Aleargă și zâmbește la Crosul Pădurii powered by Telekom!

VeverixDupă 6 ediţii anterioare ale Crosului Pădurii, după ce peste 3000 mii de sportivi au trecut linia de finish, din ce în ce mai mulți în fiecare an, ViitorPlus a tras linie și a ajuns la o concluzie:  alergarea chiar face oamenii mai fericiţi și mai zâmbitori.

Sub sloganul „Aleargă și zâmbește!”, în 2015 ViitorPlus și Telekom te așteaptă cu noi curse și voie bună pe 28 martie, în Parcul Tineretului, la o nouă ediție a Crosului Pădurii powered by Telekom. Dacă anul trecut uniforma de alergare au fost pijamalele, anul acesta nu contează cum te îmbraci atâta timp cât îți aduci zâmbetul cu tine și îl păstrezi cât mai mult de la start până la finish.

Anul acesta Crosul s-a îmbogățit cu o nouă cursă și mai mulți kilometri! Te poți înscrie la una dintre cele 3 curse pentru adulți: de 5, 10 sau 15 km, iar pentru copiii mici și mari au fost păstrate cursele clasice de 500 m (4-7 ani) și 1000m (8-13 ani). Fie că ești la început sau mai experimentat în ale alergării, participând la Crosul Pădurii susții viața activă și sănătoasă și împădurirea sudului țării cu câte un puiet pentru fiecare nou-născut din Romania prin proiectul Pădurea Copiilor. Profită de taxele preferențiale și înscrie-te chiar de acum aici!

Până la sfârșitul lui martie ți se pregătesc antrenamente și multe alte surprize. Mai multe detalii și noutăți găseşti pe site-ul Crosul Pădurii si pe pagina oficială de Facebook a evenimentului.

Proiectul „Pădurea Copiilor” a început în 2007, sub îndemnul „Adoptă un copac!” contribuind până în acest moment la realizarea a peste 37 de hectare de pădure (prin plantarea a peste 235.000 de puieți) pe terenuri degradate, în judeţele slab împădurite din sudul ţării.

BestJobs Cross – cum fu

la finaul primei ture de IOR

la finaul primei ture de IOR

Duminică a o fost o zi plină de crosuri prin Bucureşti: Crosul Bestjobs în IOR, Crosul Casiopeea în Parcul Tineretului, Crosul Loteriei în Piaţa Constituţiei şi Crosul Inimii în Tineretului.
Casiopeea era cu taxă, de Loterie am aflat prea tâziu iar despre Crosul Inimii nu am stiut pana dupa eveniment. Aşa că m-am dus la crosul gratuit organizat de BestJobs. Erau disponibile 3 curse: 3, 6 şi 9 km, adică 1, 2 respectiv 3 ture de lac în parcul IOR.
Pentru că în programul de antrenament despre care vorbeam în postul anterior duminică aveam o alergare de 5 km am ales să mă duc la cursa de 6 km. Teoretic trebuia să alerg cu 8:31’/km. Dar mi-am zis că dacă-i bal, bal să fie: să încerc să mă apropii ţinta de 6’/km. Aşa că am plecat tare. Tare pentru mine, căci pentru alţii e ritm de jogging. Garminul din dotare zice 5’07″/km. Dar lipsa de experienţă în ceea ce priveşte astfel de viteze şi-a spus cuvântul şi la sfârşitul primului km am avut o medie de 6’08″/km. WOW! Kilometrul nr. 2 a fost tot pe acolo: 6min şi 11sec.
Pe finalul următorului km ceva nu mai mergea cum trebuie, nu mai respiram „regulamentar”. Şi ca de obicei când fac asta am început să simt unele dureri abdominale. Aşa că am redus ritmul până la 6:34/km. Căutând să-mi organizez respiraţia a mai trecut un km cu 7:03/km. Apoi am început să cresc uşor pentru ultimii 2 km pentru ca ultimii 300m să îi fac cu o medie de 5:37min/km. Garminul zice că pe ultimii metri am scăzut şi sub 5′. Nu credeam că picioarele mele ştiu şi viteze d’astea.
Timpul oficial în care am terminat aceasta cursă de 6,3km este de 41’42”.
Viitorul sună bine.

Ce urmează?

Cel mai bun motiv pentru a alergaAnul ăsta am fost varză cu antrenamentele. Din diverse motive toate planurile de antrenament au fost date peste cap şi de aici şi neparticiparea la majoritatea competiţiilor la care îmi doream să ajung.
După Triathlon Challenge Mamaia am continuat să alerg şi să merg cu bicicleta atunci când vremea îmi permitea. Încă din vară am descoperit plăcerea de a alerga fără stresul unui plan de antrenament ce trebuie urmat, doar aşa, de amorul artei sportului. E mişto să alerg fără să mă mai preocupe nr. de km, viteză, minute pe km sau puls. Am timp să mă gândesc la altele. Ca de exemplu în ce măsură are rost să mai particip la concursuri având în vedere că le termin doar pe la coada clasamentului. Au avut rostul lor, fiind un puternic factor motivaţional. Am vrut să văd dacă pot termina o cursă de 10km, apoi de 21 dar mai ales de 42km. Am parcurs toate aceste distanţe, am terminat şi două triatloane pe distanţă sprint. Şi acum? What’s next?
Voi continua să alerg de plăcere şi încet-încet să cresc şi viteza. Pentru următoarea perioadă (nedeterminată) o să iau o pauză de la concursuri, cu unele mici excepţii. O să îmi fie dor de atmosfera de acolo şi de toţi oamenii minunaţi pe care i-am cunoscut datorită alergării şi pe care îi văd în general pe la astfel de evenimente dar cred că e mai bine aşa. Nu am uitat de visul meu de a termina un half Ironman respectiv un Ironman dar nu are rost să mă grăbesc. Vreau să ajung mai întâi la un nivel mult mai bun de pregătire.
Aşa că fără a avea un anumit eveniment în minte mi-am fixat un plan de antrenament mai mult decât lejer pentru a termina un semimaraton în 2h6′ până pe 6 mai 2015. Asta zice el, planul, căci eu vreau sub 2h. Ştiu, e un timp al dracului de mare. Probabil că aş putea ajunge la performaţa asta în mai puţine luni dar prefer aşa, să îmbin utilul cu plăcutul. Adică să alerg de plăcere dar crescând uşor viteza astfel încât să ajung de la peste 8’/km în momentul de faţă la mai puţin de 6’/km în condiţiile în care încă mai am destul kg în plus. Cred că e un nivel care îmi va permite să privesc cu încredere spre revenirea la concursuri.

Semimaratonul “Intersport” Braşov – cum fu

„Da, muntele meu drag mă-ntorc la tine,
La brazii tăi, la mareţia ta.
Şi-aş vrea să-nvăţ să fiu la fel ca tine
Şi bun, şi drept, şi demn, Măria Ta”

Chiar dacă, în mare, m-am ţinut de antrenamente şi am făcut şi alergări lungi de 14 şi 16 km, m-am prezentat la start cu ceva emoţii. Şi asta pentru că am constatat la alergările mele prin parc că la orice diferenţă de nivel oricât de mică apar durerile de genunchi pe lateral şi amintirea încă vie a semiMaratonului Reîntregirii Neamului Românesc nu îmi dădea pace. Aşa că în ultimele săptămâni am încercat sa stau departe de orice diferenţă de nivel şi spre bucuria mea, durerile au dispărut. Nici măcar săptămâna trecută la Old Town Race unde am alergat destul de tare nu am mai avut nici un fel de durere. Totuşi, având în vedere timpul limită generos (4h) şi experienţa de la Transmaraton eram hotărât ca în cel mai rău caz să mă bucur de câteva ore de drumeţie.
Am plecat din Bucureşti la 6:30 şi după un drum liniştit am ajuns în Braşov în jur de 9. Mi-am ridicat kit-ul de participare şi din vorbă în vorbă a venit și momentul mult aşteptat, acela al startului.
Cu foarte puţin timp înainte de start a apărut o problemă pe care nu am putut sa o rezolv decat pe la km 3,5. Dar deja, de aproape un 1km începusem să merg şi îmi ieşisem din ritm. Am continuat drumul până în vârf, la km 8,5, mai mult mergând pe un drum în stare bună în ciuda ploii.
După punctul de hidratare traseul continua pe potecă în cea mai mare parte la vale. Am reînceput să alerg dar cu foarte mare grijă pentru că pietrele şi rădăcinile sunt foarte utile dar se pot transforma în cel mai mare duşman al tău atunci când sunt ude dacă nu eşti atent. Şi pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale mai era şi nişte noroi. Învăţat din anii de drumeţie că pe munte nu se aleargă, am preferat să nu accelerez prea tare mai ales pe coborârile mai abrupte pentru a evita o accidentare.
Am avut 2 obiective la acest concurs: să termin (cu bine) prima mea cursă de trail şi să ajung la finish în mai puţin de 3 ore. Am reuşit doar cu prima parte. Am terminat cu timpul de 3h11’23”

Mi-a plăcut revederea cu muntele şi traseul dar nu pot spune că am devenit un fan al alergării montane. Drumeţia rămâne în continuare pe primul loc. Totuşi sunt destul de sigur că voi reveni şi anul viitor, mai pregătit şi poate pe o vreme mai frumoasă.

P.S. Am şi 2 nemulţumiri legate de organizare:
1. după punctele de hidratare nu existau saci de gunoi şi în consecinţă toată lumea arunca paharele sau sticlele pe jos la nimereală. Eu am urcat cu paharul în mână până la punctul 2 de alimentare.
2. Sticlele de 1/2 l care puteau fi luate pe traseu erau cu apă carbogazoasă. Aş zice că pe traseu e indicat să se servească apă plată.

Old Town Race – cum fu

omu verde 07Vineri seara am fost sa imi iau kit-ul de participare, ocazie cu care am primit cadou de la Isostar Romania un bidon de 1l, bidon care imi va fi extrem de util cand voi pleca cu bicicleta la mare. Multumesc. Tricoul ASICS primit, chiar daca a fost marimea L pe care o iau la fiecare concurs a fost foarte stramt asa ca acum are un alt proprietar.
Sambata, am ajuns cu jumatate de ora inainte de start si am m-am incalzit socializand sau am socializat incalzindu-ma, cum vreti. 🙂 Timpul a trecut extrem de repede si m-am trezit ca suntem chemati la start. Ca de obicei am plecat destul de tare, doar ca de data asta ceea ce acum era tare, alta data era doar un vis: primul km in 6 minute. E adevarat ca in ultima vreme am inceput sa cresc putin viteza de antrenament dar nu ma asteptam sa ajung la o astfel de viteza asa repede.
Dar nu am rezistat mult la viteza asta deoarece plamanii mei nu sunt inca obisnuiti cu asa ceva. Asa ca dupa 1,2 km a trebuit sa reduc viteza. Dar, daca inainte de start imi propusesem sa scot o medie de 7’10″/km aacum am vrut sa vad daca pot sa trag si sa raman sub 7’/km. In general mi-a iesit. In primele 3 ture. In ultima tura (a patra) m-am molesit. La km 8 am scos 7’15” iar la 9 7′ pe km.
Pe ultimii 1500m fiind insotit de Omu Verde am inceput sa cresc iar viteza. Multumesc, Mihai. Cu toate astea parca nu aveam spor. Il simteam pe cel din spatele meu ca se tot aproprie pana cand ajunsese chiar langa mine. Atunci mi-am adunat toate puterile si am accelerat lasandu-l in urma. Am reusit un PB cu 1h04’30”, adica o imbunatatire cu 6 minute a timpului scos pe distanta de 10km.1396735_644290398976912_746466242_o
A fost o cursa frumoasa, pe alocuri cam dificila din cauza pietrelor cubice sau de rau cu care este pavat Centrul Vechi. Pe final incepusera sa se deschida terasele si tentatia era mare sa te opresti la o masa si sa comanzi o bere. Data viitoare cred ca imi instalez familia strategic la o terasa ca sa am un punct de hidratare personal :)) Inteleg ca vor mai urma cel putin inca 2 curse in aceasi zona: 1 de Halloween si una de iarna la inceputul lunii decembrie.
Multumesc organizatorilor pentru acest concurs. A fost un bun antrenament pentru semimaratonul de sambata de la Brasov.

Trezeşte-te în alergare pentru Crosul Pădurii powered by Dolce Sport!

veve-dsTe-ai întrebat vreodată când se aleargă cel mai bine, dimineaţa sau seara? Şi cei de la ViitorPlus! Dacă tu ştii exact când îţi iese cel mai bine, ajută-i să vadă cum funcţionează alergarea la marea majoritate. Dacă anul trecut Crosul a fost seara, ei bine, anul acesta, alergarea se face de dimineaţă cu scopul de a compara timpii şi a ajunge la o concluzie. ViitorPlus va da verdictul la modul general, dar şi pe categorii de vârstă şi pe genuri (feminin/masculin).

Sub motto-ul „Trezeşte-te în alergare!”, asociaţia ViitorPlus şi Dolce Sport îi invită pe toţi iubitorii de alergare şi mişcare în aer liber să participe la Crosul Pădurii powered by Dolce Sport, un eveniment ce promovează un stil de viaţă activ şi sănătos şi susţine creşterea suprafeţelor împădurite în sudul ţării. Crosul va avea loc pe 30 martie, în Parcul Tineretului din capitală şi le propune tuturor participanţilor să-şi pună adidaşii la pijama, pentru că la această ediţie pijamaua este „ţinută obligatorie” de alergare 🙂

Alergi de obicei pentru a fi în formă, pentru că-ţi place, pentru că te face să te simţi energizat, pentru că este ocazia în care îţi poţi simţi inima bătând în ritmul paşilor? Vino la Crosul Pădurii! Aleargă pentru tine însă ajută şi o cauză nobilă ca extra-motivaţie, cauza împăduririlor! Vei susține plantarea câte unui puiet pentru fiecare nou-născut din România, propusă de campania Pădurea Copiilor a asociaţiei ViitorPlus! Rata de împădurire a judeţelor din sudul ţării nu depăşeşte 5%, deşi cifra optimă pentru judeţele de câmpie fiind de 20% suprafaţă împădurită. Te-ai putea imagina alergând în timp ce ai respira doar cu jumătate dintr-un plămân?

Vrei să ştii ce specii de arbori se planteaza de obicei în Pădurea Copiilor? Păi, cam aceleaşi ca numele echipelor în care te poţi înscrie: frasin, tei şi stejar! Echipele sunt o grupare simbolică, pentru toți fanii alergărilor de grup! Există 3 echipe: o echipă numită Frasin, ce va fi pregătită de foarte tehnica Oana Badea, o echipă Stejar, condusă de simpaticul Andrei Gligor, şi o echipă Tei, antrenată de celebrul Andrei Roşu; cei trei aflaţi în calitate oficială de căpitani! Care este menirea celor trei căpitani? Ei vor conduce antrenamentele de dinaintea cursei, vă vor da sfaturi şi vă vor încuraja. Antrenamentele şi mesajele căpitanilor vor fi anunţate şi postate pe www.facebook.com/CrosulPadurii!

Crosul Pădurii powered by Dolce Sport va cuprinde cele 3 probe consacrate: Mini-maraton de 10 km, Cursa Populară de 3 km şi Cursa Copiilor de 1 km şi 500 m. Ia-ţi prietenii, familia, iubitul/a, alearga pentru arborele care te inspiră şi vino la cros să ne ajuţi să creştem păduri pentru generaţiile viitoare! Înscrierile se fac online aici.

Campania Pădurea Copiilor a demarat în a doua jumătate a anului 2011 ca parte din programul “Adoptă un copac!” derulat de către ViitorPlus de aproape 7 ani. Până acum, Pădurea Copiilor a fost cauza de mediu la 12 evenimente de alergare în care au luat startul pe distanţe diferite, de la cros  de 3 km, până la distanţe de Triplu Iron Man şi a  atras susţinerea a peste  5500 de alergători, datorită cărora a fost împădurită o suprafaţă echivalentă cu 12 terenuri de fotbal.

Maratonul reîntregirii neamului românesc – cum fu

Cred că a fost cel mai dureros concurs la care am participat până acum şi sper ca pe viitor să nu mai am parte de aşa ceva.
De prin vară am avut dureri la genunchiul drept. Nu apăreau tot timpul ci doar din când în când la coborârea unei borduri sau dacă călcam aiurea. Şi probabil că din dorinţa de a proteja piciorul drept l-am folosit mai mult pe cel stâng căci la ultimele antrenamente înainte de MRNR am simţit dureri la genunchiul stâng, lateral-exterior. Când au apărut durerile m-am oprit din alergat ca să nu forţez genunchiul şi o săptămână înainte de acest semimaraton am luat pauză.
În dimineaţa concursului am plecat cu maşina spre bisericuţa din lemn din parcul Al. I. Cuza. (fost I.O.R.) şi după ce am parcat mi-am dat cu cremă Ice Power pentru încălzirea articulaţiilor pe ambii genunchi. Mi-am făcut încălzirea în drum spre start pentru că ştiam că odată ajuns acolo timpul trece foarte repede când eşti între atâţia prieteni şi e posibil să nu mai am când să mă încălzesc. Oricum era destul de frig aşa că nu era de plimbare. Aşa cum mă aşteptam, ajuns acolo am socializat puţin şi m-am trezit că începe numărătoarea inversă a ultimelor 10 secunde înainte de start … 10 … 5 … 3, 2, 1, START!
Prima tură a trecut fără probleme, genunchiul drept nu zice nimic iar cel stâng tace şi el mâlc. La mai puţin de 500m din tura a doua, apare durerea la stângul destul de puternică. Având parcă o presimţire neagră îmi luasem tubul cu Bengay cu mine. Aşa că m-am oprit la o bancă şi am uns locul dureros şi apoi am continuat să alerg. După câteva minute crema şi-a făcut efectul şi durerea a dispărut. Dar din păcate pentru mine, nu de tot. După aproximativ încă două ture durerea avea să revină cu forţe proaspete şi asta în ciuda faptului că redusesem considerabil ritmul. Am repetat operaţiunea „Unguentul” şi am trecut mai departe. Dar efectul nu a mai fost la fel ca prima dată. Durerile mai apăreau dar de o mai mică intensitate. Era totuşi suficient ca să mă facă să mai şi merg câţiva paşi. Deja nu îmi mai puneam problema unui PB. Îmi doream doar să termin în timpul regulamentar. Pe la jumătatea turei a cincea durerea a crescut şi am dat cu Bengay pentru a treia oară dar de data asta nu a mai avut nici un efect. Am renunţat aproape complet la alergat, mai băgam câte un „sprint” în dreptul porţii de finish, aşa de ochii lumii. Ultima jumătate de tură abia mai mergeam, fiecare pas pus în pământ însemnând o nouă durere. Cu toate astea am reuşit să alerg pe ultima 100 de metri şi să termin în alergare în 3 ore şi 15 minute.

Mulţumesc organizatorilor pentru cursă, voluntarilor şi concureţilor pentru încurajări.
Azi, miercuri, e prima zi fără dureri la genunchiul buculucaş. Mâine voi încerca un mini antrenament pe scări până la etajul 8 în vederea participării la SKYRUN.

sursa foto: Smart Atletic

Baneasa trail race

Sâmbătă 14 decembrie se deschide sezonul de iarnă 2013/2014 cu o cursă de alergare prin pădurea Băneasa.
Asociaţia Trăiesc Sănătos organizează a doua ediţie a concursului Băneasa Trail Race. Ca şi la prima ediţie, e vorba de o cursă de 10km pe potecile din pădurea Băneasa.

După o scurtă şedinţă tehnică la ora 10:30, startul se dă de la restaurantul Casa Albă începând cu ora 11 iar timpul limită pentru parcurgerea traseului este de 2 ore. Anul trecut a fost o cursă prin zăpadă şi conform prognozelor meteo e posibil ca şi în acest an să se alerge printre nămeţi.

Înţeleg că locurile sunt limitate aşa că dacă vreţi să participaţi, grăbiţi-vă şi intraţi pe pagina dedicată înscrierilor.

Sky Run – alergand catre cer

Pe 7 decembrie, imediat dupa sosirea lui Mos Nicolae, alergatorii sunt invitati la un eveniment deosebit organizat de clubul Smart Atletic: SKY RUN
Ce reprezinta Sky Run? Pai, este o cursa contratimp, de alergare, pe scari, in cea mai inalta cladire din Romania – Sky Tower; 34 de etaje, 680 de trepte, 119 metri ascensiune; totodata este o cursa in care fiecare participant pune o caramida la finalizarea constructiei spitalului Hospice; taxele de participare reprezinta donatii 100% pentru indeplinirea acestui obiectiv social de importanta deosebita; beneficiarii sunt bolnavii incurabili in stadii avansate care au nevoie de servicii medicale specializate de ingrijire. Si nu in ultimul rand este un bun prilej de a ne intalni, de a ne strange mainile la sfarsit de sezon, de a va bucura de privelistea Bucurestiului vazut din cel mai inalt punct.
Pentru ca este un eveniment special, aflat la prima editie, locurile sunt limitate la 700. Inscrierile au inceput deja, iar pentru 23 noiembrie se anunta un prim antrenament oficial.
Cei care se inscriu la aceasta cursa pot alege, asa cum am facut si eu, sa incerce sa ajute un pic mai mult fundatia Hospice si pe langa plata taxei de participare sa stranga si fonduri cu ocazia evenimentului.
Cine doreste poate intra pe urmatorul link si sa doneze pentru cauza Hospice:
http://hospice.galantom.ro/fundraising-pages/view?id=62

Maratonul reintregirii neamului romanesc – 2013

logoRo Club Maraton, în parteneriat cu Primăria Sectorului 3, organizează pe 1 Decembrie 2013 în parcul Alexandru Ioan Cuza (fost IOR) a 3-a ediţie a Maratonului Reîntregirii Neamului Românesc. Competiţia face parte din ciclul de maratoane istorice, organizate din 2011 şi până în prezent în România de acest club şi/sau de Ilie Roşu: Maratonul “Pe aici nu se trece”, Maratonul Zăpezii, Maratonul Regal, Maratonul Recunoştinţei şi Maratonul Delta Dunării.
Vor fi 3 curse competitive: maraton, maraton ştafetă (4x) şi semimaraton, iar startul va fi dat de pe aleea de lângă lac, în dreptul bisericuţei de lemn (vis-a-vis de magazinul Titan), de la ora 09.00.
Taxa pentru proba de maraton sau semimaraton este în funcţie de data înscrierii astfel: 70 ron între 5-17 noiembrie şi 80 ron între 18-24 noiembrie. Taxa pentru proba de maraton stafeta (pe fiecare membru al echipei), este stabilită şi ea în funcţie de data înscrierii şi este de: 60 ron între 5-17 noiembrie şi 70 ron între 18-24 noiembrie.
Numărul maxim de participanţi este de 50 la maraton, 150 la semimaraton, 80 de participanţi la maraton ştafetă (4 x 20 echipe) iar timpii în care trebuiesc terminate cele 2 alergări sunt de 5 ore şi 30 de minute pentru proba de maraton respectiv 3 ore pentru cea de semimaraton.
În afară de aceste 3 curse mai există şi o cursă populară de circa 4 km (o tură de lac) unde nu există taxă de înscriere, dar nici clasamente, premii sau kituri de participare.
Mai multe detalii găsiţi în regulamentul oficial care este disponibil pe site-ul: http://roclubmaraton.ro/maratonulreintregirii/. Tot aici puteţi să vă înscrieţi.