În căutarea familiei pierdute

Pornind de la jurnalul bunicului meu, Edouard Stiers, care fiind arestat la Bruxelles în 1940 a fost trimis în lagărul de la Vernet, Franţa, am strâns mai multe poveşti privind istoria familiei, poveşti în care apar nume precum Natalia Scurtu, Ana Pauker, Kira Muratova, Paul Grigoriu şi alţii.
Toate aceste poveşti împreună cu cercetarea genealogică familiei mele le-am strâns în cartea intitulată „În căutarea familiei pierdute”.
Cartea „În căutarea familiei pierdute” a apărut la Editura ePublishers în luna mai 2020 atât în variantă tipărită cât şi sub formă de eBook.

Spre finalul anului o să apară şi o ediţie în limba germană la Editura AHRIMAN-Verlag.

Copertă

Ediţia tipărită se poate cumpăra de aici:

Librăria Coresi

Ediţia electronică se poate cumpăra de aici:

Ibooksquare

Google Play

Comunicate de presă: 

Comunicate de presă

În căutarea familiei pierdute

 

 

Sa vedem ce-o sa iasa

Ca membru al comunităţii de testeri, BuzzStore, am primit în luna decembrie pachetul oferit de compania Tellur Internaţional celor 100 de membri selectaţi. Pachetul conţinea 10 pliante cu produsele companiei Tellur, un selfie stick wireless, o cameră auto, un modulator FM şi un suport auto pentru tabletă.


Primele selfiuri mi le-am făcut cu apartul de fotografiat pe vremea când nici nu se inventase încă termenul de „selfie”. Existau, atunci, două variante: ori foloseai autodecalanşatorul ori, dacă aparatul nu era dotat cu aşa ceva, ţineai aparatul invers într-o mână şi încercai să intri şi tu în poză, nu doar tavanul sau podeaua. Tehnologia a evoluat şi folosind telefoanele cu cameră frontală lucrurile sunt mult mai simple. Dar omul tot nu a fost mulţumit pentru că era prea dificil să încadrezi mai multe persoane în poză. Şi aşa a apărut stickul pentru selfie. Cel primit spre testare de la Tellur International se conectează cu telefonul prin intermediul tehnologiei bluetooth iar băţul telescopic se întinde până la 1 metru. L-am încercat pe 2 telefoane, amândouă cu Android, şi nu au fost probleme de conectare. Am fost foarte mulţumit de el cu o singură excepţie: bateria ţine cam puţin.
Ca şofer nu prea poţi să admiri peisajul. Asta dacă vrei să ajungi în siguranţă la destinaţie împreună cu familia. Cu o cameră video auto poţi revedea traseul parcurs. Păcat că nu se pot folosi şi carduri mai mari de 32GB. Înregistrările unor astfel de camere pot fi folosite şi ca probe în cazul unor nedorite evenimente rutiere. Ca şi ăn cazul selfie stick-ului apre aceaşi problemă, a bateriei, care ţine extrem de puţin.
Dacă te-ai săturat de muzica, ştirile şi reclamele de la radio şi nici nu vrei să stai să schimbi într-una casete sau CD-uri când eşti la volan atunci ai nevoie de un modulator FM de la Tellur. În funcţie de capacitatea stick-ului USB sau card-ului microSD şi de numărul de melodii poţi asculta muzica preferată multe ore fără ca aceasta să se repete. Un singur inconvenient: nu există posibilitatea redării melodiile în modul random (amestecat). Sunt redate doar în ordine alfabetică.
Suportul pentru tabletă poate fi instalat pe tetierele scaunelor din faţă cu o clemă specială sau pe parbriz cu o ventuză. Poate fi folosit şi ca suport pentru telefon. Este foarte util pentru cei din spate care vor sa vadă un film dar şi pentru şofer dacă are nevoie să folosească GPS-ul de pe telefon sau tabletă.

Dumnezeu este lumina? Atunci de ce in biserici e intuneric?

Nu ma deranjeaza numarul bisericilor ci faptul ca sunt construite/renovate din bani de la bugetul de stat. Nu ma deranjeaza numarul popilor din tara si
faprul ca sunt platiti din banii nostri, ai tuturor. Si ma deranjează ca bor nu plateste nici un ban la bugetul de stat: taxele si impozitele pe proprietati, venituri
si profit, care pe noi ne indoaie, pentru ei nu exista. Ma deranjeaza ca bisericile au uitat sa traga clopotele in dunga cand moare cineva cu atat mai mult
cand e zi de doliu national dupa o astfel de tragedie. In schimb bor ce face? Emite un comunicat ca nu a fost invitata si isi freaca mainile caci banii
oferiti de guvern ca ajutor de inmormantare vor ajunge in mare parte tot la preoti. Pentru ca acestia refuză să te boteze, să te cunune sau să te îngroape
dacă nu cotizezi. Pentru ca preotia nu mai e de foarte multi ani apanajul celor cu har (cu foarte mici exceptii)  ci este o meserie ca oricare alta, una foarte banoasa chiar daca
salariul este mic. Vrei biserica la fiecare colt de bloc si/sau catedrala bantuirii neamului? Nu am nimic in potriva. E dreptul tau. Dar fa-le din banii tai,
din donatii. Doneaza lunar bani ca sa platesti salariul preotului. Iar pentru toate proprietatile, veniturile si pentru profitul urias din fiecare an sa
plateasca taxe si impozite asa cum o facem cu totii. Si din banii economisiti precum si din cei stransi in plus la buget sa se contruiasca/renoveze spitale si scoli si sa se mareasca salariile celor lucreaza in aceste unitati.
Sa nu se inteleaga de aici ca am ceva cu cel de sus. Nu. Nu contest existenta unei puteri/divinitati acolo sus indiferent ce nume poarta: Zeus, Jupiter, Dumnezeu, Allah, Budha etc. Contest insa biserica si ceea ce vinde ea. Pentru ca biserica nu este decat un SRL cu un foarte bun plan de marketing ale carui produse si servicii prind foarte bine la prostimea care se inghesuie sa pupe oase de morti.
Dumnezeu este iubire. Cand iubesti pe cineva te rogi pentru el, nu il omori indiferent care este greseala pe care a savarsit-o. Il pedepsesti cel mult cu o palma, nu il omori, cu atat mai mult cu cat este copilul tau. In paranteza fie spus ma deranjeaza ipocrizia celor care se roaga pentru ei insisi si cer sa fie ajutati. Cand te rogi o faci pentru cei dragi tie, nu pentru tine. Pentru ca daca te rogi pentru tine seamana mai mult a masturbare decat a dragoste.
Aud ca un preot a declarat ca tinerii trebuie sa se fereasca de locurile intunecoase caci dumnezeu este lumina. Pai unele dintre cele mai intunecoase cladiri sunt chiar miile de biserici ce impanzesc aceasta tara. In concluzie, dumnezeu este sublim dar lipseste (aproape) cu desavarsire din lacasurile de inchinaciune ale bisericii, daca e sa-l parafrazam pe Caragiale.

ROCK FOR EVER!!!

Baneasa trail race

Sâmbătă 14 decembrie se deschide sezonul de iarnă 2013/2014 cu o cursă de alergare prin pădurea Băneasa.
Asociaţia Trăiesc Sănătos organizează a doua ediţie a concursului Băneasa Trail Race. Ca şi la prima ediţie, e vorba de o cursă de 10km pe potecile din pădurea Băneasa.

După o scurtă şedinţă tehnică la ora 10:30, startul se dă de la restaurantul Casa Albă începând cu ora 11 iar timpul limită pentru parcurgerea traseului este de 2 ore. Anul trecut a fost o cursă prin zăpadă şi conform prognozelor meteo e posibil ca şi în acest an să se alerge printre nămeţi.

Înţeleg că locurile sunt limitate aşa că dacă vreţi să participaţi, grăbiţi-vă şi intraţi pe pagina dedicată înscrierilor.

Am carnetul meu, sunt donator …

scan0014De multa vreme imi tot zic ca sa ma duc sa donez si eu sange. Si am tot amanat. Prin noiembrie anul trecut un articol de pe blogul lui Andrei Rosu imi aducea aminte de aceasta dorinta. Si iar am amanat. Sau, ca sa folosesc un termen la moda in limbajul dezvotatorilor personali, am procrastinat.
Dar saptamana trecuta a venit si sutul in fund care sa ma trimita la centrul de donare. Organizatorii Transmaraton au anuntat ca ofera un loc gratuit pentru cineva care doneaza sange pana pe 14 iunie inclusiv. Si chiar daca eu am deja loc la proba de semimaraton am zis ca acume momentul. Daca voi castiga la tragerea la sorti, o gratuitate nu strica la casa omului.
Asa ca ieri dimineata m-am inarmat cu rabdare si m-am prezentat la Centrul de Transfuzie Sanguina Bucuresti din strada Caracas nr.2-8. E aproape de Piata Victoriei deci se poate ajunge cu metroul dar si cu autobuzul 182 sau tramvaiul 1 pana la statia Dr. Felix. Gasiti AICI adresele celorlalte centre din Bucuresti si din tara.
La intrare am primit un formular privind istoricul medical si dupa ce l-am completat am fost directionat de la receptie la etajul 1, cabinetul 37 la d-na doctor Neagu. Aici m-a cantarit, mi-a luat tensiunea (12 cu 7) mi-a mai pus cateva intrebari legate de sanatate si m-a trimis la cabinetul 47.
Aici mi-au luat cateva picaturi de sange din deget pentru determinarea grupei sanguine a RH-ului si or mai fi facut si alte analize care probabil ca au iesit bine deoarece cand m-am prezentat inapoi la 37 am fost trimis direct sus la urmatorul etaj pentru donare.
M-am asezat pe sezlongul inddicat nu cred ca a durat 5 minute ca a inceput sa piuie cantarul, semn ca a ajuns la greutatea ceruta la donare: 450ml. Am mai stat putin pentru relaxare, am primit un plasture mare cat palma sa pun dop la vena 🙂 si am fost trimis inapoi la receptie. Si ca si cum a face o fapta buna nu e suficient aici am fost cadorisit cu o adeverinta pentru o zi libera la serviciu, o alta adeverinta pentru 50% reducere la transportul in comun si 7 bonuri de masa.scan0015
Dar cel mai important, din punctul meu de vedere, ramane faptul ca am facut o fapta buna iar sentimentul pe care il ai stiind ca undeva, candva ai salvat viata cuiva este de nepretuit.
Daca am calculat bine urmatoarea donare o sa fie pe la sfarsitul lui august ca sa fie mai usoara urcarea pe Transfagarasan de pe 8 septembrie.
Au fost 3 zile frumoase. Dupa ce sambata am participat la Crosul Padurii si duminica seara am facut o tura de 30 km pana la Mogosoaia si retur pentru cresterea rezistentei fundului la sa si a mainilor la ghidon iata mi-am inceput saptamana cu o donare de sange. Eu am donat, dar tu?

O sa fie si-o sa fie, o minunatie!

 

În postul precedent, ultimul pe anul 2012, promiteam că voi reveni cu dorinţele pentru anul 2013. Şi uite că a venit şi momentul ăsta. Aşadar, ce îmi doresc de la anul care tocmai a început:

  1. Vreau ca până la finele anului să scap de al doilea (şi ultimul) card de credit;
  2. Tot anul acesta vreau să încep să rambursez anticipat ddin ratele la creditul obţinut prin programul „Prima Casă”;
  3. Mi-aş dori să am bani să cumpăr acţiuni; Nu multe doar câteva acolo, de sămânţă;
  4. Sper să găsesc un alt loc de muncă unde să câştig cel putin 500€/lună, bani în mână;
  5. Am scris în 2011 câteva pagini (+ încă câteva în 2012) la ceva ce se vrea poate, la un moment dat, o carte. Îmi doresc să continui să scriu şi de ce nu să şi termin respectiva lucrare.
  6. Vreau să ajung din nou la Madrid ca să-l văd mai bine, nu pe fugă ca în 2011. Cel mai probabil voi merge acolo de revelion aşa că aştept să apară ofertele de bilete de avion pentru luna decembrie.
  7. Vreau să ajung să văd Castelul Corvinilor,  Transalpina şi Sarmisegetuza în partea de vest a ţării dar şi mânăstirile din nordul Moldovei;
  8. Vreau să slăbesc cel puţin 20 de kilograme.
  9. Vreau să termin cel puţin un maraton.  Dar imi e din ce in ce mai clar ca nu voi putea face asta pana cand nu voi rezolva macar pe jumate punctul anterior. Dar, detaliile cu altă ocaziune.
  10. Şi nu în ultimul rând îmi doresc sănătate pentru familia mea şi pentru mine.

Şi mă opresc la 10. Sigur lista ar putea să fie muuult mai lungă dar prefer o listă mai scurtă ca să mă pot concentra asubra obiectivelor de atins.

Vă doresc tuturor un an nou plin de îmbliniri!

sursa foto: Corner Brook Running Club

A mai trecut un an prin noi, a fost si soare, au fost si ploi


A trecut şi anul ăsta. Şi contrar tuturor predicţiilor sumbre lumea nu a luat sfârşit. Încă mai trăim.
Pe 4 ianuarie lansam in lumea blogosferica dorintele mele pentru 2012. Din cele 13 puncte de atunci, 6 dorinte s-au indeplinit. Cam puţine as zice dar, desi e la moda sa dai vina pe altii, totusi principalul vinovat sunt eu. Dar cum „cine doreste cu adevarat gaseste solutii, iar cine nu, gaseste motive” şi „cine se scuză se acuză” nu am să încep acum şi aici să înşir o listă de nereuşite şi un lung şir de motive şi scuze. E destul negativism în societatea românească. Aşa că voi prezenta doar reuşitele.
Am fost în excursie la Barcelona, oraş pe care îmi doream să-l văd încă din 1991. A fost superb şi am scris despre asta la momentul respectiv.
Am reuşit să scap de unul din cardurile de credit şi de datoria pentru maşină.
Am terminat cu bine si masterul. Am avut 8 media anilor de studii si tot 8 nota la disertaţie.
Am început să alerg şi chiar dacă nu am alergat încă primul meu maraton am făcut deja planul (ca ţiganul?) pentru anul competiţional următor.
Cu ocazia alergăturilor am început să mănânc mai sănătos şi datorită efortului fizic şi alimentaţiei am slăbit 10 kilograme in 6 luni, ajungând de la 111,3 la 101.
Cam în aceaşi măsură, datorită Lyoness şi alergărilor am cunoscut mulţi oameni interesanţi.
Voi reveni in zilele urmatoare si cu visele pentru noul an.

sursă foto: rumaniamilitary.wordpress.com