Surse de informare în genealogie

După ce ai vorbit cu părinţii şi bunicii de la care ai primit poate nişte date aproximative, evident primele resurse pentru realizarea arborelui genealogic îl reprezintă actele şi fotografiile vechi ale familiei. Din păcate, mulţi consideră că nu mai au nevoie de pozele vechi ori chiar de acte de stare civilă şi chiar de proprietate aruncându-le la foc.
Din actele de stare civilă vechi puteţi afla mai multe informaţii decât din cele noi deoarece acelea sunt mult mai detaliate. În actele de proprietate puteţi întâlni exprimări de genul „eu, X, născut la data de ………… în localitatea ………………… vând fiului meu Y, născut la data de …………. în localitatea …………….. proprietatea ……………” sau alte variante asemănătoare în care unul dintre contractanţi este un strămoş. De asemenea, puteţi găsi informaţii în albumele vechi cu poze de familie. Dacă aveţi noroc, puteţi găsi pe spatele fotografiilor notat cine e pozat şi când a fost făcută poza.

Concomitent realizezi „interviuri” cu bătrânii familiei. Dacă mai aveţi bunici sau chiar străbunici în viaţă să îi rugaţi să vă povestească viaţa lor. Veţi afla, poate, poveşti emoţionante despre foamete, războiaie sau alte evenimente istorice personalizate la neivelul unui membru al familiei. Nu lăsaţi aceste istorii personale să se piardă: publicaţii-le pe bloguri, Facebook sau chiar într-o carte, aşa cum am făcut eu. Important este să nu se piardă, pentru că dincolo de emoţia personală, toate acestea sunt frânturi de istorie.

După ce ai epuizat toate sursele familiale poţi obţine de la primării duplicate ale unor documente care au mai puţin de 100 de ani: certificate de naștere, certificate de căsătorie şi certificate de deces. Dacă au trecut mai mult de 100 de ani de la emiterea actului sau de la înregistrarea evenimentului trebuie să te adresezi Direcţiilor Judeţene ale Arhivelor Naţionale.

La Arhivele Naționale poţi găsi următoarele:
– acte de stare civilă (1865-1914);
– acte parohiale (1832-1865);
– liste reforme agrare (1864, 1921, 1945);
– livrete militare;
– catagrafii fiscale (1774-1845);
– matricole / cataloage școlare;
– formularele recensămintelor generale și agricole (1930, 1941, 1948);
– ziare vechi din regiunea de interes / necrologuri;

În paralel cu toate acestea, cine doreşte poate face un test ADN, dar despre asta cu altă ocazie.

Voi mai ştiţi şi alte surse de informare?

Sursă foto: greelane.com

P.S. Nu uitaţi să vă abonaţi la blog sau să daţi like paginii de Facebook – vezi coloana din dreapta.

Gestionarea digitală a arborelui genealogic

În acest articol am să prezint site-urile și programele cu care eu am lucrat, cu plusuri și minusuri. Prezentarea o voi face în ordine alfabetică, urmând ca la final să precizez care sunt cele pe care le prefer.

Ancestry – primul site folosit și poate tocmai din acest motiv mi-a plăcut foarte mult ordonarea informaților. Dacă vrei doar să îți construiești arborele genealogic pe baza informațiilor strânse, e gratuit. Dacă, însă, dorești să ai acces și la documentele scanate de ei în arhive din toată lumea atunci trebuie să plătești un abonament. Avantajul este că abonamentul este lunar așa că după ce consideri că ai obținut tot aveai nevoie, poți întrerupe. Atenție mare la variantele naționale ale site-ului. Sunt diferite pentru SUA, Canada, Franța, Marea Britanie etc., iar abonamentele sunt și ele naționale și oferă acces doar la documentele din țara respectivă. Pentru a avea acces la toate există o variantă de abonament mai scumpă.
Alte avantaje: are aplicație pentru smartphone, aplicația/site-ul Find a Grave face parte din grup, oferă posibilitatea achiziționării unui test ADN. La dezavantaje aș menționa că nu știe limba română.

FamilySearch – este poate singurul site care oferă acces gratuit la tot ce are: arborele genealogic și baza de date cu documente indexate și scanate din întreaga lume, inclusiv Basarabia. Uneori am impresia că celelalte site-uri cer bani pentru a îți pune la dispoziție documente pe care le găsești gratuit aici. Are limba română (chiar dacă nu la nivel profesional), are aplicație pentru telefon și există posibilitatea sincronizării cu programul Legacy Family Tree. Nu are nimic legat de testarea ADN, nici măcar posibilitatea înregistrării rezultatului unui test de la altă companie.

Geni – este deschis pentru oricine dar se adresează în special rușilor și evreilor. Inițial a fost un program rusesc dar a fost cumpărat de MyHeritage.com și acum are aceiași politică de abonamente. La fel ca la majoritatea site-urilor, accesul la documente se face contra cost. Nu are aplicație proprie. Știe românește.

Legacy Family Tree – este un program pentru P.C. și în opinia mea este cel mai complet software din acest domeniu. Are o variantă standard, gratuită, și una completă, pe bani. Spre deosebire de celelalte utilitare prezentate în acest post, varianta premium a acestui program are avantajul că nu necesită un abonament lunar sau anual. O altă plată este necesară doar în cazul în care apare o versiune nouă cu îmbunătățiri sau chestii noi. Versiunile noi apar la distanță de câțiva ani. În prezent este disponibilă versiunea 9 lansată în 2017. Fiind instalat pe calculator e foarte bun pentru organizarea digitală a documentelor. Poate genera fișe/formulare goale sau completate cu informațiile introduse și de asemenea, pentru cei care doresc poate genera un site cu arborele genealogic care să fie apoi urcat pe un server.
Se poate sincroniza pentru fiecare persoană în parte cu FamilySearch. Din păcate nu există posibilitatea sincronizării simultane pentru toate persoanele.
Dezavantaje: nu știe română și nu are aplicație pentru mobil, dar acest ultim aspect se rezolvă cu ajutorul aplicației FamilySearch. Un alt minus este că nu recunoaște teste ADN ale Ancestry. Sumele plătite către diferite site-uri folosesc și pentru scanarea și indexarea documentelor din arhive. Așa se face că acest program nu oferă în mod direct acces la acte din arhive.

MyHeritage – destul de asemănător cu Ancestry, dar are marele avantaj că știe limba română. Cred că a fost primul site de gen care a învățat limba noastră. Are aplicație pentru telefon și propriile teste ADN. Are o variantă gratuită și una pe abonament. Incovenientul la varianta gratuită este că nu poți adăuga mai mulți de 250 de membrii ai familiei în arborele genealogic. Spre deosebire de Ancestry, aici abonamentul este anual.

Desigur, mai există și alte programe on-line sau pentru PC, dar nu le-am încecat pe toate.

Așa cum am promis, revin și precizez care sunt preferatele mele. Cel mai bun și mai complet este de departe Legacy. De-a lungul anilor am mai încercat și alte programe al căror nume l-am uitat, dar nu s-au ridicat la nivelul acestuia. Partea proast e că dacă ți se strică calculatorul și nu ai fișiere de back-up pierzi tot. Pe partea de on-line preferatul meu este FamilySearch.

P.S. Nu uitaţi să vă abonaţi la blog sau să daţi like paginii de Facebook – vezi coloana din dreapta.

Organizarea informațiilor genealogice

Așa cum spuneam într-un post anterior informațiile și documentele obținute trebuie aranjate și sortate pentru a avea acces facil la ele. Principalele fișe utilizate sunt cele individuale și cele privind familia, dar veți găsi pe net o grămadă de alte fișe.

Acestea sunt mai mult sau mai utile, în funcție de gustul fiecăruia pentru organizare. Totuși, așa cum spuneam cu altă ocayie, sunt extrem de puține site-uri care oferă opțiunea limbii române. Chiar și acolo, aceste fișe rămân disponibile doar în engleză sau în celelalte limbi de circulație genealogică.

În această situație aveți următoarele variante:

  1. completați fișele în limba engleză (sau limba aleasă când ați descărcat formularele);
  2. dacă nu vă deranjează romgleza puteți folosi fișele în engleză și să le completați în română;
  3. să traduceți fișele care vă convin din ce găsiți on-line;
  4. să folosiți formularele traduse de mine și pe care eu le folosesc. Le găsiți la final.

Momentan am tradus doar fișele principale, cele 2 de care am vorbit mai sus. Pe măsură ce voi traduce și altele le voi distribui prin grupul de Facebook „Cercetarea genealogică în România

Sursă foto: lisalisson.com

Voi cum vă organizaţi documentele? Cum le grupaţi ca să nu existe documente duplicate (un exemplar la soţ, unul la soţie şi unul la copil)?

P.S. Nu uitaţi să vă abonaţi la blog sau să daţi like paginii de Facebook – vezi coloana din dreapta.

Cum îţi faci arborele genealogic

Etapele unei astfel de cercetări sunt următoarele:

  1. Discuții cu persoanele care pot deţine informații despre trecutul tău;
  2. Cercetarea arhivelor familiale și fotografierea/copierea documentelor identificate;
  3. Organizarea documentelor pe persoane și familii, precum și întocmirea unui plan de cercetare și stabilirea obiectivelor de realizat;
  4. Cercetarea documentelor din arhivele de stat, cele parohiale sau private;
  5. Procesarea datelor și informațiilor identificate, introducerea lor într-o aplicație specializată.

Pentru documentele emise de Primării faceţi o cerere să vi se emită un duplicat. Dacă au trecut mai mult de 100 de ani de la emiterea actului lucrurile se complică deoarece toate documentele ajung la Arhivele Naţionale.

În ceea ce priveşte documentele parohiale depinde de noroc. La Parohia din Breaza de Jos (Prahova) fostul preot paroh a considerat că locul arhivelor e în coşmelia ce servise drept WC în fundul curţii. Păstrate în astfel de condiţii multe documente s-au pierdut şi nu am putut obţine documente referitoare la înmormântarea unui verişor. După ce împlinesc 100 de ani, documentele care au supravieţuit ajung şi ele tot la Arhivele Naţionale.

Să nu vă închipuiţi că informaţiile deţinute de aceste instituţii sunt uşor de accesat sau gratuite. Pentru orice serviciu prestat există diverse taxe, impozite sau taxe de timbru iar birocraţia este mare. Totuşi am observat că personalul primăriilor din provincie este mult mai amabil şi mai dornic să ajute.


Spre deosebire de Belgia unde actele de stare civilă mai vechi de 100 de ani sunt indexate, scanate şi publicate gratuit pe site-ul instituţiei, la noi faci o cerere către Arhivele Naţionale la care ataşezi documente pentru a dovedi legătura cu persoana căutată. Dacă ai noroc şi documentele sunt la sediul central, ţi se comunică să plăteşti o taxă pentru fiecare fotocopie şi le primeşti. Dacă nu, ţi se spune cărei filiale judeţene să te adresezi, fără însă ca cererea să fie redirecţionată automat acolo. Se reia parcursul descris anterior cu o nouă cerere la „judeţeană”. Dacă vă place sau cel puţin nu vă deranjează să răsfoiţi documente vechi e ceva mai simplu dacă aveţi locuinţa în reşedinţa de judeţ unde se află actele care vă interesează. Faceţi cerere pentru o legitimaţie de cercetător valabilă 2 ani şi vă căutaţi singur actele, dar tot trebuie să plătiţi pentru fiecare poză sau fotocopie făcută.

Sursa foto: Informaţia Harghitei

P.S. Nu uitaţi să vă abonaţi la blog sau să daţi like paginii de Facebook – vezi coloana din dreapta.

Cercetarea genealogică în România

Genealogia este o ramură a istoriei care, din păcate, nu prea este studiată în România. Dacă în SUA există diverse studii universitare şi postuniversitare în acest domeniu, la noi nu găseşti nici măcar un curs independent.

Exceptând cele câteva ore din cadrul facultăţilor de istorie sau câte un profesor pasionat care îşi îndeamnă elevii să întrebe acasă despre strămoşii lor, nu prea vorbeşte nimeni despre genealogie în domeniul educaţiei.
Există un Institut Naţional de Genealogie şi Heraldică cu sediul la Iaşi, dar nu am auzit sau văzut nicio campanie de promovare a domeniilor pe care le coordonează. Nici măcar revista lor „Arhiva genealogică” nu mai apare de circa 20 de ani. Asta în timp ce afară există chiar şi emisiuni TV pe acest subiect.
În plus, în lipsa unei promovări şi a unei informări corecte, în România oamenii cred că genealogia este apanajul familiilor boiereşti sau domneşti. Mai mult, dacă întrebi rudele despre strămoşi şi ceri poze şi/sau acte doveditoare eşti privit cu suspiciune, considerându-se că ai nişte interese ascunse. Uneori e mai simplu să apelezi la Primărie sau la Arhivele Naţionale ale României.
În străinătate există studii în domeniul ADN pentru a identifica genele specifice fiecărui popor. Cei care îşi fac teste ADN pot afla dacă au sânge de evreu, ungur, polonez, italian, neamţ etc. Din păcate, românii sunt la grămadă cu alte câteva popoare din Europa de Est, asta deşi Daniel Roxin spune într-un material documentar că au fost identificate genele dacice.
Şi ne mai mirăm că din programele sau site-urile de gestionare informaţiilor genealogice lipseşte aproape cu desăvârşire limba română.

sursă foto: aici

P.S. Nu uitaţi să vă abonaţi la blog sau să daţi like paginii de Facebook – vezi coloana din dreapta.

Pledoarie pentru genealogie

Acum, la o zi după 1 Decembrie, este un moment prielnic să discutăm despre genealogie.
Conform Dexonline definiţia genealogiei este următoarea:
GENEALOGÍE s.f. Tablou care reprezintă filiația unei familii; înșiruire sistematică a strămoșilor, a înaintașilor care formează filiația unei familii. ♦ Disciplină care studiază filiația familiilor. [Pron. -ne-a-, gen. -iei. / cf. fr. généalogie < gr. genealogia < genos – generație, logos – știință].”

Pe Wikipedia acest domeniul este explicat astfel:
Genealogia (din greacă: γενεαλογία, din γένος genos – rasă, familie; λόγος logos – cuvânt, învățătură, știință) este una dintre cele mai vechi, dar și printre cele mai importante, științe auxiliare ale istoriei având drept scop studiul nașterii și evoluția famiililor, înrudirile care se stabilesc între persoanele unei epoci, evoluția acestor înrudiri în timp, precum și rolul pe care aceste înrudiri îl joacă în desfășurarea evenimentelor istorice. Genealogiile sunt înșiruiri sistematice ale membrilor unei familii, făcute pentru a stabili originea și gradul lor de rudenie.”

Deşi, de Ziua Naţională, asistăm la o explozie de mândrie naţională. Oamenii au învăţat la orele de istorie din şcoală sau pe Facebook de Dacia lui Burebista şi Decebal, de marii voievozi precum Mihai Viteazul, Iancu de Hunedoara sau Ştefan cel Mare. Au mai auzit pe la televizor de luptele de la Mărăşeşti sau Oituz şi de Regii României şi spun că se mîndresc cu înaintaşii lor însă foarte puţini români îşi cunosc neamurile mai departe de bunici sau în cel mai fericit caz – străbunici.
Deşi poate unii dintre strămoşi au luptat în războaie nu mai ştie nimeni de jertfa lor. Dacă au fost decoraţi, respectivele decoraţii au ajuns vândute în talcioc sau direct la gunoi. La fel au păţit şi multe poze de familie sau chiar acte.
Există o vorbă bătrânească care spune că e mai aproape cămaşa de corp decât haina. Înainte de a ne lăuda cu marii conducători din trecutul poporului ar trebui să ne cunoaştem istoria propriei familii. Noi suntem suma strămoşilor noştri.

Cercetarea genealogică este o incursiune în trecutul familiei și o încercare de a înțelege propria istorie cu bune și rele. În urma acestei activităţi, poţi afla informații aparent pierdute despre tine și strămoșii tăi. Unele dintre documente pot fi găsite ușor, iar altele mai greu. Aşa cum spuneam şi în carte, primele informaţii sunt uşor de aflat. Orice cercetare genealogică începe cu tine şi cu familia apropiată, adică părinţii. Pe măsură ce te întorci în timp, documentele (dacă mai există) sunt mai greu de obţinut şi totul durează mai mult.
Genealogia nu este apanajul familiilor boiereşti sau al caselor regale. Fiecare familie, „de la vlădică la opincă”, este la fel de veche şi are o istorie în spate, o poveste impresionantă care merită spusă şi e păcat să se piardă.

Sursă foto: Facebook

P.S. Nu uitaţi să vă abonaţi la blog sau să daţi like paginii de Facebook – vezi coloana din dreapta.