Drepturile unui fost preşedinte

Se tot discută zilele astea despre drepturile preşedintelui ales şi suspendat Traian Băsescu în cazul în care o să fie demis la referendumul din 29 iulie. Din legea pe care o gasiţi integral mai jos reiese că un preşedinte demis prin referendum nu beneficiază de drepturile prevăzute la art. 2. Dar chestia asta se aplică unui preşedinte aflat la primul mandat. Băsescu are deja un mandat încetat la termen deci beneficiază deja de prevederile acestei legi. Ele nu au fost puse în aplicare deoarece a fost reales dar are deja aceste drepturi.

LEGE nr. 406 din 10 iulie 2001
privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de sef al statului roman

ART. 1
(1) Prevederile prezentei legi se aplica persoanelor care au avut calitatea de şef al statului roman.
(2) Persoana care exercita funcţia de şef al statului roman beneficiazã de prevederile prezentei legi de la data încetãrii mandatului.
(3) Nu beneficiazã de prevederile prezentei legi persoana cãreia i-a încetat calitatea de şef al statului roman ca urmare a sãvârşirii unei infracţiuni pentru care a fost condamnata definitiv sau ca urmare a demiterii din funcţie prin referendum.
ART. 2
Persoanele care au avut calitatea de şef al statului roman beneficiazã pe durata vieţii de urmãtoarele drepturi:
a) folosinta gratuita a unei locuinţe de protocol, cu destinaţia de resedinta, care cuprinde şi un spaţiu cu destinaţia de cabinet de lucru, încadrat cu un post de consilier şi un post de secretar;
b) o indemnizaţie lunarã în cuantum egal cu 75% din indemnizaţia acordatã Preşedintelui României în exerciţiu;
c) paza şi protecţie, precum şi folosinta gratuita a unui autoturism, asigurate permanent de Serviciul de Protecţie şi Paza, potrivit reglementãrilor în vigoare.
ART. 3
(1) Drepturile prevãzute la art. 2 lit. b) se acorda şi în cazul în care persoana indreptatita beneficiazã şi de alte drepturi salariale ori venituri realizate din activitãţi profesionale, în condiţiile legii, sau cu titlu de pensie.
(2) Modalitãţile concrete privind exercitarea drepturilor prevãzute la art. 2 lit. a) şi c) se stabilesc prin hotãrâre a Guvernului.
ART. 4
(1) Persoanele beneficiare de prevederile prezentei legi îşi pierd drepturile acordate în cazul sãvârşirii unei infracţiuni, de la data rãmânerii definitive a hotãrârii de condamnare la o pedeapsa privativã de libertate.
(2) Locuinta de protocol acordatã potrivit art. 2 lit. a) nu poate fi resedinta pe care titularul a avut-o ca Preşedinte al României în funcţie.
(3) Membrii de familie ai titularului beneficiazã de dreptul de folosinta gratuita, potrivit art. 2 lit. a), numai pe durata vieţii titularului şi vor elibera locuinta în termen de 60 de zile.
ART. 5
Cheltuielile necesare în vederea aplicãrii prevederilor prezentei legi se suporta de ordonatorii principali de credite, dupã caz, iar sumele cu aceasta destinaţie sunt alocate anual prin legea bugetului de stat, potrivit instrucţiunilor emise în acest scop de Ministerul Finanţelor Publice.
Aceasta lege a fost adoptatã de Camera Deputaţilor în şedinţa din 21 iunie 2001, cu respectarea prevederilor art. 74 alin. (2) din Constituţia României.

Capul plecat sabia nu-l taie?

Am mai scris pe aici şi am afirmat de câte ori am avut ocazia că mă enervează modul cum am intrat în UE şi poziţia noastră faţă de ţările occidentale. La români autoflagelarea naţională şi ponegrirea ţării natale în exterior are rădăcini adânci.
În Evul Mediu boierii fugeau la Stanbul pentru a se plânge de relele tratamente la care sunt supuşi în ţară de către Domnul aflat în Scaun. Şi după ce ungeau cum se cuvine pe cine trebuie pe acolo, obţineau mazilirea Voievodului şi trupe pentru a-l înlătura.
Anii au trecut iar acest prost obicei a fost preluat şi de oamenii de rând. Înainte de lovitura de stat din ’89 cei care fugeau din ţară, pentru a obţine mai uşor azil politic, se plângeau de cât de nasol e în România. Prin anii ’90-’91, deoarece regimul Ceauşescu căzuse nu mai ţinea să ceri azil, oricât de urât vorbeai de ţara ta. Dar unii au descoperit că pot primi ajutoare dacă se plâng în occident de cât de jos e nivelul de trai pe aceste meleaguri. Şi când ajutoarele au încetat să mai vină, românii începuseră deja să-şi ponegrească ţara pentru a obţine diverse fonduri.
Şi uite aşa, înjurându-ne ţara şi stând cu mâna întinsă precum cerşetorii de la colţ de stradă am ajuns să fim primiţi şi în NATO şi UE. Nu cu capul sus aşa cum au intrat de exemplu polonezii care au negociat fiecare capitol de aderare (şi rezultatele se văd în creşterea lor economică din prezent) ci cu el plecat. Nu ne mai ploconim cu capul în ţărână în faţa măritului sultan, în schimb când cancelariile occidentale ne cer să sărim la castană singura noastră replică e să întrebăm „Cât de sus?”.
Şi în aceste condiţii discursul de vineri seară al Preşedintelui României vine ca un dos de palmă peste botul vesticilor obişnuiţi în ultimii 22 de ani să se poarte cu România şi cu conducătorii ei aşa cum se purtau pe vremuri cu vasalii. Iar îndreptarea coloanei vertebrale şi ţinerea capului sus, cu demnitate, mă face să mă simt mândru că sunt român.
„Mai bine o zi vultur, decât o viaţă cioară!”

sursă foto: stirileprotv.ro

Fiecare a ajuns unde a vrut?

Antonescu a ajuns preşedinte. Mai întâi de partid, acum de senat şi urmează cât de curând şi de ţară.
PNL este principalul partid de dreapta de pe scena politică.
Ponta şi PSD au ajuns la şefia guvernului punându-l pe Antonescu preşedinte, chiar dacă doar interimar, vor putea spune că şi-au ţinut cuvântul faţă de acesta şi PNL şi în cazul unor alegeri prezidenţiale anticipate să vină cu propriul candidat la funcţia supremă în stat. Cred că USL nu mai rezistă până la sfârşitul anului.
Blaga a ajuns şi el, chipurile, şef de partid.
PDL a ajuns în opoziţie cu câteva luni înainte de alegeri. Aici se simte el cel mai bine şi aici are discurs. PDL-ul nu ştie să se apere, ci doar să atace. A demonstrat acest lucru cât a fost la guvernare. Au încercat aproape 4 ani de zile să atace dând vina pe greau moştenire dar deja după câteva luni erau penibili. Cât au fost la putere nu au ştiut ce să zică iar acum în opoziţie muşcă din toţi chiar dacă acuză exact genul de acţiuni pe care le făceau şi ei până acum 2 luni. Cred că ăsta şi e unul din motivele pentru care USL se grăbeşte cu referendumul pentru demiterea preşedintelui: le e frică să nu redevină credibili portocalii.
Traian Băsescu se reîntoarce la popor, chiar dacă după opinia mea ar fi preferat ca acest lucru să se întâmple la toamnă în acelaşi timp cu alegerile parlamentare.
Cred că singurul, sau în orice caz printre puţinii, care nu vroia să ajungă unde este e Năstase. Mă îndoiesc că vroia să ajungă la spital şi/sau la închisoare. Dar având în vedere vechiul renume de Bombonel şi faptul că şi-a retras cererile de întrerupere a pedepsei … poate că îi place la Rahova.

sursa foto: Antena 3

Rezistenta la schimbare

În urmă cu ceva timp guvernul Ungureanu (parcă) schimba programul de lucru al bugetarilor de la guvern, ministere şi deconcentrate, obligându-i să vină la muncă de la 8 la 16. Respectivii angajaţi s-au supărat foc, au făcut scandal, dar până la urmă s-au supus. După instalarea guvernului Ponta, una din primele măsuri a fost revenirea la vechiul program 9-17. Credeţi că bugetarii afectaţi de decizie au fost mulţumiţi? La naiba! Nu! De abia se obişnuiseră cu noul program.
Mai recent se făcea mare tam-tam cu papioane din cauză că o instituţie PUBLICĂ îşi schimba stăpânul. Mai exact Institutul Cultural Român (ICR) a fost trecut din subordinea Preşedintelui României, sub controlul Senatului României. Adică raportul anual de activitate este făcut către Senat în loc de Preşedinte, iar fondurile le primeşte tot de la cei cărora le raportează. Nu au avut loc disponibilizări, schimbări de conducere sau alte modificări. Ei, şi pentru asta se face miting cu capioane împotriva politizării instituţiei în discuţie. Şi de la această piesă de teatru pusă în scenă pe stradă în faţa ICR nu putea lipsi marele om de cultură, măreţul actor politic neînregimentat însă politiceneşte (pot să râd?), Mihai Răzvan Ungureanu însoţit de un alt mare actor de comedie politică T. Pale-ologu. Cât de stupid sa fii (ca să mă exprim elegant) să te duci tu, om politic, la un miting împotriva politizării. Ca să nu mai spun că în aceeaşi categorie trebuie incluşi şi acei manifestanţi, chipurile, din societatea civilă care în loc să-i alunge în şuturi pe politiceni indiferent de colatură i-au primit cu pupături în rândurile demonstranţilor. Vă mai aduceţi aminte cum erau primiţi politicenii, în urmă cu câteva luni, în Piaţa Universităţii?
După umila mea părere această instituţie nu are ce căuta nici la Administraţia Prezidenţială şi nici la Parlament ci ar trebui să fie un departament în cadrul Ministerului CULTURII.
Dar cum în România fiecare schimbare e sămânţă de scandal …

sursă foto: Azi vreau

Frunzăverde, cal troian sau fugit după ciolan?

Ieri pe toate posturile de ştiri se vorbea de marea evadare a lui Frunzăverde din PDL şi cum a negociat el „încă de la paşopt” cu liberalii ca să treacă la ei în barcă. Având în vedere că suntem în an electoral, această tranhumanţă mie îmi miroase a fugă după ciolan a unuia care simte că dacă rămâne în barca puterii nu mai are nici o şansă să fie reales. Pe de altă parte nu pot să nu mă gândesc că ar putea să fie un cal troian care să încerce să distrugă PNL şi implicit şi USL din interior, în condiţiile în care această construcţie politică rezistă împotriva tuturor atacurilor.
Oricum, este ştiut, că atunci când o corabie se scufundă primii care o părăsesc sunt şobolanii şi laşii. Iar ultimul care pleacă, cel puţin teoretic, „căpitan estem”. Dar istoria recentă ne demonstrează că mai există şi excepţii: vezi cazul vasului de croazieră răsturnat lângă carâmbul cizmei italiene.

Ţestoasa de pe stâlp

Un tânăr mergea pe jos printr-un sat şi la un moment dat decide să ia o pauză.
Se aşează pe o bancă, unde se afla un om mai în vârstă şi încep, firesc, să vorbească despre ţară, guvern, despre legiuitori şi cei asemenea lor.
Domnul îi spune tanarului:
– Eu îi compar pe parlamentari şi pe alţii asemenea cu o broasca ţestoasă aşezată pe un stâlp.
Intrigat, tânărul ii spuse:
– Eu nu înţeleg aceasta analogie … Ce vreţi să spuneţi, domnule?
Domnul a explicat:
– Dacă te plimbi prin ţară şi vezi cumva o broască ţestoasă stând in echilibru pe capătul de sus al unui stalp de gard, ce poţi să te-ntrebi?
Văzând nedumerirea de pe faţa tânărului, continuă cu explicaţia:
– În primul rând: Nu intelegi cum A AJUNS acolo.
– În al doilea rând: Nu poţi să crezi că STĂ acolo.
– In al treilea rând: Ştii sigur că nu ar fi putut SĂ AJUNGĂ ACOLO SINGURĂ.
– In al patrulea rând : E clar că N-ARE CE CĂUTA ACOLO.
– In al cincilea rand : Eşti convins de faptul că aceasta NU VA FACE NIMIC FOLOSITOR cât timp stă acolo.
Concluzia: singurul lucru raţional ar fi s-o ajuţi să coboare, iar ca să o ajuţi să coboare trebuie să fii ACOLO, la VOT.

VIITOARELE ALEGERI SA LE FACEM BINE. SA NE-NGRIJIM CA NICI UN ANIMAL SĂ NU AJUNGĂ PE STÂLP

Trimite acest text şi altora, pentru a se crea conştiinţa comună până la momentul votării.

 

primit pe mail

Viermele si Ciumpalacul

După ani de suferinţă
Şi cu frica strânsă-n oase,
Viermele şi ciumpalacu’
Au scos capul de prin case

Profitând că mult-hulitul
Ce se crede lup de mare
A făcut iarăşi o gafă
Dând cu bâta în salvare.

Şi-ntr-o seară friguroasă
Plini de ură şi de draci
Au ieşit să protesteze
Mii de viermi şi ciumpalaci.

De atunci în seara-aceea
Cu steagul şi cu talanga
Viermii şi cu ciumpalacii
Nu cedează, o ţin langa.

Opoziţia exultă,
Furioasă ca un leu,
Profitând că ciumpalacii
Le-au pus mingea la fileu.

La Guvern vreo patru zile
O tăcere de mormânt,
Stau ascunşi pe sub birouri
Şi nu scot nici un cuvânt

Când văzu că bolovanii
Şi cu focul s-au oprit
Ăla-micu-nvinse frica
Şi s-a pus pe turuit

Fraţilor, iubiţilor
Viermilor şi ciumpalaci
Dacă nu mai protestaţi
Vă dăm circ, vă dăm colaci

Şi dacă ne înţelegem
Eu degrabă am plecat
Să duc doleanţa voastră
Prea-nţeleptului pirat.

Când văzu că bate câmpii
Mai mulţi viermi şi ciumpalaci
Le-au urat zile puţine
Şi i-au dat la mii de draci

N-apucă să mai vorbească
De frică tacu chitic
Cum ţipau toţi ciumpalacii
Se făcuse şi mai mic.

După toată tevatura
Sunt şi unii care râd
La butoiul plin cu miere
Cică ei ar fi la rând.

Iar la Cotroceni, lumina
Pâlpâie ca lumânarea,
La ferestre, cucuvaia,
Ţipă: – Vreau şi eu schimbarea!

Doar piratul plânge-ntruna
Şi dă iama prin pahare
Wischi-ul tare-i ţine trena
Când la cap, când la picioare

Supărat nevoie mare,
Fiind învins fără apel,
Lupul fioros, mirare,
N-a ajuns decât un miel.

Asta este soarta celor
Ce se cred etern cârmaci
Cateodată ajung ,,hrană”
Pentru viermi şi ciumpalaci .

Şi măcar de-ar înţelege
Că puterea dă de dracul
Când îşi dau frăţeşte mâna
Viermele şi Ciumpalacul!

Primit pe mail.

Anarhia f**e Romania

Dupa ce din cauza lor, multi au renuntat sa mai mearga pe stadioane sa vada un meci de fotbal. Printre alte motive, din cauza lor, Steaua refuza sa se intoarca in Ghencea unde ii e locul.Si pentru ca fotbalul e in vacanta si nu mai au unde sa se refuleze, au gasit o supapa in manifestatiile pasnice care au avut loc la zilele acestea in Bucuresti. Unii ii fac huligani, dar golani si huligani au fost cei care au ocupat in urma cu 22 de ani Piata Universitatii in mod pasnic, fara violenta. Cantecele cantate atunci sunau cam asa:
„Dorul ne e frate si adanc ne scurma
Visul libertatii ne e sfant meleag
Fara violenta, nu suntem o turma
Libertatea insesi e al nostru steag.”
Niste redusi mintal care ar trebui care ar trebui bagati in camasa de forta si inchisi. Si aruncata cheia. Sau sa fie pusi la munca silnica ca sa plateasca EI stricaciunile facute. „Niste lasi si niste fameni”, cum spunea candva Mihail Eminovici cel pe care trebuia sa-l sarbatorim ieri, niste nespalati care vin sa razbune in public bataile primite acasa de la mamica si de la taticu sau de la neveste. Si cum sunt prea prosti ca sa poata rezolva problemele acolo unde ele apar, pe calea dialogului, vin la manifestari publice, ascunsi in multime si se descarca.
Si pentru ca gunoiul Urban, ii face pe manifestantii viermi, dupa modelul celor care ii faceau golani huligani si animale pe cei din piata, propun sa facem ca si atunci si sa transformam „porecla in renume, asa cum bardul din Mircesti ar spune”.

Piticul vrajitor

Cu ocazia alegerilor din toamna o sa aflam cati adulti mai cred in povesti. Mai exact in pitici. Se pare ca dupa piticul atomic din varful gramezii (dez)organizate cae este guvernul un alt pitic foarte mic vrea sa intre in politica. E vorba de piticul de tabloid, pe numele lui Irinel Columbeanu.
Apropo, cat de idiot trebuie sa fii ca parinte sa treci in acte diminutivul numelui copilului: Irinel, Florinel, Costelus etc. E asa de greu sa te gandesti ca prichindelul ala o sa ajunga intr-o zi mare si o sa fie penibil pentru el, ghitamai malacul de om matur sa se prezinte Florinel Xulescu? Sigur nu e cazul lui Irinel Columbeanu cu fizicul lui debordant :)), dar zic asa in general.
Cine dracu sa voteze pe unu precum Columbeanu la Primaria Bucurestiului? Bine, eu as zice si cine dracu sa voteze si cu un partid de vanzatori precum UNPR, dar asta e alta poveste. Nu m-ar mira sa-l vedem pe piticul monden Irinel candidand din partea partidului pitic inexistent in sondaje Uniunea Nationala pentru Praduirea Romaniei

Un pitic, foarte mic,
Facea baie-ntr-un ibric.
De sapun s-a-mpiedicat
Si piticul s-a-nnecat.
Vai, vai, ce pacat
Ca piticul s-a-nnecat.

sursa foto