Festivalul Gradinitelor sau cum sa chinui niste prichindei

De Moş Nicolae, inspectoratul scolar Bucureşti a organizat un spectacol intitulat pompos Festivalul Grădiniţelor în care principalii protagonişti au fost copiii din grupele pregătitoare ale grădiniţelor din capitală. Paranghelia a avut loc la Sala Palatului şi pentru a asista la spectacol au fost transportaţi toţi copiii împreună cu părinţi sau bunici, precum sardelele, în autocare sau microbuze. Ideea acestui Festival poate nu e rea dar pentru copii a fost destul de greu. În afară de 2 numere de magie care au fost încântătoare pentru copii, restul spectacolului a fost foarte plictisitor pentru ei.
Si poate ca ar fi trecut mai usor peste inghesuiala din autocare, peste inerentele intârzieri româneşti prezente la orice spectacol, peste plictiselă, peste faptul că la ora 12 când copiii de grădiniţă se aşează la masă spectacolul încă nu se terminase dacă cadourile promise şi oferite de organizatori ar fi fost mai consistente. Dar în pungile de plastic ei nu agăsit decât un măr şi un pachet de biscuiţi.

Transmisiune in direct din regatul lui Hades

sursa: commons.wikimedia.org

În ultima vreme asistăm la o adevărată campanie de promovare a înmormântărilor. De fiecare dată când se întâmplă să moară un personaj care are minim de notorietate tembeliziunile se înghesuie să transmită în direct şi în reluare priveghiul şi înmormântarea şi continuînd pe druumul deschis de 0tv comentează în fel şi chip viaţa celui decedat. De vineri dimineaţă, de la moartea Poetului Adrian Păunescu avem un nou episod din seria transmisiunilor directe de la căpătâiul celui plecat dintre noi. Dacă ar putea, probabil că televiziunile ar monta camere şi în sicriu pentru a vedea cum reacţionează corpul în groabă. Sau după modelul unor civilizaţii antice unde morţii erau îngropaţi împreună cu soţiile vii, ar pune în groapă şi o mână de reporterri ca să transmită live din regatul zeului Hades.

Asa cum spuneam si cu alta ocazie, memoria e scurta. Poate se vor gasi cativa de prin Ministerul educaţiei să includă şi unele poezii ale Poetului în programa şcolară dar în ciuda isteriei mediatice create de moartea sa sunt curios câţi îşi vor aminti de el peste 20 de ani?

Adrian Păunescu – Şoc

UPDATE: Astăzi 5 noiembrie 2010 la ora 7.15 Adrian Păunescu a încetat din viaţă. Odihnească-se în pace!

sursa foto: istoria.md

Aseară la tv anunţau că starea poetului Adrian Păunescu este mai gravă. Şi nu ştiu de ce mi-am adus aminte de o poezie care mi-a plăcut şi îmi place foarte mult: „Colind pentru tată bolnav”. Nu am găsit-o aseară în schimb am găsit alta foarte frumoasă. Sper să vă placă.

Şoc

Nici n-am ştiut cît de uşor se moare
Şi-am repetat în fiecare zi
Cum aş putea cît mai încet muri
Să mai existe şanse de salvare.

Dar uite, nervii mei mereu cedează
Şi nimeni nu-mi mai poate da un sfat,
În mlaştină prea mult m-am afundat,
Nu mai ajunge sclipătul de rază.

Atîtea obiecte contondente,
Atîtea lacăte şi-atîtea chei
Dansează aberant pe nervii mei
Şi veşti de prin atîtea continente

Şi tîmplele-mi devin incadescente
Şi ochii-n pleoape îmi atîrnă grei.

Viorel Tautu – Evadare in munte

Am mai primit o piesă de la Viorel Tăutu. Sper să vă placă.

Cu fiecare clipă respir tot mai greu
Acest aer poluat de atâta prostie
Unde osul şi banul câştigă mereu
Şi unde ziua de mâine e o loterie
Lozul cel mare nu îţi e la-ndemână
N-are sens să te zbaţi pentru că e-n zadar
Pofta de viaţă, nevoia de bine,
E ca numarul opt de pe zar.     

R:
Într-o zi am să plec pe un vârf de munte
Ca să fiu mai aproape de cer
Să mă satur de foşnetul calm al pădurii
Mai mereu învelită-n mister
Să mă îmbăt cu apa rece ce curge
Printre pietrele roase, uitate de timp.
Poate aşa am să uit de tot şi de toate,
De acest sălbatic şi crud anotimp.

2.
Exersam tot mai des mersul pe sârmă
În acest circ al vieţii ce ne-a fost dat
Într-un secol dement , fără milă,
Ce aleargă nebun către finish , deşi, e demult terminat.
Vom păşi timoraţi într-un altul
Cu un aer bolnav si tacut
Însă , ştim foarte bine că patul
De pe-acum pentru alţii e făcut.


Viorel Tautu – Evadare in munte
Asculta mai multe audio folk

Cetim ca-i la modă sau pentru a ne educa?

Edy citind

De când cu colecţiile din Adevărul, Jurnalul şi din alte fiţuici au apărut pe toate drumurile cititori de carte. Nu am nimic de zis la adresa celor care ies singuri în parcuri să cetească. Dar mă enervează părinţii sau bunicii care citesc în timp ce „copchii” de care ar trebui să aibă grijă fac prostioare sau pot avea sau provoca un accident. Ca să nu mai vorbesc că trebuie să fi complet surd ca să poţi citi într-un loc în care sunt mulţi copii care râd, plâng, ţipă sau reproduc diverse zgomote.
O alta categorie de cititauri sunt cei care lectureaza in mijloacele de transport in comun. Aici e si mai nasol. Galagia e omniprezenta: oameni care vorbesc intre ei sau la telefon, ca sa nu mai spun ca unii mai degraba urla decat vorbesc, injuraturi, claxoane etc. Daca totusi reusesti sa faci abstractie de mediul inconjurator trebuie sa te apuci bine de scaunul din fata daca nu vrei sa musti din el in timp ce esti absorbit de lectura deoarece unii soferi RATB conduc de parca ar transport cartofi nu oameni. Am incercat si eu o singura data si m-am trezit ca am mers cu 5-6 statii mai mult decat trebuia. Asa ca dupa ce faci toate cele de mai sus trebuie sa citesti doar cu un ochean ca celalalt il lipesti de geam ca sa cobori unde trebuie. Si in conditiile astea nu mai intelegi nimic din ce buchiseşti.
Şi cu toate astea văd în transportul comunal oameni care citesc sau se prefac că citesc pentru a epata de la Jules Verne (care fie vorba între noi trebuia citit în copilărie nu la maturitate) până la Platon. Constat că e de mare fiţă acum să te plimbi cu cartea în mână sau să stai cu ea deschisă în faţă ca să creadă lumea că eşti intelctual.
Ca să poţi înţelege cu adevărat cele scrise de autor e imperios necesa să citeşti în tihna casei sau chiar şi în parc dar într-un loc retras unde să nu te deranjeze nimeni şi asta indiferent că citeşti poveşti nemuritoar, cursuri pentru facultate sau orice altceva. Daca nu ai timp sau nu gaseşti un loc unde sa te poti retrage să citeşti, nasol, dar asta e. Nu citesti.Lectura e bună, educă mintea şi sufletul, dar doar dacă e facută cum trebuie. Dacă o faci doar ca să te dai mare şi doar prin autobuze sau prin alte locuri neadecvate reţii şi/sau inţelegi doar frânturi şi te trezeşti cu eticheta „semidoct”.

Pe acelasi subiect aici.

Cantece de munte – Viorel Tautu

Aceste cântece le-am primit direct de la Viorel prin intermediul blogului cu versuri ale cântecelor de munte. Eu le aveam ca imn al unui club de turism montan (Imnul CTM MENAROM), altele erau modificate şi dedicate unor alte de cluburi probabil la o cupă (La Bucur). Pe lângă ce aveam am mai primit şi altele şi le-am strâns pe toate în acest post. Sper sa va placă:

Radu Pietreanu (în) e varză

Aseară a fost o nouă seară cu Tică în barul E…varză. Se anunţa o seară frumoasă cu aer condiţionat şi un invitat surpriză. Şi aşa a fost. Atâta doar că mult aşteptatul şi lăudatul aparat de aer condiţionat cred că era de faptu un aparat pentru saună „undercover”. Nu am stat mult, doar nă pe la 12, dar a fost suficient pentru o seară excelentă. Invitatul surpriză adus de Tică a fost Radu Pietreanu de la Vacanţa Mare (oare mai există grupul?) care pe lângă câteva cântece de munte sau din cenaclul Flacăra a băgat şi câteva în stilul grupului pomenit mai sus şi care au fost foarte bine primite de cei prezenţi.