe carosabil.
De ce nu sunt bune pistele pe carosabil:
1. Cum spuneam si mai sus din motive de securitate. Sunt destui dobitoci in traficul din Bucuresti care nu respecta nici un marcaj rutier si cred ca singura solutie pentru ei e sa montezi garduri pe carosabil acolo unde ai linie continuua. Ar fi OK pista velo pe carosabil daca delimitarea ei ar fi facuta nu doar cu niste desene pe asfalt si cu semnalizatoare/separatoare inalte de cca 1m precum cele montate recent pe Titulescu la capatul Pasajului Basarab care ar bloca astfel si parcarile pe trotuare.
2. Aceleasi masini care blocheaza trotuarele, blocheaza si spatiul de pe strada de langa bordura unde se presupune ca vor fi amenajate pistele
De ce sunt bune pistele pe carosabil:
1. Drumurile facute de biciclisti ar fi mult mai rapide. De exemplu un drum de cca. 5 km de acasa pana la serviciu pe care cu masina personala sau cu transportul in comun il fac in aprox. 30-45 min. cu bicicleta, mergand pe carosabil, il fac in cel mult 20 min. Si asta fara sa trag tare.
2. In conditiile in care timpii de parcurgere a distantelor ar fi mult mai mic cu bicicleta decat cu masina care de multe ori poate ramane blocata in trafic din ce in ce mai multi oameni ar alege transportul pe 2 roti. Adica mai putine masini in trafic ceea ce se traduce printr-un grad mai mic de poluare si oameni mai sanatosi.
Desigur exista mult mai multe argumente pro si contra, eu am dat doar cateva. Ideea e ca ambele variante au avantaje si dezavantaje. Cred ca cea mai buna solutia ar fi ca in loc de autostrada suspendata promisa de Op(ă)rescu sa faca niste piste suspendate. 🙂
Dacă îţi place, distribuie:
Jurnal de alergatura 21
Miercuri 31.10.2012 Nike+ Running Club – Halloween Night Run. Evenimentul a avut loc în Parcul Carol I şi alergarea a avut 4 km. După alergarea de aseară nu ştiu ce să fac: să mă bucur sau să plâng? Iar am plecat prea tare şi am cedat repede. După câteva sute de metri am început să suflu precum o locomotivă cu aburi. Pe la jumătatea urcării spre mausoleu nu am mai putut: mă dureau toţi muşchii de la picoare, reapăruse durerea de colon/bilă sau ce o fi (asta şi ca efect a 2 zile onomastice în familie adică cu multă mâncare şi torturi) iar respiraţia … am uitat-o la start. Am vrut să plec mai tare şi să încerc să menţin ritmul pentru că am zis eu că am stat destul la 7:30-8 min/km dar nici chiar aşa. În condiţiile în care câteva bucăţi bune din prima tură le-am mers şi am scos un timp pe cei 2 km de 12’48” adică 6’24″/km înseamnă că startul a fost undeva pe la 5’/km şi nu e de mirare că am capotat atât de rapid, după 700-800 de metri. Şi segmentele ulterioare de alergat au fost destul de rapide având în vedere că media celor 4 km a fost 6’54″/km adică cel mai bun timp scos de mine de când m-am apucat de alergat şi până acum.
Temă pentru acasă: Pe finalul alergării, adică pe coborârea de la monument am încercat un nou stil de alergare. Dacă până acum făceam paşi mici mai încet sau mai rapizi acum am încercat să măresc pasul şi în acelaşi timp să ridic mai mult piciorul în spate. Poate e doar o impresie cauzată de coborâre dar parcă a fost mai uşor să alerg aşa şi am avut viteză mai mare. Cert este că după acest experiment de aseară, în această dimineaţă m-am trezit cu o frumoasă febră musculară la „pulpele superioare” în timp ce „pulpele inferioare” sunt bine-merci. Semn că aseară am lucrat cu alte grupe de muşchi, mai puţin utilizate, ale „copanului”. De studiat la alergările următoare.
Vineri 02.11.2012 1 km – 7:20
Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 103,4 (de la 106,6 în urmă cu o săptămână şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: ? (de la 3,2 km săptămâna trecută şi mai puţin de 500 m la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS
Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg sau a doua zi de dimineaţă. Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.
Dacă îţi place, distribuie:
Alerg pentru padurea copilului meu
Pe 4 noiembrie, asociația Viitor Plus organizează un concurs de alergare format din 3 crosuri pe distanţe variabile prin care îşi propune să strângă fonduri pentru campania „Pădurea Copiilor”, parte a programului „Adoptă un copac”.
Editia din acest an a crosului va avea loc în Parcul Tineretului. Concursul include trei curse:
– cursa lungă de 10 km. Taxa de participare care de fapt este o donaţie de 50 lei pentru cei care doresc tricou din bumbac și de 70 lei pentru cei care doresc un tricou tehnic.
– cursa populară de 3 km. Taxa de participare constând într-o donaţie de 30 lei, iar alergătorii primesc tricou din bumbac.
– cursa copiilor de 1 km. Taxa de participare reprezintă o donație de 3 kg de deșeuri de hârtie.
Sunt aşteptaţi să aducă maculatură şi cei mari care participă la primele 2 curse.
Înscrierea la oricare dintre curse se face prin completarea unui formular disponibil aici
Pentru ca înscrierea să fie finalizată, după completarea formularului sunteți rugați să faceți plata cursei pînă pe data de 1 noiembrie 2012, prin:
1. Virament bancar în conturile de RON ale ViitorPlus: RO61RNCB 0085 0439 5170 0001 deschis la BCR – Agentia World Trade Center; sau RO68INGB 0000 9999 0238 0164 deschis la ING Bank – Sucursala București, cu mențiunea “Înscriere Crosul Pădurii cursa…..”.
2. Online pe site-ul ViitorPlus – AICI cu mențiunea “Înscriere Crosul Pădurii cursa …..”.
3. La sediul asociației ViitorPlus: Str. Ion Nistor, nr. 2, ap. 01, sector 3, Bucureşti (în spatele Palatului Şuţu)
DETALII DESPRE TRASEUL DE ALERGARE
Cursa 10 km – plecare de la intrarea în Parcul Tineretului, dinspre Liceul Șincai – aleea principală până la lac – se coboară spre lac prin dreapta – se înconjoară lacul de 3 ori și se intră pe aleea bretea din dreapta podului înapoi spre aleea principală – finish la punctul de start de la intrarea în parc, de unde s-a dat startul.
Cursa 3 km – același traseu, alergat însă doar o singură dată.
Cursa 1 km – startul este la intrarea Parcul Tineretului, dinspre Liceul Șincai – aleea principală până la podul de peste lac – întoarcere până la intrarea in parc pentru finish.
Eu voi fi acolo şi voi alerga la cursa de 10 km. Tu? Ce faci duminică, pe 4 noiembrie?
Dacă îţi place, distribuie:
Jurnal de alergatura 16
Miercuri 19.09.2012 După crosul de duminică am resimţit lipsa alergărilor din ultimele 2 săptămâni şi m-am pricopsit cu o febră musculară aşa că luni şi marţi am stat cuminte. În seara asta pe la 10 fără ceva am ieşit iar la alergat. După câţiva paşia început să mă doară iar piciorul şi în loc să mă opresc am decis să continui dar să schimb călcătura. Noroc că sâmbătă am trecut prin Herăstrău pe la cortul Nike şi am probat o bandă de alergare. A fost o experienţă ciudată, aveam impresia că dacă încerc să alerg punând tot piciorul jos pierd prea mult timp şi o să mă arunce în spate. Aşa că am pus doar partea din faţă a tălpii jos, aşa cum e încercuită în poză. Şi tot aşa am alergat şi acum. Şi a fost OK. Doar că după ceva mai bine de 2,5 km picioarele nu mă mai ascultau să calce aşa şi se aşezau pe asfalt tot cum erau obişnuite adică cu toată talpa. Iar muschii gambelor dureau ca naiba. Aşa până la finalul celor 3 km mai mult am mers. Şi am urcat pe scări până la etajul 8 folosind aceeaşi parte a tălpii ca să îmi obişnuiesc musculatura şi articulaţiile cu noul model de efort.
Joi 20.09.2012 Doar 2 km. Gambele nu m-au lasat sa alerg pe varfuri asa ca am alergat „normal”. Din fericire nu am avut dureri de picior dar nici nu am vrut sa fortez. Si am mai avut un motiv sa alerg asa putin. Ploua. Si desi imi facea placere sa simt picaturile de ploaie si vantul mi-a fost frica pt telefon care pana una alta e singurul masurator al timpului in care imi fac alergaturile. Trebuie sa fac rost de un ceas cu cronometru si daca se poate si cu GPS. Imi place foarte mult Garmin for Runners 210, dar … vrabia malai viseaza.
Sâmbătă 22.09.2012 Nike + Running Club – Saturday Run. Sâmbătă am fost la alergarea în grup organizată de cei de la Nike. Vorba vine – alergare în grup, căci după câteva zeci de metri eram deja înşiraţi pe o distanţă mai lungă decât cea parcursă deja de mine. Dar a fost mişto să cunosc oameni noi care împărtăşesc plăcerea de a alerga şi astfel să aflu informaţii utile de la cei cu mult mai multă experienţă în domeniu. Am făcut o tură de cca. 7 km în 55 de minute şi 46 de secunde adică aprox. 7,50 min/km. Dar nu am alergat decât cel mult jumătate din distanţă, de unde trag concluzia că atunci când am alergat am dat mult mai repede din picioare decât de obicei. La un ritm de mers între 9 şi 10 min/km sau pe alocuri poate şi mai lent înseamnă că alergarea a fost cu un ritm de 5-6 min/km, ca să iasă media de 7-8 min/km. Dracu’ mai ştie. Şi nu pot alerga pe partea din faţă a piciorului decât pe distanţe foarte scurte.
Când scriu aceste rânduri e deja luni şi încă mă doare puţin piciorul. Trebuia să mai am o alergare de 12 km duminică dar din cauza piciorului am stat acasă să fac bagajele pentru concediu. La câteva zile după ce am scris articolul asta, am fost în Decathlon şi mi+am luat o pereche de încălţări de alergat: Oxilane Kalenji Ekiden 50. Vorbind cu mai mulţi alergători la We run Bucharest şi sâmbătă la alergarea organizată de Nike despre durerile mele de picior, cam toţi mi-au zis că sunt din cauza încălţărilor, care ar fi bune doar pentru cine aleargă 2-3 km la 2-3 zile. Eu am alergat până acum 170 km cu ei şi ASICS spune că până la finele programului de antrenament (inclusiv refacerea) mai am de alergat 500 km. La următoarele alergări voi folosi iar „adidaşii” no name de la început care, având talpa subţire, fără spume, aere şi alte minuni ale tehnologiei moderne, nu îmi crează probleme. Pentru moment. Chiar dăcă articulaţiile mele nu vor fi foarte fericite, probabil. astă e tipul de pantof sport pe care trebuie să îl iau: cu talpă subţire, simplă. Pentru că nu îmi permit să dau 5-600 de lei pe o pereche de încălţări de firmă care să reziste la alergările medii şi lungi.
Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 106,1 (de la 107,1 săptămâna trecută şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: nu stiu (de la ? km săptămâna trecută şi mai puţin de 500 m la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS
Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg sau a doua zi de dimineaţă. Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.
sursă foto: activeromania.ro
Dacă îţi place, distribuie:
We run Bucharest – cum fu
Duminică, 16 septembrie 2012, am participat la prima cursă din viaţa mea, fără a lua în considerare bacu’ la sport.
După 2 săptămâni în care nu am alergat deloc (1 km, marţi, nu se pune) am participat ieri la crosul We run Bucharest, organizat de Pro Sport şi Nike, la cursa de 10 KM. În funcţie de cum priveşti clasamentul, de jos în sus sau de sus în jos, am ieşit primul sau ultimul :D. Asta pentru că pe site-ul evenimentului, la rezultate nu sunt trecuţi şi cei care au abandonat.
Mă aşteptam să termin pe primul loc din coadă şi nu mă deranjează absolut deloc. Din contră, participarea la acest cros a fost un motiv de bucurie deoarece mi-am îmbunătăţit timpul personal. La precedenta alergare lungă, la care m+am şi accidentat la picior, scosesem cel mai bun timp pe 10 km de până atunci: 1h:37m:43s. Acum la cros am scos 1h:18m:00s adică cu 19 min. şi 43 de secunde mai bine. Asta în condiţiile în care în apropiere de Piaţa Victoriei a reînceput să mă doară piciorul, iar aproape de finish-ul celor care au participat la cursa de 3,4 km au reapărut şi deja obişnuitele crampe abdominale.
Startul a fost întârziat cu câteva minute şi deşi ştiam de această capcană, nu am reuşit să o evit: în febra startului, am plecat prea repede şi a durat ceva până mi-am găsit un ritm la care să pot să şi respir în timp ce alerg. Pe la jumătatea drumului dintre Arcul de Triumf şi Piaţa Victoriei am fost prins din urmă de concurenţii de la 3,4 km al căror start probabil că a fost dat exact la timp adică la 9 şi 10 minute. Ceea ce m-a indus în oroare eroare deoarece eu vedeam tot timpul o mare de oameni alergând în faţa mea, dar era plutonul greşit. După ce am intrat în parcul Herăstrău nu mai vedeam pe nimeni în faţă. Abia aproape de fântâna Mioriţa am văzut câţiva alergători nu număr care alergau pe malul lacului în sens invers. Unul din motivele care m-au făcut să termin cursa deşi mă durea piciorul a fost dorinţa de a primi medalia de la finish. După ce cu o săptămână în urmă l-am ajutat pe Andrei Roşu să împartă medaliile celor care terminau de alergat cei 21 de km ai semimaratonului de pe Transfăgărăşan abia aşteptam să primesc şi eu una. Dar se pare că mai am de aşteptat deoarece organizatorii probabil nu se aşteptatu să termine atât de mulţi din cei înscrişi la cursa de 10 km şi au rămas fără medalii. Am înţeles că nu sunt singurul rămas fără medalie. Apropo de Andrei Roşu, ieri în timp ce eu alergam/mergeam şontâc-şontâc la acest cros, el participa la cel mai greu (cum altfel?) IronMan din lume, cel din Ţara Galilor. A terminat în 15 ore şi 25 de minute. FELICITĂRI!
Dar să revin la cursă şi pentru că am pomenit de lipsa medaliilor să trecem la partea organizatorică. Deoarece e prima mea participare la un concurs nu prea am cu ce face comapraţie. Decât parţial cu Transmaraton, unde am participat ca voluntar. Să le luăm pe rând. Kitul de înscriere, după ce am văzut ce a conţinut cel de la Transmaraton, cel de la această cursă mi se pare extrem de sărac: 1 tricou, o brăţară şi un cupon de reducere cu 20% la produsele de alergare din partea Nike. Din partea Herbalife au fost 1 baton proteic, 1 nutriţional şi două pastile efervescente. Şi asta a fost tot. Nici măcar ziarul Pro Sport nu a fost inclus în pachet.
Desi initial citisem ca vor fi si energizante la punctele de hidratare, nu aveau decat apa si banane. Dar poate am inteles eu gresit. Dupa punctele de hidratare nu au existat saci de gunoi unde sa poata fi aruncate sticlele si cojile de banane iar cosurile parcului au fost neincapatoare pentru uriasa cantitate de gunoi rezultata.
La finish, nu doar ca nu am mai gasit medalie, dar nu am mai gasit nici apa sau banane.
La Transmaraton, chiar dacă au mai fost unele probleme organizatorice, inerente la o primă ediţie, ele nu au fost vizibile de către alergători şi nu i-au afectat.
Una peste alta a fost frumos şi sper că dacă organizatorii vor citi acest post să îl ia ca pe o critică constructivă. Pentru că important nu e să nu greşeşti ci ce faci după ca să nu mai repeţi greşeala.
Rezultatele le găsiţi aici: http://werunbucharest.prosport.ro/rezultat/
Şi în concluzie nu pot să spun decât că FU BINE.
LATER EDIT: Felicitări tuturor celor care au terminat cursa. Şi îmi cer scuze celor care au fost pe podium pentru că nu am rămas la premiere dar din cauza ploii am fugit cu copilul şi soţia la maşină. Felicitări câştigătorilor.
UPDATE 19.09.2012: La publicarea rezultatelor eram pe poziţia 330 la general masculin şi 113 la categoria de vârstă. Probabil că cei de la ProSport au fost deranjaţi de acest articol şi m-au scos din listă. Atât pe mine cât şi pe cel clasat înaintea mea.
Dacă îţi place, distribuie:
We run Bucharest 2012
Duminica viitoare, pe 16 septembrie, cei de la Prosport împreună Elmec România care sunt reprezentanţii NIKE vă invită începând cu ora 09:00 în Piaţa Charles De Gaulle la crosul „We Run Bucharest”.
Sunt organizate 2 curse: una de 3,4 km pentru începători şi una de 10 km pentru cei care au ceva antrenament. Niciuna din curse nu are limită de timp pentru finish.
Doritorii se pot înscrie pe site-ul evenimentului www.werunbucharest.ro
Mă înscriu şi eu la cursa de 10 km care o să fie în locul antrenamentului programat pentru maraton. Ne vedem la linia de start!
Citat de pe site-ul Prosport:
Cu o zi înaintea deschiderii oficiale a noului an şcolar, ProSport şi Nike, prin Elmec România, vă invită să participaţi la cel mai tare cros al toamnei, „We run Bucharest”. În primăvară am făcut mişcare în Salina de la Slănic Prahova, în timpul Jocurilor Olimpice am alergat la miezul nopţii, acum vă propunem o probă de rezistenţă în zona Piaţa Charles de Gaulle – Piaţa Victoriei (foto, hartă traseu). Fie că vă antrenaţi zilnic pe aleile parcurilor, fie că abia acum v-aţi pus în mişcare, crosul este deschis tuturor categoriilor de vârstă.
Premii în bani şi produse pentru câştigători
Întrecerile programate sunt după posibilităţi: pentru cei aflaţi la început de drum există o cursă de 3,4 kilometri, iar pentru atleţii mai experimentaţi am pregătit o provocare şi mai mare, un cros de 10 km. Câştigătorii la fiecare categorie de vârstă / sex vor fi recompensaţi cu premii în bani (locul 1 – 200 lei, locul 2 – 150 lei, locul 3 – 100 lei). În plus, câştigătorii absoluţi ai celor două curse vor primi alte premii suplimentare în bani. La toate aceste bonusuri financiare se adaugă produse din partea organizatorilor. La sfârşit se va organiza şi o tombolă, care va avea premii produse şi vouchere din partea sponsorilor.
Pachete de concurs pentru toţi participanţii
Înscrierile pentru crosul din 16 septembrie, a cărui start este programat în Piaţa Charles de Gaulle pentru ora 9:00, se pot face pe site-ul www.werunbucharest.ro.Fiecare participant va intra în posesia unui pachet de concurs. Concurenţii înscrişi cu taxa de 15 lei vor primi un tricou oficial din bumbac, număr de participare la tombolă, dar şi diferite produse promoţionale, la fel ca şi atleţii înscrişi cu taxa de 50 lei, dar cu amendamentul că ei vor intra în posesia unui tricou NIKE (tehnic de alergare). În cazul cursei de 10 km, concurenţii vor mai primi cipuri electronice şi vor avea puncte de alimentare pe traseu. Nu vă rămâne decât să completaţi formularul de înscriere şi să alergaţi alături de noi.
Categorii de concurs:
Participanţii se vor putea înscrie la una dintre cele două curse, în cadrul următoarelor categorii de vârstă şi sex :Cursa de 3.4 km, bărbaţi şi femei sub 18 ani
18 – 34 de ani
35 – 54 de ani
Peste 55 de aniCursa de 10km, bărbaţi şi femei sub 18 ani
18 – 34 de ani
35 – 54 de ani
Peste 55 de aniProgram desfăşurare
ora 07:30
adunarea participanţilor şi ultimele inscrieri
ora 9:00
start
proba 10 km
ora 9:10
start proba 3.4 km
ora 10:00
Concerte, premierea câştigătorilor, tombolă
Dacă mai aveţi nelămuriri, folosiţi cu încredere pagina de contact de pe site-ul evenimentului.
sursă foto: facebook.com
Dacă îţi place, distribuie:
Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc
Am schimbat modificarea! Iniţial vroiam să alerg la maratonul de pe 7 octombrie din Bucureşti. Dar în timp ce scriam postul în care anunţam asta, mi-am dat seama că nu pot face asta deoarece la acea dată voi fi plecat din ţară. Însă între timp am aflat că se intenţionează să se mai organizeze un maraton în Bucureşti în acest an şi anume Maratonul Reintregirii Neamului Romanesc ce se va desfăşura pe 1 decembrie, de Ziua Naţională a României, în capitală. Sper să se organizeze şi vremea să fie la fel de frumoasă ca în 2011. Oricum am decis să partici la ăsta. În consecinţă am modificat planul de antrenament de pe ASICS, care acum îmi spune că să încep antrenamentele marţea viitoare şi să mă odihnesc până atunci şi să mă mai gândesc dacă nu e prea din scurt. Fiind primul meu maraton şi având în vedere că în afară de alergările de resistenţă de la orele de sport din şcoală (şi care mi se păreau un chin) nu am mai alergat, nu îmi propun să termin într-un anume timp ci doar să-l termin, evident în termenul limită. Anul trecut înţeleg că a fost 5 ore jumate.
Anul trecut inteleg ca inscrierile au inceput in primele zile ale lunii noiembrie si au fost 100 de locuri. Care te bagi la o alergare de 42,195 km de Ziua Naţională?
Sursa foto: Ro Club Maraton