Cercetarea genealogică în România

Genealogia este o ramură a istoriei care, din păcate, nu prea este studiată în România. Dacă în SUA există diverse studii universitare şi postuniversitare în acest domeniu, la noi nu găseşti nici măcar un curs independent.

Exceptând cele câteva ore din cadrul facultăţilor de istorie sau câte un profesor pasionat care îşi îndeamnă elevii să întrebe acasă despre strămoşii lor, nu prea vorbeşte nimeni despre genealogie în domeniul educaţiei.
Există un Institut Naţional de Genealogie şi Heraldică cu sediul la Iaşi, dar nu am auzit sau văzut nicio campanie de promovare a domeniilor pe care le coordonează. Nici măcar revista lor „Arhiva genealogică” nu mai apare de circa 20 de ani. Asta în timp ce afară există chiar şi emisiuni TV pe acest subiect.
În plus, în lipsa unei promovări şi a unei informări corecte, în România oamenii cred că genealogia este apanajul familiilor boiereşti sau domneşti. Mai mult, dacă întrebi rudele despre strămoşi şi ceri poze şi/sau acte doveditoare eşti privit cu suspiciune, considerându-se că ai nişte interese ascunse. Uneori e mai simplu să apelezi la Primărie sau la Arhivele Naţionale ale României.
În străinătate există studii în domeniul ADN pentru a identifica genele specifice fiecărui popor. Cei care îşi fac teste ADN pot afla dacă au sânge de evreu, ungur, polonez, italian, neamţ etc. Din păcate, românii sunt la grămadă cu alte câteva popoare din Europa de Est, asta deşi Daniel Roxin spune într-un material documentar că au fost identificate genele dacice.
Şi ne mai mirăm că din programele sau site-urile de gestionare informaţiilor genealogice lipseşte aproape cu desăvârşire limba română.

sursă foto: aici

P.S. Nu uitaţi să vă abonaţi la blog sau să daţi like paginii de Facebook – vezi coloana din dreapta.

Facebook Comments

Ai ceva de comentat? Atunci, ce mai astepti?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.