Interviu cu Vlad Robert Lutic, autorul cărții ”În căutarea familiei pierdute”

Booknation: Pentru persoanele care nu au avut ocazia să te cunoască, ne poți spune câteva lucruri despre tine?

Vlad Robert Lutic: M-am născut în București la orele 4 dimineața ale zilei de marți, 3 iunie 1975. Am terminat o facultate de drept neacreditată în 2000, iar ulterior am absolvit Facultatea de Administrație Publică din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative, promoția 2010. Doi ani mai târziu obțineam diploma de Master în Managementul Sectorului Public tot la SNSPA.

Copilăria mi-am petrecut-o în cartierul Floreasca din capitală și la Breaza (Prahova), unde era pentru mine „la țară”.

Am lucrat câțiva ani în presa scrisă și la Radio România Actualități, iar din 2001 sunt angajat la Administrația Prezidențială.

B.N. Ce ne poți spune despre cartea pe care ai scris-o?

V.R.L. Punctul central al cărții îl reprezintă jurnalul bunicului meu matern. Acesta descrie cum a fost arestat la Bruxelles în 1940 și deportat apoi în lagărul de la Vernet din sudul Franţei. Drumul a fost parcurs în vagoane pentru transportat animale, iar mâncarea și apa erau un lux.

Cartea mai conține și amintirile în versuri scrise de un străbunic evreu. El povestește despre pogrom, despre război, dar și despre alte greutăți întâmpinate de-a lungul vieții.

Am strâns mai multe istorisiri auzite în sânul familiei, povești în care apar nume precum Natalia Scurtu, Ana Pauker, Kira Muratova, Paul Grigoriu şi alţii.

Pentru că toate aceste jurnale, memorii şi povești, trebuiau „îmbrăcate” în ceva pentru a putea fi publicate împreună, am ales ca element de legătură cercetarea genealogică a familiei.

B.N. Când și cum a apărut pasiunea pentru scris în viața ta?

V.R.L. Nu pot spune că am o pasiune pentru scris. Am scris această carte pentru a conserva poveştile ş jurnalele menţionate mai devreme. Mama spune că au existat mai multe caiete conţinând astfel de memorii, dar nu ştie ce s-a întâmplat cu ele. Am considerat că ar fi păcat să se piardă și acestea.

B.N. Ce te-a inspirat atunci când ai scris această carte?

V.R.L. La începutul anilor `90, când eram doar un adolescent, am citit undeva o frază care m-a urmărit de atunci încoace: „Nimeni nu e mort cu adevărat, atât timp cât cineva își amintește de el”.

Când am citit jurnalele strămoșilor mei am simțit că am găsit o cale de a transforma în realitate acel aforism rămas în adâncul sufletului. Atâta vreme cât va exista cel puțin un cititor pentru această carte, toți cei prezenți în ea împreună cu poveștile lor devin nemuritori.

În plus, consider că astfel de documente (a se vedea şi Jurnalul Annei Frank) depăşesc pragul unor hârtii personale şi intră în sfera istoriei.

B.N. Participi la evenimente literare? Dacă da, care a fost ultimul la care ai fost?

V.R.L. În general nu am timp pentru a participa la astfel de evenimente. Prefer ca atunci când am timp liber să citesc. Totuşi, în această perioadă de pandemie am participat la câteva ediţii ale cenaclului eLiteratura organizate on-line de Grupul Editorial Coresi pe platforma Zoom.

B.N. În prezent lucrezi la o nouă carte?

V.R.L. Nu. Aşa cum spuneam mai devreme nu am o pasiune pentru scris. Am câteva idei, dar rămâne de văzut dacă se vor concretiza vreodată.

B.N. Știi de la început exact cum sunt personajele pe care le creezi sau le lași să se dezvolte pe parcurs?

V.R.L. În această carte am ştiut de la bun început care sunt majoritatea personajelor, ele făcând parte din familia apropiată. Despre altele am aflat pe parcurs.

Dacă vor mai exista şi alte cărţi voi vedea atunci cum vor evolua personajele.

B.N. Cine te-a susținut cel mai mult atunci când ai publicat prima carte?

V.R.L. Cel mai mult am fost susţinut de soţia mea. Desigur şi mama mea s-a bucurat că voi publica memoriile părinţilor ei şi m-a ajutat traducând o parte din materiale.

B.N. Cu ce editură ai publicat cartea și de ce ai ales-o?

V.R.L. Cartea a apărut la editura ePublishers şi motivul pentru care am ales-o e foarte simplu: a fost una dintre puținele edituri care au răspuns la e-mail-uri şi singura cu un răspuns pozitiv.

Ulterior am găsit o editură, Ahriman-Verlag, care să publice o ediţie în limba germană a acestei cărţi. Apariţia este preconizată să aibă loc la finalul acestui an sau începutul anului viitor.

În prezent încerc să găsesc edituri din străinătate pentru ediţii în limbile franceză şi engleză.

B.N. Care sunt scriitorii români care te-au marcat? Dar cei din literatura universală?

V.R.L. Aici sunt multe de spus. Depinde de perioada vieţii când citeşti o anumită carte. Un Jules Verne, Karl May sau Alexandre Dumas în mod clar nu vor mai avea aceeaşi savoare şi nici acelaşi impact emoţional dacă îi citești la 40-50 de ani în loc de perioada copilăriei sau adolescenţei. În mod similar, o carte de filosofie citită prea devreme te poate plictisi şi în felul acesta te poate îndepărta de lecturile mai serioase. Evident în fiecare etapă a vieţii sunt alţi autori ale căror opere te marchează pentru tot restul vieţii. Ca să revin la întrebare, printre autorii români se numără Radu Tudoran, Minulescu şi Bacovia, iar dintre autorii străini aș nota Alexandre Dumas, Balzac și Robert Kiyosaki.

B.N. Ai o carte pe care o recitești ocazional deși o cunoști pe dinafară?

V.R.L. Starea de spirit şi vârsta influenţează emoţiile transmise de carte. Recitesc cu plăcere orice carte pentru că asta îmi permite să descopăr noi valenţe ale aceluiaşi text. Totuși acest lucru se întâmplă extrem de rar deoarece sunt mult prea multe cărți pe care aș dori să le citesc, dar nu îmi ajunge timpul.

B.N. Trei cărți pe care oricine ar trebui să le citească și de ce:

V.R.L. Având în vedere lipsa educaţiei financiare în România cred aceste cărţi sunt foarte importante:

Robert Kiyosaki – Tată bogat, tată sărac

Robert Kiyosaki – Cadranul banilor

Tony Robbins – Banii.Stăpâneşte jocul.

B.N. Ce crezi că lipsește pieței de carte din România?

V.R.L. Cred că e nevoie de o promovare mai intensă pentru a atrage publicul, în special cel tânăr. De asemenea, cred că este nevoie de acele biblioteci de cartier care existau înainte de 1989. Unele mai există şi azi, dar altele au dispărut. În plus există cartiere în care nu au fost niciodată aceste biblioteci. Nici cu librăriile nu stăm foarte bine. De exemplu, în cartierul Tei din Bucureşti avem două sau trei unităţi aparținând CLB ticsite cu rechizite şcolare şi cam atât.

Totodată, cred că ar trebui dezvoltată zona de cărţi audio: petrecem zilnic două-trei ore în maşină sau în transportul în comun, timp ce poate fi utilizat pentru a asculta şi altceva în afară de radio sau muzică.

B.N. Care e cea mai mare provocare din viața unui scriitor din România în opinia ta?

V.R.L. Cel mai greu este să găseşti o editură care să îți publice cartea. Editurile, cele mai multe dintre ele, au pretenţia să nu trimiţi manuscrisul la mai multe în același timp. Să le abordezi pe rând și apoi să aştepţi două-trei luni răspunsul. Având în vedere că doar pe libris.ro sunt peste 900 de edituri asta înseamnă că ai nevoie de 225 de ani ca să aştepţi 3 luni un răspuns de la fiecare dintre ele. Asta în cazul fericit în care primeşti răspuns. Eu am început să trimit e-mail-uri către edituri la finalul anului 2016 pentru a vedea în ce măsură sunt interesate. De la foarte multe dintre editurile contactate nu am primit răspuns nici până în ziua de astăzi.

B.N. Se poate trăi din scris în România?

V.R.L. NU. Editurile româneşti acordă autorului aproximativ 15% din vânzări. Dacă luăm în considerare un preţ mediu de vânzare de 30 lei (fără TVA) pentru o carte, după un calcul simplu reiese că trebuie să vinzi aproximativ 1000 de exemplare pentru a câştiga 4500 lei. Pe cale de consecinţă, exceptând situaţiile rarisime în care cartea ajunge un best-seller internaţional, nu, nu se poate trăi din scris.

B.N. Unde îți pot urmări cititorii noștri activitatea și de unde pot cumpăra cărțile?

V.R.L. Pot fi urmărit pe Instagram, Facebook (contul personal şi pagina cărţii) sau pe blogul personal (lutyk.ro). Sunt prezent şi pe Goodreads.

Cartea în format tipărit se poate cumpăra de pe site-urile Librăria Coresi, Librăria Delfin, Librărie.net şi eMag. Ediţia electronică (e-book) este disponibilă pe Google Play şi Ibooksquare.

B.N. Câteva cuvinte de final pentru cititorii Booknation.ro?

V.R.L. Sper ca această carte să fie un imbold pentru toți cei care au poveşti de împărtăşit: scrieți cărți, articole de reviste sau bloguri, dar nu lăsați să moară poveştile familiilor voastre!

Materialul este preluat de pe site-ul booknation.ro unde a apărut în data de 6 iulie 2020.