Ghid pentru inmatricularea unei masini noi 2016

StepwayDe la sfârşitul lunii iunie sunt proprietarul unui Sandero Stepway 0.9TCE prin programul Rabla. După o săptămână de concediu pe litoral am început să caut care sunt paşii de urmat şi actele necesare pentru a în matricula maşina. Am găsit destule astfel de ghiduri pe net, dar nici unul actualizat pentru vara anului 2016. Aşadar paşii sunt următorii:

1. R.A.R.: dacă nu ai fololia de securizare aplicată pe carte de identitate a vehiculului (CIV) trebuie să faci un drum la RAR pentru aplicarea acesteia. Întrucât cei de la Meridian mi-au dat CIV cu folia pusă, eu am scăpat de acest pas.

2. A.N.A.F.: în majoritatea ghidurilor pentru înmatriculare acest pas apare mai târziu. Întrucât emiterea deciziei de impunere durează cel puţin 2 zile lucrătoare eu consider că ăsta trebuie să fie primul pas. Fiecare trebuie să meargă la directia ANAF de care apartine.
Începând cu 1 septembrie 2015 se plăteşte timbrul de mediu şi mentru maşinile cu motor Euro 6.
Eu am fost la ANAF sector 1 marţi la prima oră, am depus cererea si mi s-a spus să revin joi după ora 13. Am trecut totuşi joi dimineaţă să văd dacă e gata şi am avut noroc: am ridicat decizia de impunere şi am plătit. ATENŢIE: la sectorul 1 NU se poate plăti cu cardul.
Am depus urmatoare acte:
a) Cerere pentru calculul a timbrului de mediu
b) copie factură
c) copie CIV
d) copie certificat de conformitate
e) copie CI

3. D.I.T.L.: Ca şi în cazul ANAF-ului, fiecare merge la Direcţia de Impozite şi Taxe Locale de care aparţine. Pentru că am ajuns cu 15-20 minute după ora deschiderii am avut de aşteptat peste 1 oră până mi-a venit rândul. Conform noului cod fiscal impozitele se datorează începând cu anul următor celui în care se declară dobândirea bunului. Pe cale de consecinţă nu am avut nimic de plată.
Aici am depus următoarele acte:
a) Cerere
b) copie factură
c) copie CIV
d) copie CI
e) fişa de înmatriculare (pe asta am primit-o înapoi vizată)

Tot aici am plătit şi taxa de înmatriculare în valoare de 60 lei.

În aceeaşi zi, miercuri, am plătit prin internet banking taxa pentru certificatul de înmatriculare – 37 lei şi taxa pentru numere preferenţiale – 85 lei. Cei care nu vor numere preferenţiale vor plăti doar 40 lei pentru confecţionarea plăcuţelor.
Începând cu luna iulie 2016 aceste taxe nu se mai plătesc la CEC. Pentru Bucureşti găsiţi informaţiile necesare privind plata acestora pe site-ul prefecturii.

4. D.R.P.C.I.V.: m-am dus în Pipera cu teamă. Mă aşteptam la cozi imense şi la multe ore de aşteptare. Am ajuns joi pe la orele 15:00 programul fiind până la orele 16:30, în aceeaşi zi în care am plătit timbrul de mediu. Cozile nu erau foarte mari, 15-20 de persoane, dar mergeau foarte încet. Într-o oră au trecut pe la ghişeu 6-7 persoane. ATENŢIE: NU puteţi depune dosarul dacă nu este vizibil în sistemul lor că aţi plătit timbrul de mediu iar asta se întâmplă după 48 de ore de la momentul plăţii. Aşa că am plecat şi am revenit miercuri (27 iulie) la ora 7.30 dimineaţa. Cu jumătate de oră înainte de începerea programului aveam deja în faţă peste 50 de persoane. Asta la intrarea din faţă căci la cea laterală, coada era deja cu mult mai mare. După buluceala de la intrare am ajuns la coada de la ghişeu unde am avut cam 15 persoane in fata. Am avut noroc să nu am pe nimeni în faţă cu multe dosare şi după aproape 2 ore am reuşit să depun dosarul. Şi tot am avut parte de o surpriză: numerele noi nu sunt gata în 2-3 ore cum ştiam de pe net ci abia vineri pe 29, in ultima zi de valabilitate a numerelor provizorii.
Dosarul a cuprins următoare acte:
a) cerere de înmatriculare
b) Fişa de înmatriculare vizată la organul fiscal teritorial competent (vezi pasul 3)
c) CIV – original şi copie
d) copie factură;
e) act de identitate – original şi copie
f) Copia asigurării de răspundere civilă (RCA)
g) Dovada plăţii taxei de înmatriculare (original) – 60 lei
h) Dovada plăţii contravalorii certificatului de înmatriculare (original) – 37 lei
i) Dovada achitării timbrului de mediu şi decizia de calcul (copii)
j) Dovada plăţii contravalorii plăcuţelor cu numărul de înmatriculare, în valoare de 40 lei, pentru număr la rând, respectiv 85 lei pentru număr preferenţial.
k) Decizia de impunere de la DITL – deşi nu am găsit nicăieri că ar trebui la dosar şi această hârtie eu am pus o copie în dosar şi au păstrat-o.

Dacă în urmă cu 11 ani, la înmatricularea Golanului, am primit o reducere la plata numerelor noi în schimbul predării numerelor provizorii, acum plăcuţele cu numerele roşii şi autorizaţia de circulaţie provizorie NU se mai predau. Le păstrăm amintire.

Toate actele au fost prezentate în original si fotocopie lasând la dosar doar copiile. Excepţie au făcut doar chitanţele pentru înmatriculare (60 lei) şi talon (37 lei).

Dacă aveţi întrebări, lasaţi un comentariu.

Aleargă și zâmbește la Crosul Pădurii powered by Telekom!

VeverixDupă 6 ediţii anterioare ale Crosului Pădurii, după ce peste 3000 mii de sportivi au trecut linia de finish, din ce în ce mai mulți în fiecare an, ViitorPlus a tras linie și a ajuns la o concluzie:  alergarea chiar face oamenii mai fericiţi și mai zâmbitori.

Sub sloganul „Aleargă și zâmbește!”, în 2015 ViitorPlus și Telekom te așteaptă cu noi curse și voie bună pe 28 martie, în Parcul Tineretului, la o nouă ediție a Crosului Pădurii powered by Telekom. Dacă anul trecut uniforma de alergare au fost pijamalele, anul acesta nu contează cum te îmbraci atâta timp cât îți aduci zâmbetul cu tine și îl păstrezi cât mai mult de la start până la finish.

Anul acesta Crosul s-a îmbogățit cu o nouă cursă și mai mulți kilometri! Te poți înscrie la una dintre cele 3 curse pentru adulți: de 5, 10 sau 15 km, iar pentru copiii mici și mari au fost păstrate cursele clasice de 500 m (4-7 ani) și 1000m (8-13 ani). Fie că ești la început sau mai experimentat în ale alergării, participând la Crosul Pădurii susții viața activă și sănătoasă și împădurirea sudului țării cu câte un puiet pentru fiecare nou-născut din Romania prin proiectul Pădurea Copiilor. Profită de taxele preferențiale și înscrie-te chiar de acum aici!

Până la sfârșitul lui martie ți se pregătesc antrenamente și multe alte surprize. Mai multe detalii și noutăți găseşti pe site-ul Crosul Pădurii si pe pagina oficială de Facebook a evenimentului.

Proiectul „Pădurea Copiilor” a început în 2007, sub îndemnul „Adoptă un copac!” contribuind până în acest moment la realizarea a peste 37 de hectare de pădure (prin plantarea a peste 235.000 de puieți) pe terenuri degradate, în judeţele slab împădurite din sudul ţării.

BestJobs Cross – cum fu

la finaul primei ture de IOR

la finaul primei ture de IOR

Duminică a o fost o zi plină de crosuri prin Bucureşti: Crosul Bestjobs în IOR, Crosul Casiopeea în Parcul Tineretului, Crosul Loteriei în Piaţa Constituţiei şi Crosul Inimii în Tineretului.
Casiopeea era cu taxă, de Loterie am aflat prea tâziu iar despre Crosul Inimii nu am stiut pana dupa eveniment. Aşa că m-am dus la crosul gratuit organizat de BestJobs. Erau disponibile 3 curse: 3, 6 şi 9 km, adică 1, 2 respectiv 3 ture de lac în parcul IOR.
Pentru că în programul de antrenament despre care vorbeam în postul anterior duminică aveam o alergare de 5 km am ales să mă duc la cursa de 6 km. Teoretic trebuia să alerg cu 8:31’/km. Dar mi-am zis că dacă-i bal, bal să fie: să încerc să mă apropii ţinta de 6’/km. Aşa că am plecat tare. Tare pentru mine, căci pentru alţii e ritm de jogging. Garminul din dotare zice 5’07″/km. Dar lipsa de experienţă în ceea ce priveşte astfel de viteze şi-a spus cuvântul şi la sfârşitul primului km am avut o medie de 6’08″/km. WOW! Kilometrul nr. 2 a fost tot pe acolo: 6min şi 11sec.
Pe finalul următorului km ceva nu mai mergea cum trebuie, nu mai respiram „regulamentar”. Şi ca de obicei când fac asta am început să simt unele dureri abdominale. Aşa că am redus ritmul până la 6:34/km. Căutând să-mi organizez respiraţia a mai trecut un km cu 7:03/km. Apoi am început să cresc uşor pentru ultimii 2 km pentru ca ultimii 300m să îi fac cu o medie de 5:37min/km. Garminul zice că pe ultimii metri am scăzut şi sub 5′. Nu credeam că picioarele mele ştiu şi viteze d’astea.
Timpul oficial în care am terminat aceasta cursă de 6,3km este de 41’42”.
Viitorul sună bine.

Ce urmează?

Cel mai bun motiv pentru a alergaAnul ăsta am fost varză cu antrenamentele. Din diverse motive toate planurile de antrenament au fost date peste cap şi de aici şi neparticiparea la majoritatea competiţiilor la care îmi doream să ajung.
După Triathlon Challenge Mamaia am continuat să alerg şi să merg cu bicicleta atunci când vremea îmi permitea. Încă din vară am descoperit plăcerea de a alerga fără stresul unui plan de antrenament ce trebuie urmat, doar aşa, de amorul artei sportului. E mişto să alerg fără să mă mai preocupe nr. de km, viteză, minute pe km sau puls. Am timp să mă gândesc la altele. Ca de exemplu în ce măsură are rost să mai particip la concursuri având în vedere că le termin doar pe la coada clasamentului. Au avut rostul lor, fiind un puternic factor motivaţional. Am vrut să văd dacă pot termina o cursă de 10km, apoi de 21 dar mai ales de 42km. Am parcurs toate aceste distanţe, am terminat şi două triatloane pe distanţă sprint. Şi acum? What’s next?
Voi continua să alerg de plăcere şi încet-încet să cresc şi viteza. Pentru următoarea perioadă (nedeterminată) o să iau o pauză de la concursuri, cu unele mici excepţii. O să îmi fie dor de atmosfera de acolo şi de toţi oamenii minunaţi pe care i-am cunoscut datorită alergării şi pe care îi văd în general pe la astfel de evenimente dar cred că e mai bine aşa. Nu am uitat de visul meu de a termina un half Ironman respectiv un Ironman dar nu are rost să mă grăbesc. Vreau să ajung mai întâi la un nivel mult mai bun de pregătire.
Aşa că fără a avea un anumit eveniment în minte mi-am fixat un plan de antrenament mai mult decât lejer pentru a termina un semimaraton în 2h6′ până pe 6 mai 2015. Asta zice el, planul, căci eu vreau sub 2h. Ştiu, e un timp al dracului de mare. Probabil că aş putea ajunge la performaţa asta în mai puţine luni dar prefer aşa, să îmbin utilul cu plăcutul. Adică să alerg de plăcere dar crescând uşor viteza astfel încât să ajung de la peste 8’/km în momentul de faţă la mai puţin de 6’/km în condiţiile în care încă mai am destul kg în plus. Cred că e un nivel care îmi va permite să privesc cu încredere spre revenirea la concursuri.

Triathlon Challenge Mamaia – cum fu

Picture 158Eram inscris la acest concurs la distanta olimpica (1500m înot, 40km ciclism, 10km alergare), dar …
Vara asta am fost varză la capitolul antrenamente indiferent de sport. Motivele nu le trec aici căci nu ăsta e scopul acestei postări. Cert este că în lunile premergătoare triatlonului de la Mamaia, iulie şi august, am avut în total 5 alergări între 3 şi 7 km fiecare. Bicicleli au fost ceva mai multe dar pe distanţe scurte, 5-10km, şi majoritatea pe drumul acasă-serviciu şi retur.
Şi cum DNF nu este o opţiune am schimbat proba şi am concurat la Sprint adică 750m înot, 20km bicicletă şi 5 km alergare.
Am ajuns la mare încă de marţi şi din cauza vântului care a început pe seară a fost singura zi în care am putut înota în mare. Nu foarte mult deoare mă aştepta familia pe plajă să petrecem cât mai mult timp împreună. Tot din cauza vântului puternic şi în rafale nu am avut curaj să biciclesc prin trafic. Vroiam să îmi petrec concediul cu familia nu prin spital. Aşa că bicicloanţa a rămas cumine, demontată, pe scaunul din faţă al maşinii până în dimineaţa concursului. Am făcut totuşi o alergare de 3 km vineri pe plaja din Mamaia.
Drept urmare … sâmbătă dimineaţă în jurul orei 8 am parcat în zona de start şi după ce am reuşit să-mi pun la loc roţile la bicicletă 😀 m-am dus în zona de tranziţie. Timpul a trecut repede şi a venit şi momentul mult aşteptat al startului. Ştiam deja de la şedinţa tehnică din seara precedentă că înotul se face dar în lac, nu în mare cum fusese anunţat iniţial.
Chiar dacă în februarie am înotat 4000m la Ultra Swim, înotul în bazin nu se compară cu cel în ape deschise aşa că distanţa părea cam mare la prima vedere. Am pornit cu mişcări de crawl dar fără tehnică şi respiraţie corecte am obosit repede şi m-am întors la stilul borască cu capul afară. Am încercat de câteva ori să mă uit în spate dar valurile m-au împiedicat să văd dacă mai e cineva în urma mea. Abia duminică seară, la Bucuresti, studiind clasamentul am văzut că nu am fost ultimul ieşit din apă. Am terminat de înotat cei 750m în 36’10” conform clasamentului provizoriu.
După 4 minute şi jumătate petrecute în tranziţie am ieşit pe traseul de bicicletă. Dacă spre Constanţa am mers cu cca. 30km/h la întoarcere cu greu reuşeam să merg cu 22-23 km/h. Aici ştiu că am greşit. Am înţeles după concurs din discuţiile cu alţi participanţi mai experimentaţi că trebuia să trag tare doar pe prima porţiune unde aveam vântul în spate şi să o las mai moale spre Năvodari când aveam vântul în faţă. Am să ţin minte pentru data viitoare. Am terminat proba în 45 de minute urmate de alte 2 minute în tranziţie.
Faptul că nu am alergat decât foarte puţin în ultima perioadă a făcut să nu mai pot să conştientizez viteza cu care alerg. „Ajutat” şi de efortul de la bicicletă după mai puţin de 1 km am simţit că mi se blochează muşchii şi am început să merg. Cred că până la final am împărţit echitabil, jumi-juma, efortul între alergat şi mers. Ceea ce mă face să cred că am alergam destul de tare având în vedere timpul de 40 de minute pe distanţa de 5km.
Am terminat tot concursul în 2 ore şi 8 minute, ceea ce reprezintă un progres considerabil dacă mă raportez la precedentul triatlon şi singurul la care participasem până acum. Anul trecut la No stress Triathlon Mogoşoaia am parcurs cei 500m înot, 26km bicicletă şi 5 km alergare în 3 ore şi jumătate.

În zilele de dinaintea concursului deoarece eram conştient că nu sunt antrenat mă gândeam destul de serios să nu mă prezint la start. Mă bucur că nu am renunţat pentru că a fost cel mai frumos concurs la care am participat până acum. De ce? Pentru că am fost susţinut de pe margine de familie.

Picture 099

Mai taie din ele …

Imediat dupa Pasti m-am apucat de renovari prin casa motiv pentru care nu am mai avut timp si energie pentru antrenamente. Fara timp disponibil dar si fara antrenament m-am vazut nevoit sa tai din evenimentele le care imi propusesem sa particip in aceasta primavara. Primul eveniment sacrificat pe altarul renovarii a fost Cu bicicleta la mare. Au urmat apoi, pe rand Wings for life, Prima evadare si Semimaratonul Bucuresti. Niste timp poate ca ma descurcam sa gasesc pentru unele dintre ele dar fara antrenamente in picioare riscam sa ma accidentez. Asa ca am decis sa zic pas si sa stau acasa unde aveam o gramada de treaba. Nu au intrat concursurile in sac.
Din cauza ca pe 21 iunie baietelul meu care este in clasa I-a are serbarea de sfarsit de an plus motivele de mai sus nu voi merge nici la Oradea la half Ironman. In primul rand nu vreau sa ratez serbarea fiului meu si in al doilea rand e vorba de un concurs mult prea greu pentru a ma putea prezenta la start neantrenat corespunzator. Sper ca la anul sa nu mai fie taman la sfarsitul anului scolar si sa nu mai intervina alte probleme ca sa ma pot duce direct la full.
In consecinta ma voi concentra pe cele 2 competitii majore din toamna Triathlon Challenge Mamaia – proba olimpica pe 6 septembrie si Maratonul International Bucuresti din 5 octombrie unde, in proportie destul de mare, voi alerga la proba regine de 42km. Am inceput deja alergarile si cat de curand voi incepe si antrenamentele de bicicleta si de inot.

Semimaratonul “Intersport” Braşov – cum fu

„Da, muntele meu drag mă-ntorc la tine,
La brazii tăi, la mareţia ta.
Şi-aş vrea să-nvăţ să fiu la fel ca tine
Şi bun, şi drept, şi demn, Măria Ta”

Chiar dacă, în mare, m-am ţinut de antrenamente şi am făcut şi alergări lungi de 14 şi 16 km, m-am prezentat la start cu ceva emoţii. Şi asta pentru că am constatat la alergările mele prin parc că la orice diferenţă de nivel oricât de mică apar durerile de genunchi pe lateral şi amintirea încă vie a semiMaratonului Reîntregirii Neamului Românesc nu îmi dădea pace. Aşa că în ultimele săptămâni am încercat sa stau departe de orice diferenţă de nivel şi spre bucuria mea, durerile au dispărut. Nici măcar săptămâna trecută la Old Town Race unde am alergat destul de tare nu am mai avut nici un fel de durere. Totuşi, având în vedere timpul limită generos (4h) şi experienţa de la Transmaraton eram hotărât ca în cel mai rău caz să mă bucur de câteva ore de drumeţie.
Am plecat din Bucureşti la 6:30 şi după un drum liniştit am ajuns în Braşov în jur de 9. Mi-am ridicat kit-ul de participare şi din vorbă în vorbă a venit și momentul mult aşteptat, acela al startului.
Cu foarte puţin timp înainte de start a apărut o problemă pe care nu am putut sa o rezolv decat pe la km 3,5. Dar deja, de aproape un 1km începusem să merg şi îmi ieşisem din ritm. Am continuat drumul până în vârf, la km 8,5, mai mult mergând pe un drum în stare bună în ciuda ploii.
După punctul de hidratare traseul continua pe potecă în cea mai mare parte la vale. Am reînceput să alerg dar cu foarte mare grijă pentru că pietrele şi rădăcinile sunt foarte utile dar se pot transforma în cel mai mare duşman al tău atunci când sunt ude dacă nu eşti atent. Şi pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale mai era şi nişte noroi. Învăţat din anii de drumeţie că pe munte nu se aleargă, am preferat să nu accelerez prea tare mai ales pe coborârile mai abrupte pentru a evita o accidentare.
Am avut 2 obiective la acest concurs: să termin (cu bine) prima mea cursă de trail şi să ajung la finish în mai puţin de 3 ore. Am reuşit doar cu prima parte. Am terminat cu timpul de 3h11’23”

Mi-a plăcut revederea cu muntele şi traseul dar nu pot spune că am devenit un fan al alergării montane. Drumeţia rămâne în continuare pe primul loc. Totuşi sunt destul de sigur că voi reveni şi anul viitor, mai pregătit şi poate pe o vreme mai frumoasă.

P.S. Am şi 2 nemulţumiri legate de organizare:
1. după punctele de hidratare nu existau saci de gunoi şi în consecinţă toată lumea arunca paharele sau sticlele pe jos la nimereală. Eu am urcat cu paharul în mână până la punctul 2 de alimentare.
2. Sticlele de 1/2 l care puteau fi luate pe traseu erau cu apă carbogazoasă. Aş zice că pe traseu e indicat să se servească apă plată.

Old Town Race – cum fu

omu verde 07Vineri seara am fost sa imi iau kit-ul de participare, ocazie cu care am primit cadou de la Isostar Romania un bidon de 1l, bidon care imi va fi extrem de util cand voi pleca cu bicicleta la mare. Multumesc. Tricoul ASICS primit, chiar daca a fost marimea L pe care o iau la fiecare concurs a fost foarte stramt asa ca acum are un alt proprietar.
Sambata, am ajuns cu jumatate de ora inainte de start si am m-am incalzit socializand sau am socializat incalzindu-ma, cum vreti. 🙂 Timpul a trecut extrem de repede si m-am trezit ca suntem chemati la start. Ca de obicei am plecat destul de tare, doar ca de data asta ceea ce acum era tare, alta data era doar un vis: primul km in 6 minute. E adevarat ca in ultima vreme am inceput sa cresc putin viteza de antrenament dar nu ma asteptam sa ajung la o astfel de viteza asa repede.
Dar nu am rezistat mult la viteza asta deoarece plamanii mei nu sunt inca obisnuiti cu asa ceva. Asa ca dupa 1,2 km a trebuit sa reduc viteza. Dar, daca inainte de start imi propusesem sa scot o medie de 7’10″/km aacum am vrut sa vad daca pot sa trag si sa raman sub 7’/km. In general mi-a iesit. In primele 3 ture. In ultima tura (a patra) m-am molesit. La km 8 am scos 7’15” iar la 9 7′ pe km.
Pe ultimii 1500m fiind insotit de Omu Verde am inceput sa cresc iar viteza. Multumesc, Mihai. Cu toate astea parca nu aveam spor. Il simteam pe cel din spatele meu ca se tot aproprie pana cand ajunsese chiar langa mine. Atunci mi-am adunat toate puterile si am accelerat lasandu-l in urma. Am reusit un PB cu 1h04’30”, adica o imbunatatire cu 6 minute a timpului scos pe distanta de 10km.1396735_644290398976912_746466242_o
A fost o cursa frumoasa, pe alocuri cam dificila din cauza pietrelor cubice sau de rau cu care este pavat Centrul Vechi. Pe final incepusera sa se deschida terasele si tentatia era mare sa te opresti la o masa si sa comanzi o bere. Data viitoare cred ca imi instalez familia strategic la o terasa ca sa am un punct de hidratare personal :)) Inteleg ca vor mai urma cel putin inca 2 curse in aceasi zona: 1 de Halloween si una de iarna la inceputul lunii decembrie.
Multumesc organizatorilor pentru acest concurs. A fost un bun antrenament pentru semimaratonul de sambata de la Brasov.

Ultra Swim Challenge – cum fu

2014.02.08 (006)Aşa cum am anunţat m-am înscris la acest eveniment cu o distanţă dublă faţă de cea preconizată iniţial, adică 4000m în loc de 2000m. Cu multe emoţii legate în primul rând de capacitatea de a termina acest maraton de înot, m-am prezentat la startul acestei provocări. Un calcul simplu spunea că la ritmul meu de înot cu 4 minute pe suta de metri voi termina în 2 ore şi 40 min. Dar având în vedere că mai trebuia să mai fac şi unele pauze de hidratare mă aşteptam să termin cam în 3 ore.
Noroc că în ultimele săptămâni am provitat de câteva vouchere de câte 7 zile la World Class şi am mai putut să mai înot şi eu niţel în piscina de la Upground chiar dacă avea doar 25 şi 3 culoare cam aglomerate uneori.
După ce mi-am luat în primire casca de înot, am participat la antrenamentul oficial pentru WinterTri: 6,5km alergare. Apoi m-am dus să mă schimb şi să urmăresc finalul celor 24 de ore de înot al căror protagonist a fost Remus Miron.
La momentul startului aveam emoţii cât China. Cu toate că ştiam că nu e un concurs şi că mă pot opri să mă odihnesc nu eram deloc sigur că voi putea duce la bun sfârşit această provocare. Cea mai mare distanţă parcursă înot până la momentul startului era de 1250m în noiembrie anul trecut tot la Izvorani. Am plecat al cincelea din cei 8 câţi eram pe culoarul 5. În prima lungime de bazin am luat câteva guri de apă până m-am obişnuit cu valurile provocate de mulţimea de înotători. După circa 20 de bazine au început să apară cârceii dar, nu în momentul înotului ci atunci când mă împingeam cu picioarele în marginea bazinului. Aşa că a trebuit să întorc, pe cât posibil, fără să mai ating marginea bazinului sau dacă o fac să mă împing cu mâna.
După 1 oră şi 23 min. terminam primele 40 de bazine, adică jumătate, adică distanţa pe care îmi propusesem iniţial să o parcurg. Ce dracu’ a fost în capul meu când am zis că fac 4000m? Mulţi înotători începuseră deja să iasă din apă. Nu puteam să ies şi eu acum în loc să mă mai bălăcesc încă pe atât? În orice caz, în vederea triatlonului de la Oradea, situaţia înotului care îmi provoacă cele mai mari emoţii, începe să fie rozalie. Mai trebuie să aflu dacă timpul limită de 1h30″ include şi tranziţia sau doar înotul efectiv.
Am luat un gel şi am pornit mai departe cu stilul meu câinesco-broască: mişcări de brasdar cu capul afară precum câinii. Din totalul de 80 de bazine, 75 le-am făcut aşa iar celelalte au fost craul sau spate.
Cam după 60 de bazine şi aproape 1 litru de isotonic simţeam nevoia de a face un drum până la toaletă dar nu eram sigur că voi mai putea continua dacă ies din piscină aşa că am strâns din dinţi şi am dat mai departe din mâini şi din picioare.
La 2 ore şi 58 min. de la momentul startului am reuşit şi eu să termin distanţa propusă. Am încercat să ies, comform regulamentului, pe unde am intrat dar mâinile mele nu erau de acord să mă ridice peste marginea bazinului. Noroc că nu mai era aşa multă lume în apă şi am putut să mă strecor până la scară. 😀
A fost un eveniment frumos şi voi participa cu mare drag şi la ediţiile următoare. Poate până atunci învăţ să înot. :))
Chiar dacă Ultra Swim a luat sfârşit, strângerea de fonduri în beneficiul Hospice Casa Speranţei continuă AICI.

Trezeşte-te în alergare pentru Crosul Pădurii powered by Dolce Sport!

veve-dsTe-ai întrebat vreodată când se aleargă cel mai bine, dimineaţa sau seara? Şi cei de la ViitorPlus! Dacă tu ştii exact când îţi iese cel mai bine, ajută-i să vadă cum funcţionează alergarea la marea majoritate. Dacă anul trecut Crosul a fost seara, ei bine, anul acesta, alergarea se face de dimineaţă cu scopul de a compara timpii şi a ajunge la o concluzie. ViitorPlus va da verdictul la modul general, dar şi pe categorii de vârstă şi pe genuri (feminin/masculin).

Sub motto-ul „Trezeşte-te în alergare!”, asociaţia ViitorPlus şi Dolce Sport îi invită pe toţi iubitorii de alergare şi mişcare în aer liber să participe la Crosul Pădurii powered by Dolce Sport, un eveniment ce promovează un stil de viaţă activ şi sănătos şi susţine creşterea suprafeţelor împădurite în sudul ţării. Crosul va avea loc pe 30 martie, în Parcul Tineretului din capitală şi le propune tuturor participanţilor să-şi pună adidaşii la pijama, pentru că la această ediţie pijamaua este „ţinută obligatorie” de alergare 🙂

Alergi de obicei pentru a fi în formă, pentru că-ţi place, pentru că te face să te simţi energizat, pentru că este ocazia în care îţi poţi simţi inima bătând în ritmul paşilor? Vino la Crosul Pădurii! Aleargă pentru tine însă ajută şi o cauză nobilă ca extra-motivaţie, cauza împăduririlor! Vei susține plantarea câte unui puiet pentru fiecare nou-născut din România, propusă de campania Pădurea Copiilor a asociaţiei ViitorPlus! Rata de împădurire a judeţelor din sudul ţării nu depăşeşte 5%, deşi cifra optimă pentru judeţele de câmpie fiind de 20% suprafaţă împădurită. Te-ai putea imagina alergând în timp ce ai respira doar cu jumătate dintr-un plămân?

Vrei să ştii ce specii de arbori se planteaza de obicei în Pădurea Copiilor? Păi, cam aceleaşi ca numele echipelor în care te poţi înscrie: frasin, tei şi stejar! Echipele sunt o grupare simbolică, pentru toți fanii alergărilor de grup! Există 3 echipe: o echipă numită Frasin, ce va fi pregătită de foarte tehnica Oana Badea, o echipă Stejar, condusă de simpaticul Andrei Gligor, şi o echipă Tei, antrenată de celebrul Andrei Roşu; cei trei aflaţi în calitate oficială de căpitani! Care este menirea celor trei căpitani? Ei vor conduce antrenamentele de dinaintea cursei, vă vor da sfaturi şi vă vor încuraja. Antrenamentele şi mesajele căpitanilor vor fi anunţate şi postate pe www.facebook.com/CrosulPadurii!

Crosul Pădurii powered by Dolce Sport va cuprinde cele 3 probe consacrate: Mini-maraton de 10 km, Cursa Populară de 3 km şi Cursa Copiilor de 1 km şi 500 m. Ia-ţi prietenii, familia, iubitul/a, alearga pentru arborele care te inspiră şi vino la cros să ne ajuţi să creştem păduri pentru generaţiile viitoare! Înscrierile se fac online aici.

Campania Pădurea Copiilor a demarat în a doua jumătate a anului 2011 ca parte din programul “Adoptă un copac!” derulat de către ViitorPlus de aproape 7 ani. Până acum, Pădurea Copiilor a fost cauza de mediu la 12 evenimente de alergare în care au luat startul pe distanţe diferite, de la cros  de 3 km, până la distanţe de Triplu Iron Man şi a  atras susţinerea a peste  5500 de alergători, datorită cărora a fost împădurită o suprafaţă echivalentă cu 12 terenuri de fotbal.