Vlad Lutic, autor: „Ne gândim din ce în ce mai puţin la trecut, deşi avem lucruri importante de învăţat de acolo”

Business-Style.ro a stat de vorbă cu Vlad Lutic, un român care și-a propus să afle mai multe despre arborele său genealogic, astfel acesta a scris o carte în domeniu pe care a denumit-o „În căutarea familiei pierdute”.

Copertă
converted PNM file

Autorul, Vlad Lutic, absolvent al Facultății de Administrație Publică din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative și al Masterului în Managementul Sectorului Public, la aceeași Universitate, a lucrat în presa scrisă și la Radio România Actualități, iar din 2001 lucrează la Administrația Prezidențială.

Am aflat și noi detalii și le relatăm în cele ce urmează, pentru pasionații de istorie dar și pentru cei care doresc să își facă arborele genealogic.

De unde ideea de a scrie o carte pe tema „În căutarea familiei pierdute”?

În adolescenţă am citit undeva o frază care mi-a rămas întipărită în minte: „Nimeni nu moare cu adevărat, atât timp cât cineva îşi aduce aminte de el”. Aceasta împreună cu faptul că mama mi-a spus că se pare că unele memorii şi jurnale ale părinţilor ei s-au rătăcit m-au făcut să adun toate informaţiile la un loc.

Bunicii mei erau născuţi fiecare în altă ţară, indiferent că ne referim la momentul naşterii sau la prezent: Imperiul Rus/R. Moldova, Belgia, Imperiul Austro-Ungar/Ucraina respectiv România. Părinţii mei au crescut, amândoi, fără tată ceea ce a însemnat anumite dificultăţi financiare suprapuse pe regimul comunist care nu permitea cu uşurinţă deplasările în afara graniţelor. Toate astea au făcut ca relaţiile cu rudele să se destrame şi informaţiile despre neamuri să se piardă.

Având toate aceste date, titlul „În căutarea familiei pierdute” a venit în mod natural.

Cine ar trebui să citească cartea?

Oricine. Cele descrise de bunicul meu în jurnalul său reprezintă încă o lecţie despre ororile celui de-al doilea război mondial, o lecţie pe care trebuie să o învăţăm cu toţii pentru ca aceste lucruri să nu se mai repete. Niciodată. Cei pasionaţi de istorie vor găsi informaţii din timpul războiului, cei care sunt pasionaţi de genealogie sau vor să îşi facă arborele genealogic vor găsi de asemenea informaţii, sper, interesante şi/sau folositoare.

Ce impact are o asemenea lectură asupra celor care doresc să își cunoască rădăcinile?

Sper să îi impulsioneze în demersul lor. Nu este o treabă uşoară, mai ales pentru cei cu rădăcini în teritoriile pierdute de România, dar este frumoasă.

Ce sfaturi le oferi celor care vor să îşi facă arborele genealogic?

În primul rând să se înarmeze cu răbdare, multă răbdare. În al doilea rând să îşi noteze toate informaţiile şi să încerce să obţină copii ale documentelor şi ale fotografiilor. Nu în ultimul rând să folosească un program sau un site specializat pentru genealogie. Pentru început recomand https://www.familysearch.org/ro/ deoarece este gratuit şi oferă acces la foarte multe documente din lumea largă.

Cum este văzută societatea de astăzi prin prisma autorului?

Datorită (sau din cauza, depinde cum vrei să priveşti lucrurile) tehnologiei totul se întâmplă „pe repede înainte”. Lumea nu mai are răbdare. Toţi vrem rezultatele ACUM. Ne gândim din ce în ce mai puţin la trecut, deşi avem lucruri importante de învăţat de acolo. Nu degeaba se spune: „cine nu îşi cunoaşte istoria este condamnat să o repete”.

Materialul este preluat de pe site-ul Business & Style unde a apărut în data de 3 august 2020.

Interviu cu Vlad Robert Lutic, autorul cărții ”În căutarea familiei pierdute”

Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?

Vlad Robert Lutic: M-am născut în București la orele 4 dimineața ale zilei de marți, 3 iunie 1975. Am terminat o facultate de drept neacreditată în 2000, iar ulterior am absolvit Facultatea de Administrație Publică din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative, promoția 2010. Doi ani mai târziu obțineam diploma de Master în Managementul Sectorului Public tot la SNSPA.

Copilăria mi-am petrecut-o în cartierul Floreasca din capitală și la Breaza (Prahova), unde era pentru mine „la țară”.

Am lucrat câțiva ani în presa scrisă și la Radio România Actualități, iar din 2001 sunt angajat la Administrația Prezidențială.

B.N. Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?

V.R.L. Punctul central al cărții îl reprezintă jurnalul bunicului meu matern. Acesta descrie cum a fost arestat la Bruxelles în 1940 și deportat apoi în lagărul de la Vernet din sudul Franţei. Drumul a fost parcurs în vagoane pentru transportat animale, iar mâncarea și apa erau un lux.

Cartea mai conține și amintirile în versuri scrise de un străbunic evreu. El povestește despre pogrom, despre război, dar și despre alte greutăți întâmpinate de-a lungul vieții.

Am strâns mai multe istorisiri auzite în sânul familiei, povești în care apar nume precum Natalia Scurtu, Ana Pauker, Kira Muratova, Paul Grigoriu şi alţii.

Pentru că toate aceste jurnale, memorii şi povești, trebuiau „îmbrăcate” în ceva pentru a putea fi publicate împreună, am ales ca element de legătură cercetarea genealogică a familiei.

B.N. Când și cum a apărut pasiunea pentru scris în viața ta?

V.R.L. Nu pot spune că am o pasiune pentru scris. Am scris această carte pentru a conserva poveştile ş jurnalele menţionate mai devreme. Mama spune că au existat mai multe caiete conţinând astfel de memorii, dar nu ştie ce s-a întâmplat cu ele. Am considerat că ar fi păcat să se piardă și acestea.

B.N. Ce te-a inspirat atunci când ai scris această carte?

V.R.L. La începutul anilor `90, când eram doar un adolescent, am citit undeva o frază care m-a urmărit de atunci încoace: „Nimeni nu e mort cu adevărat, atât timp cât cineva își amintește de el”.

Când am citit jurnalele strămoșilor mei am simțit că am găsit o cale de a transforma în realitate acel aforism rămas în adâncul sufletului. Atâta vreme cât va exista cel puțin un cititor pentru această carte, toți cei prezenți în ea împreună cu poveștile lor devin nemuritori.

În plus, consider că astfel de documente (a se vedea şi Jurnalul Annei Frank) depăşesc pragul unor hârtii personale şi intră în sfera istoriei.

B.N. Participi la evenimente literare? Dacă da, care a fost ultimul la care ai fost?

V.R.L. În general nu am timp pentru a participa la astfel de evenimente. Prefer ca atunci când am timp liber să citesc. Totuşi, în această perioadă de pandemie am participat la câteva ediţii ale cenaclului eLiteratura organizate on-line de Grupul Editorial Coresi pe platforma Zoom.

B.N. În prezent lucrezi la o nouă carte?

V.R.L. Nu. Aşa cum spuneam mai devreme nu am o pasiune pentru scris. Am câteva idei, dar rămâne de văzut dacă se vor concretiza vreodată.

B.N. Știi de la început exact cum sunt personajele pe care le creezi sau le lași să se dezvolte pe parcurs?

V.R.L. În această carte am ştiut de la bun început care sunt majoritatea personajelor, ele făcând parte din familia apropiată. Despre altele am aflat pe parcurs.

Dacă vor mai exista şi alte cărţi voi vedea atunci cum vor evolua personajele.

B.N. Cine te-a susținut cel mai mult atunci când ai publicat prima carte?

V.R.L. Cel mai mult am fost susţinut de soţia mea. Desigur şi mama mea s-a bucurat că voi publica memoriile părinţilor ei şi m-a ajutat traducând o parte din materiale.

B.N. Cu ce editură ai publicat cartea și de ce ai ales-o?

V.R.L. Cartea a apărut la editura ePublishers şi motivul pentru care am ales-o e foarte simplu: a fost una dintre puținele edituri care au răspuns la e-mail-uri şi singura cu un răspuns pozitiv.

Ulterior am găsit o editură, Ahriman-Verlag, care să publice o ediţie în limba germană a acestei cărţi. Apariţia este preconizată să aibă loc la finalul acestui an sau începutul anului viitor.

În prezent încerc să găsesc edituri din străinătate pentru ediţii în limbile franceză şi engleză.

B.N. Care sunt scriitorii români care te-au marcat? Dar cei din literatura universală?

V.R.L. Aici sunt multe de spus. Depinde de perioada vieţii când citeşti o anumită carte. Un Jules Verne, Karl May sau Alexandre Dumas în mod clar nu vor mai avea aceeaşi savoare şi nici acelaşi impact emoţional dacă îi citești la 40-50 de ani în loc de perioada copilăriei sau adolescenţei. În mod similar, o carte de filosofie citită prea devreme te poate plictisi şi în felul acesta te poate îndepărta de lecturile mai serioase. Evident în fiecare etapă a vieţii sunt alţi autori ale căror opere te marchează pentru tot restul vieţii. Ca să revin la întrebare, printre autorii români se numără Radu Tudoran, Minulescu şi Bacovia, iar dintre autorii străini aș nota Alexandre Dumas, Balzac și Robert Kiyosaki.

B.N. Ai o carte pe care o recitești ocazional deși o cunoști pe dinafară?

V.R.L. Starea de spirit şi vârsta influenţează emoţiile transmise de carte. Recitesc cu plăcere orice carte pentru că asta îmi permite să descopăr noi valenţe ale aceluiaşi text. Totuși acest lucru se întâmplă extrem de rar deoarece sunt mult prea multe cărți pe care aș dori să le citesc, dar nu îmi ajunge timpul.

B.N. Trei cărți pe care oricine ar trebui să le citească și de ce:

V.R.L. Având în vedere lipsa educaţiei financiare în România cred aceste cărţi sunt foarte importante:

Robert Kiyosaki – Tată bogat, tată sărac

Robert Kiyosaki – Cadranul banilor

Tony Robbins – Banii.Stăpâneşte jocul.

B.N. Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?

V.R.L. Cred că e nevoie de o promovare mai intensă pentru a atrage publicul, în special cel tânăr. De asemenea, cred că este nevoie de acele biblioteci de cartier care existau înainte de 1989. Unele mai există şi azi, dar altele au dispărut. În plus există cartiere în care nu au fost niciodată aceste biblioteci. Nici cu librăriile nu stăm foarte bine. De exemplu, în cartierul Tei din Bucureşti avem două sau trei unităţi aparținând CLB ticsite cu rechizite şcolare şi cam atât.

Totodată, cred că ar trebui dezvoltată zona de cărţi audio: petrecem zilnic două-trei ore în maşină sau în transportul în comun, timp ce poate fi utilizat pentru a asculta şi altceva în afară de radio sau muzică.

B.N. Care e cea mai mare provocare din viața unui scriitor din România în opinia ta?

V.R.L. Cel mai greu este să găseşti o editură care să îți publice cartea. Editurile, cele mai multe dintre ele, au pretenţia să nu trimiţi manuscrisul la mai multe în același timp. Să le abordezi pe rând și apoi să aştepţi două-trei luni răspunsul. Având în vedere că doar pe libris.ro sunt peste 900 de edituri asta înseamnă că ai nevoie de 225 de ani ca să aştepţi 3 luni un răspuns de la fiecare dintre ele. Asta în cazul fericit în care primeşti răspuns. Eu am început să trimit e-mail-uri către edituri la finalul anului 2016 pentru a vedea în ce măsură sunt interesate. De la foarte multe dintre editurile contactate nu am primit răspuns nici până în ziua de astăzi.

B.N. Se poate trăi din scris în România?

V.R.L. NU. Editurile româneşti acordă autorului aproximativ 15% din vânzări. Dacă luăm în considerare un preţ mediu de vânzare de 30 lei (fără TVA) pentru o carte, după un calcul simplu reiese că trebuie să vinzi aproximativ 1000 de exemplare pentru a câştiga 4500 lei. Pe cale de consecinţă, exceptând situaţiile rarisime în care cartea ajunge un best-seller internaţional, nu, nu se poate trăi din scris.

B.N. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

V.R.L. Pot fi urmărit pe Instagram, Facebook (contul personal şi pagina cărţii) sau pe blogul personal (lutyk.ro). Sunt prezent şi pe Goodreads.

Cartea în format tipărit se poate cumpăra de pe site-urile Librăria CoresiLibrăria DelfinLibrărie.net şi eMag. Ediţia electronică (e-book) este disponibilă pe Google Play şi Ibooksquare.

B.N. Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?

V.R.L. Sper ca această carte să fie un imbold pentru toți cei care au poveşti de împărtăşit: scrieți cărți, articole de reviste sau bloguri, dar nu lăsați să moară poveştile familiilor voastre!

Materialul este preluat de pe site-ul booknation.ro unde a apărut în data de 6 iulie 2020.

Clubul Online Coresi & ePublishers – 2 iunie 2020

Lansarea cărţii În căutarea familiei pierdute a avut loc în cadrul Clubului Online Coresi & ePublishers la data de 2 iunie 2020. Deşi iniţial trebuia să aibă loc în cadrul Bookfest 2020, din cauza pandemiei de Covid19 lansarea a fost on-line. Mai jos aveţi filmul lansării.

În căutarea familiei pierdute pe Goodreads

Am adăugat cartea „În căutarea familiei pierdute” şi în reţeaua Goodreads:

Vlad Lutic's books on Goodreads
În căutarea familiei pierdute
  
În căutarea familiei pierdute

În căutarea familiei pierdute

Pornind de la jurnalul bunicului meu, Edouard Stiers, care fiind arestat la Bruxelles în 1940 a fost trimis în lagărul de la Vernet, Franţa, am strâns mai multe poveşti privind istoria familiei, poveşti în care apar nume precum Natalia Scurtu, Ana Pauker, Kira Muratova, Paul Grigoriu şi alţii.
Toate aceste poveşti împreună cu cercetarea genealogică familiei mele le-am strâns în cartea intitulată „În căutarea familiei pierdute”.
Cartea „În căutarea familiei pierdute” a apărut la Editura ePublishers în luna mai 2020 atât în variantă tipărită cât şi sub formă de eBook.

Spre finalul anului o să apară şi o ediţie în limba germană la Editura AHRIMAN-Verlag.

Copertă

Ediţia tipărită se poate cumpăra de aici:

Librăria Coresi

Ediţia electronică se poate cumpăra de aici:

Ibooksquare

Google Play

Comunicate de presă: 

Comunicate de presă

În căutarea familiei pierdute

 

 

Un alt fel de Eminescu

Dacă despre Povestea Pulii sau Povestea Poveştilor cum este numită în mediul academic ştiam de mulţi ani, nu acelaşi lucru îl pot spune despre poeziile cu tentă pornografică ale lui Eminescu. Despre ceste poezii nu ştiam nimic până în urmă cu câteva ore.

„Ia te dă…”
Ia te dă cu curu-ncoace
Ca să caut ce îmi place
Pleacă-mi-te-n jos aici
Rochia ta s-o ridic,
Rochie, cămaşă, poală,
Ca la cur să-mi rămâi goală.
Ah, drăguţă, ce curată,
Nici un păr pe pielea toată;
Ca şi caşul alb sunt ***
Să-i simţi mari *** te-aduni *.
Dar icon vedem mai jos
Ce zvâcneşte-aşa frumos
Şi se zbate-n degete
Şi nu vrea să pregete.
Ah, l-am prins de căpuşor,
E vârtos şi stă-n picior,
Sunt şi buze ca să-l ţină
Cum îmi ard ele în mâini,
Ard, zvâcnesc, voi să le rupă,
Ori drăguţă să le-*astup.
Dă-mi guriţa să m-adap
Şi să-ţi pun poalelel-n cap;
Ia te-ntoarce, te crăcană
Şi te-nfige ici, puicană.

„Cum mă trece…”
Cum mă trece cald şi frig
Când mă ţii de bumburig.
Tu dă-ncoace mascarara
Să mi-o joace bumbarara.
Cum mă trece-nfiorează
Când mă ţii de bumbarază,
De tăşulca care-ţi suge
Tot vânatul care fuge
Şi din pulă şi din coi
Când dai curul înapoi.

„Alei puică”…
Alei* puică mişcă-ţi gura
Să se vadă muşcătura.
Cum puicuţă* nu te-nduri
Să mă klaşi să-ţi văd de curi.
De curi albi ca şi omătul,
De lindicul sperietul.
Să-l punem la rânduială
Cu niţică zgândăreală.
Vin * colea * şi-oi şti să lupt
Crăpătura * să ţi-o-nfrupt
Că destul am stat pe post
Sub pecete cât a fost.
Sub pecetea cea de fată
Când pişai * ca o săgeată.
De când dragă te purcişi *
Urlă valea când te pişi.
Merge drumul din lindic
Până chiar pe sub buric
Şi buricul frică n-are
Că el merge tot călare.
Da lindicu-i mânios
Că el merge tot pe jos
Pe spetezea * pizdii late
Pe bucile afumate.
Mult mă mir şi mă badur *
Cum stă pida lângă cur,
Şi nu moare
De putoare.

„Măi jupân fanaragiu”
Măi jupân fanaragiu
Na-ţi pizdă şi dă-mi rachiu,
Dă-mi rachiu nde-l prefăcut
Să stau bine la futut.

Mai slăbeşte-mă din pulă
Că-mi dă rachiul pe gură.
Ba măcar să-ţi dea pe nas
Că din pulă nu te las.
*
Fata mare stă călare
Pe-o pulă lată-n spinare
Şi se vaită şi se plânge
Vai de ea că nu-i ajunge
Şi se plânge şi se vaită
Vai de ea că nu-i mai lată

„Ah, cum nu-i aicea nime”
Ah, cum nu-i aicea nime
Să mă scap de mâncărime
Să storc boţul între craci,
Să-i sug măduva din saci.

„Pune capul…”
Pune capul între craci
Să văd o mie de draci.
Mai că-mi trece şi auzul
Când îmi gâdil bumburuzul
Nu se rupe cheotoarea
Bumburuza *, bumbaraua *.
Dă-l încoace să mă frigă
Şi să-l punem în verigă,
Veriguţă de pelcică
Se lărgeşte – oricât de mică,
Veriga de catife-i *
Se lărgeşte oricât vrei.
Oliolio pizdă cu dinţi
Cum m-ai scos şi-acum din minţi.
M-ai băgat la cheltuială
Pentru zamă şi scrobeală.

„Se miră…”
Se * miră * *** ***
Olio ce-i deasupra mea
*** *** *** *** ***
Suliţă în peliţă
După ea vin gâfâind
Un desag cu două ouă
Şi mă împle de zăduf
Ia să-i dau şi eu un puf!

„Vin la neica…”
Vin la neica ca să-ţi prindă
Roza ta pe-un fir de ghindă
Şi să-ţi gădile-ncet negul
Când ţi l-a băga pe-ntregul,
Şi *** ta icoană *
Drept în contra o-mpreună *
Tu ridică, joacă, saltă
Toată *** ta naltă.
Şi trăgându-ţi veriguţa
Îţi mănâncă focul puţa,
Cât simţind că *** dragă
Şi mai zice: Bagă, bagă,
Mai adânc destul nu-i sunt
Multe noduri până-n fund.
Bagă-l pân’la rădăcină,
Să fiu floare pe tulpină
Simt căldură-n măruntaie,
Când îţi pun mâna la coaie.
Pune-ţi drăguţele buze
Pe a ţâţei bumburuze
Şi le strânge-n dinţi mai iute
Că e ca şi când m-ai fute.
Zgândăreşte – vezi cum creşte
Ţâţa mea şi se măreşte.
Ah drăguţă fără preţ
Să m-aşez mai bine-n jeţ
Tu mai dă-i, mai dă-i o leacă
Ţine ţuga * freacă, freacă,
Ha, ha, ha, ş-a doua oară
Chiar din creştet mă-nfioară.
Să scârnez * mă lasă dragă
Că-i pe moarte, nu-i de şagă.
[Ce păcat că n-ai în coaie
Şi mai multă jumăraie.]

„Şezi călare…”
Şezi călare drept în dop
Şi să mergem în galop
Ohohoi cum salt [cu] gust
Şi te zvârl din pulă-n sus
Şi te prind în pulă iar,
Dilce fată ca un dar.
Stai, drăguşă, iar mă salt!
C-acu vine celălalt
Moment dulce când de rod
Tu mă sugi, eu mă slobod
Oh, apără-te, cum nu pot
S-intru-n tine, dragă, tot,
Să mă bag în pizdă-adânc,
Dinăuntru să te mânc
[Să mă bag în pizda ta
Dulce fată, fata mea!]

Culegere de irmoase
De-aş muri de dor de mure – mure, mure, mure,
Nu m-aş mai duce-n pădure – dure, dure, dure
Căci vătaful murelor
Lade-n dosul tufelor
Cum mă prinse,
Jos mă puse,
Cu capul pe-o rădăcină,
Cu curul pe-o căpăţână,
Cum o puse, cum se duse
Parc-a fost pustia * unsă
Uns-a fost cu unt de oaie,
Ce se duse pân-în coaie.

Spovedanie
Pacea se coborâse pe întreaga fire
Coborâse seara la o mănăstire
Era în toiul serii jos într-o poiană
Stau vorbind un popă cu o fetişcană
El cu barbă lungă şi obraji frumoşi
Cu ochi de cărbune şi corp viguros
Ea micuţă, zveltă, cu sâni săltăreţi
Cu şolduri rotunde şi cu părul creţ
Plecăciuni părinte, aşa cum se cuvine
Bună seara taică, ce cauţi pe la mine?
Am venit părinte să mă spovedesc
Am păcate multe precum eu gândesc
Bine fata taicăi, îţi dau ascultare
Stai colea pe iarbă, spune ce te doare?
Uite ce-i părinte, sunt căsătorită
Am de toate, dar nu sunt fericită
Soţul te înşală, e beţiv, te bate?
Nu de asta-i vorba, mi-aduce de toate
Dar ce-mi foloseşte dacă nu-i bărbat?
Bine e-n ogradă, dar nu-i bun în pat
Înţelegi părinte, ce vreau eu să-ţi spun
Despre partea ceea nu-i deloc bun.
Spune atunci femeie nu-ţi fie ruşine
Spune cum ţi-e vorba, să-nţeleg mai bine
Nu te ia în braţe, eşti nemângâiată
Nu-ţi dă bărbatul ce doreşte o fată?
Uite cum părinte, cum să-ţi spun e mică
Cînd mă simte aproape, abia i se ridică
El mă ia în braţe, vrea să mă sărute
Eu mă bag sub dânsul, poate că mă fute
El urcă pe mine, îl mângâi la coaie
Dă din cur o dată ş-apoi i se-nmoaie
Mă desfac la pizdă, mă sui eu pe dânsul
Dau s-o vâr în mine şi mă apucă plânsul
Eu tremur ca varga, el stă neclintit
Se uită la mine, parca-r fi tâmpit
Eu stau toată noaptea, mă frământ şi gem
Ce să fie oare? O fi vreun blestem?
L-a legat vreo fată de la el din sat?
L-a vrăjit vreo babă? L-ar fi deocheat?
Am venit părinte, dacă mă-nţelegi
Să te rogi la Domnul, soţul să-mi dezlegi
Nu mă duc de-aicea, nu mă dau bătută
Dezleagă părinte, vreau să fiu futută.
Bine fata taicăi rog pe cel ceresc
Să-mi asculte glasul şi să-l lecuiesc
Pentru asta însă ai să faci canoane
Să te legi fierbinte şi să dai pomane
Dar ia stai o clipă şi-mi explică
Zici c-o freci în tine şi nu se ridică
Tu te dai întreagă şi cu piele goală
Iar el te priveşte şi nu i se scoală
Tu te culci în pat şi stai lungită
Încaleci pe dînsul, iar el stă ca o vită?
E de necrezut, asta îţi mărturisesc
E de prima dată cînd spovedesc
Aşa de frumoasă, tînără e culmea
Şi să nu ai parte de-un bărbat ca lumea
Dar mai ştii ce aş propune – haide să-ncercăm
Tu să-mi mîngîi sînii, iar eu să te frec
Şi de-o fi să mi-o vezi sculată
Nu începe îndoiala, este nevinovată
Şi atunci va-ncepe post şi rugăciune
Să-ţi dezlege soţul, să-l facă vînjos
Să te mulţumeasca pe faţa şi pe dos
Dar să ştii un lucru că păcatul meu
E cu mult mai mare, iartă-l Dumnezeu
Bine-atunci părinte, fie precum spui
Mă dezbrac îndată cred că-i vina lui
Şi în seara ceea în umbră se-arătau
Doua trupuri goale ce se înfruptau
Fata speriată, dar cu dor nesătul
Îşi prinsese-n palme faţa de mascul
Vai ce pulă mare încep să mă tem
Nu auzi eu de frică încep să gem
Uite cum se mişcă, cît e de fudulă
Fericit acele ce-i înfiptă cu aşa pulă
E tare ca piatra, şi stă drept în sus
Atît e de mîndră îmi place nespus
Dă-mi voie părinte vreau să o sărut
Ia fetiţă dragă suge cît mai mult
Iar acum ajunge, lasă-te pe spate
Desfă cracii bine, atît cît se poate
Cînd vazu pizda popa încremeni
Şi-i veni iată mii de nebunii
Uite ce minune de la Dumnezeu
Lasă-mă fetiţo s-o sărut şi eu
Ce vaieţi fetiţo, te supără iarba?
Nicidecum părinte, mă gîdelă barba
Atunci cu bine cunosc şiretlicul
Desfă bine cracii să-ţi sărut lindicul
Ajunge părinte nu mai pot îţi jur
Bagă-ţi pula-n pizdă şi mă ia de cur
Hai părinte vîr-o, s-o simt toată-n mine
Să ne cîrligăm şi să ne futem bine
Bine ce-i atunci de vrei să te fut
Îţi bag pula-n pizdă
Stai în patru labe, saltă curu-n sus
Stai aşa pe iarbă precum eu ţi-am spus
Ia pula-n mînă şi ţi-o potriveşte
Puneţi-o în pizdă ş-apoi mi-o beleşte
Aşa foarte bine acum e belită
Să te fută taica să fii fericită
Fute-mă mai tare, strînge-mă de cur
Trage-mă de pulă şi prin împrejur
Na la taică pulă te fut bine aşa?
Fute-mă părinte şi nu mă lăsa
Nu te las fetiţo, te mai fut un pic
Acum saltă curul şi te înconvoaie
Să între pula pînă şi cu coaie
Nu mişca din cur, simt că mă furnică
Prea te-nşeli în pulă, da din curişor
Ţine pula-n pizdă, nu mişca că mor
Simt că mă furnică, of m-am slobozit
Mulţumesc părinte că m-ai potolit !!!
În poiana crucii, în poiana datecii
O fată şi un popă se spovedesc încă.

O data-n viata

bucket listAm dat recent peste o hartie ingalbenita de vreme pe care scrisesem in urma cu mai multi ani cateva lucruri pe care vroiam sa le fac sau sa le vad macar o data-n viata. Nu mai stiu cum am ajuns atunci sa fac aceasta lista, dar cred ca are cam 20 de ani vechime. Intre timp am inteles ca a aparut si un film pe tema asta prin 2007 intitulat „The bucket list”. Si ca urmare a acestui film pe care inca nu l-m vizionat a devenit o moda sa iti faci astfel de liste si sa le pui pe blog.
Asa ca voi scrie si eu lista originala pe care o voi mai completa cu inca cateva dorinte.
Lista veche cuprindea urmatoarele:

  1. sa vizitez Parisul (2004);
  2. sa vizitez Barcelona (2012);
  3. sa inot in ocean;
  4. sa ajung la Polul Nord;
  5. sa ajung la Polul Sud (Antartica);
  6. sa invat Capoeira;
  7. sa intru in Cartea Recordurilor;
  8. sa reusesc sa alerg 10 km (We Run Bucharest – 16.09.2012);
  9. sa zbor cu balonul cu aer cald;
  10. sa vad aureola boreala;
  11. sa particip la o cursa de atelaje trase de caini;
  12. sa invat sa fac surf;
  13. sa invat sa navighez pe mare;
  14. sa traversez marea cu o corabie cu panze.
  15. sa urc pe Everest

La astea as mai adauga acum urmatoarele:

  1. sa inot cu delfinii;
  2. sa invat sa fac scufundari;
  3. sa invat sa schiez;
  4. sa invat sa ma dau cu placa de snowboard;
  5. sa sar cu parasuta;
  6. sa invat limbajul mimico-gestual;
  7. six-pack;
  8. sa tin un discurs in public;
  9. sa invat sa calaresc;
  10. sa calaresc o camila si/sau un dromader;
  11. sa gust carne de sarpe;
  12. sa vizitez piramidele din Egipt;
  13. sa vizitez piramidele din America Latina;
  14. sa vizitez templele din Asia;
  15. sa termin un semimaraton (Maratonul Regal – 10.05.2013);
  16. să termin un maraton (Maratonul Internaţional Bucureşti – 06.10.2013);
  17. sa termin o cursa Urbanathlon;
  18. sa termin un triatlon (No Stress Triathlon – 29.06.2013);
  19. sa termin un triatlon olimpic;
  20. sa termin un Half IronMan;
  21. sa termin un IronMan;
  22. sa vizitez Marele Zid Chinezesc;
  23. sa fac scufundari la Marea Bariera de Corali;
  24. sa vizitez Marele Canion;
  25. sa vizitez rezervatia Yellowstone;
  26. Sa infiintez un ONG pentru promovarea sportului in randul persoanelor cu handicap audio-vizual.

Voi incerca sa actualizez aceasta lista si pe masura ce voi atinge unele din aceste obiective le voi taia si voi adauga in paranteza link-ul cu povestea. De asemenea voi adauga noi tinte pe masura ce acestea vor aparea.

sursa foto: Pages off Life

Viermele si Ciumpalacul

După ani de suferinţă
Şi cu frica strânsă-n oase,
Viermele şi ciumpalacu’
Au scos capul de prin case

Profitând că mult-hulitul
Ce se crede lup de mare
A făcut iarăşi o gafă
Dând cu bâta în salvare.

Şi-ntr-o seară friguroasă
Plini de ură şi de draci
Au ieşit să protesteze
Mii de viermi şi ciumpalaci.

De atunci în seara-aceea
Cu steagul şi cu talanga
Viermii şi cu ciumpalacii
Nu cedează, o ţin langa.

Opoziţia exultă,
Furioasă ca un leu,
Profitând că ciumpalacii
Le-au pus mingea la fileu.

La Guvern vreo patru zile
O tăcere de mormânt,
Stau ascunşi pe sub birouri
Şi nu scot nici un cuvânt

Când văzu că bolovanii
Şi cu focul s-au oprit
Ăla-micu-nvinse frica
Şi s-a pus pe turuit

Fraţilor, iubiţilor
Viermilor şi ciumpalaci
Dacă nu mai protestaţi
Vă dăm circ, vă dăm colaci

Şi dacă ne înţelegem
Eu degrabă am plecat
Să duc doleanţa voastră
Prea-nţeleptului pirat.

Când văzu că bate câmpii
Mai mulţi viermi şi ciumpalaci
Le-au urat zile puţine
Şi i-au dat la mii de draci

N-apucă să mai vorbească
De frică tacu chitic
Cum ţipau toţi ciumpalacii
Se făcuse şi mai mic.

După toată tevatura
Sunt şi unii care râd
La butoiul plin cu miere
Cică ei ar fi la rând.

Iar la Cotroceni, lumina
Pâlpâie ca lumânarea,
La ferestre, cucuvaia,
Ţipă: – Vreau şi eu schimbarea!

Doar piratul plânge-ntruna
Şi dă iama prin pahare
Wischi-ul tare-i ţine trena
Când la cap, când la picioare

Supărat nevoie mare,
Fiind învins fără apel,
Lupul fioros, mirare,
N-a ajuns decât un miel.

Asta este soarta celor
Ce se cred etern cârmaci
Cateodată ajung ,,hrană”
Pentru viermi şi ciumpalaci .

Şi măcar de-ar înţelege
Că puterea dă de dracul
Când îşi dau frăţeşte mâna
Viermele şi Ciumpalacul!

Primit pe mail.