Turul României

Turul României
Acest tur al României a plecat de la dorinţa de a vedea mănăstirile din Moldova. Apoi am zis că dacă tot ajung acolo e păcat să nu mă duc să văd satul natal al bunicului patern, Iordăneşti (Ucraina), sau să nu mă duc să văd cimitirul vesel de la Săpânţa. Dacă tot am trecut Carpaţii ce rost are să mă întorc pe unde am venit când pot reveni la Bucureşti prin Transilvania etc.
Pentru a scăpa de aglomeraţia de sâmbătă dimineaţa de pe şos. Colentina am plecat de vineri seara din Bucureşti şi ne-am oprit la socrii mei la Urziceni.
Sâmbătă dimineaţă am plecat spre Moldova iar prima oprire a fost la Mărăşeşti. Nu am să intru în detalii privind Mausoleul ci am să precizez doar preţul de intrare: 8 lei pentru adulţi şi 2 lei pentru copii.
În drumul spre Piatra Neamţ, oraş care reprezenta prima noastră oprire, am intrat la Arena Mall din Bacău şi am mâncat la Mesopotamia (preţuri mult mai mici în provincie decât în Bucureşti).
Ajunşi în Piatra Neamţ am încercat să ne cazăm la Casa Dana dar nu am fost încântaţi nici de condiţii, nici de locaţie aşa că am mers la Hostel Torent. Chiar dacă era un pic cam departe de centru e curat şi liniştit. Lidl-ul de care face vorbire în prezentare e închis începând cu 24 august.
După ce ne-am cazat am urcat cu telegondola până pe platoul Cozla. Aici în afară de admirarea peisajelor nu prea ai ce face: 2-3 terase şi chioşcuri de suveniruri şi cam atât. La urcare ne-am dus pe scara din stânga care în mod normal era de ieşire şi în loc să plătim 20/adult şi 12/copil pentru biletele dus-întors am plătit doar 35 lei dar fără să mai rupă bilet. În staţia de sus nu mai controla nimeni biletele.
Am vrut să vizităm şi Curtea domnească dar ajungând acolo la puţin timp după ora 18 care era ora închiderii ne-am limitat doar la plimbarea printre clădirile vechi. Am beneficiat, însă, de un concert Ducu Bertzi.
Duminică dimineaţă am plecat la vânătoare de mănăstiri.
Prima pe listă era Mănăstirea Văratec. Aici am fost dezamăgiţi deoarece biserica era în consolidare sau reconstrucţie. Impresia a fost de clădire nouă. Am trecut şi pe la mormântul Veronicăi Micle şi am plecat mai departe.
Am ajuns la mănăstirea Agapia în plină slujbă aşa că nu am putut admira în voie picturile lui Grigorescu. Din păcate casa memorială a lui Alexandru Vlahuţă era închisă. Şi atunci ne-am întreptat paşii spre o altă casă memorială aflată în apropiere: casa lui Ion Creangă de la Humuleşti. Aici am aflat că povestea celor 3 iezi este inspirată de o familie adevărată din Humuleşti. Spre bucuria copilului lângă această casă este un „parc” tematic cu animale împăiate şi manechine care redau personajele din poveştile lui Creangă. La cele 2 obiective am plătit în total 14 lei.
În continuare am mers la cetatea Neamţ (5 lei/adult, 3 lei /copil) şi mănăstirile Humor şi Voroneţ unde am plătit câte 5 lei de adult. La ieşirea de la mănăstirea Voroneţ am oprit la „Căruţa cu plăcinte” (o căruţă pe partea dreaptă pe drumul de ieşire) şi am mâncat poale-n brâu şi am băut o bere bucovineană fără alcohol. Foarte bune mai ales că plăcintele nu aveau stafide. Am înnoptat la Botoşani, la o mătuşă.
Luni, deşi am vrut să plecăm de dimineaţă am fost reţinuţi şi la prânz, că aşa-i la rude. Şi ca să nu pierdem complet dimineaţa am vrut să vizităm Ipoteştiul. Doar că GPS-ul nu a ştiut să mă atenţioneze că mai e o localitate cu acelaşi nume chiar lângă Suceava şi în loc să mă ducă în satul lui Eminescu m-a dus la 40 km distanţă. Dacă tot am ajuns la Suceava, hai să vizităm cetatea de Scaun şi Muzeul satului bucovinean, dar ghinion: fiind luni era închis.
Ne-am întors la Botoşani, am mâncat de prânz, şi am plecat spre Rădăuţi. Pe drum am trecut şi pe la lacul cu nuferi şi casa lui Eminescu de la Ipoteşti.
Ne-am cazat la Pensiunea Fast unde am plătit 120 lei cu mic dejun inclus.
Marţi dimineaţă am plecat spre vama Siret, am trecut graniţa cam în 45-50 de minute şi am fost la Iordăneşti. Planul era ca dacă nu găsesc rude sau dacă nu suntem bine primiţi să dăm o fugă şi până la Cernăuţi. Deşi am plecat pe la orele 15 din Iordăneşti timp ar fi fost şi pentru Cernăuţi chiar dacă vroiam să petrem noaptea în România. Dar am decis să lăsăm pentru altă dată fostul oraş românesc. Şi bine am făcut căci după bucuria regăsirii rudelor a urmat calvarul întoarcerii în ţară: de la momentul aşezării la coadă (15h30’) la vama ucraineană până când am trecut de vama românească au trecut 7 ore.
După ce ne-am văzut în România am găsit cu greu singura unitate care oferă cazare în oraşul Siret, Hanul „La Nicuşor” unde am plătit 110 lei pentru o cameră.
Miercuri am parcurs traseul Siret – Rădăuţi – mănăstirea Putna – Chilia lui Daniil Sihastrul – mănăstirea Suceviţa – mănăstirea Moldoviţa – Câmpulung Moldovenesc – Pasul Prislop – Săpânţa.
La Putna, am luat de la magazinul din faţa mănăstirii un lănţişor şi o cruciuliţă din „argint”. După doar o zi de purtat erau negre.
În Câmpulung am intrat doar pentru că vroiam să mâncăm. Am nimerit la restaurantul Bucovina din centru unde pentru 2 ciorbe rădăuţene şi un platou bucovinean (totul foarte bun) am plătit 62 lei.
La plecarea de la Moldoviţa am sunat să rezervăm cazare la Săpânţa. Din ofertele găsite prima opţiune a fost pensiunea Adriana. Au cerut să revenim în 2-3 ore cu un telefon ca să confirmăm. Am revenit după doar o oră cu telefonul de confirmare dar ni s-a spus că au dat camera. Ne-am reorientat către pensiunea Anca unde am fost întâmpinaţi cu porţile deschise chiar dacă am ajuns după orele 21.
Joi. Deja. După ce am vizitat Cimitirul vesel a început drumul de întoarcere acasă. Am plecat spre Turda unde vroiam să vizităm vestita salină. Pe traseu ne-am oprit la Baia Sprie unde am urcat până la Lacul Albastru, care din păcate în această perioadă era verde.
Plimbarea ne-a făcut foame aşa că am luat pauza de masă la Baia Mare la terasa Cinque Cento unde pentru 55 de lei am primit o porţie de cotlet de porc cu sos de piper verde şi cartofi aurii, o ciorbă de burtă şi un platou cu coaste de porc şi aripioare de pui la grătar cu cartofi aurii şi 2 sosuri. Constat că în provincie preţurile sunt mai mici iar poţiile mai mari decât în Bucureşti.
Ajunşi la Turda ne-am cazat la Casa Salina Gold aflată în apropierea intrării din Turda Nouă a salinei. Pentru că nu mai erau camere duble am primit la acelaşi preţ (55 lei) o cameră cu un pat matrimonial şi 2 paturi suprapuse. Problema a fost cu baia deoarece era foarte îngustă iar tavanul înclinat suficient de jos încât băieţelul meu de 10 ani a dat cu capul în el. În punctul cel mai înalt eu la 1,82m nu încăpeam. Nici feţele de pernă de la paturile suprapuse nu păreau tocmai curate. Dar băieţelul meu a fost în culmea fericirii că poate face baie în piscină. La salină am ajuns la orele 18:20 iar ultima intrare a fost permisă cu 20 de minue în urmă. Aşa că ne-am limitat la o plimbare prin frumosul centru al oraşului.
Vineri dimineaţa am vizitat salina Turda şi apoi am plecat spre Hunedoara. Aici ne-am cazat la Hotel Ciuperca unde, ca şi la Turda, am primit o cameră cu 3 paturi: unul matrimonial şi 2 de o persoană.
Am fost să vizităm Castelul Huniarzilor (25 lei / adult + 5 lei / copil) şi apoi ne-am relaxat în piscina hotelului.
Pe seară am vrut să mâncăm la restaurantul „Popasul Castelului” (primisem un fluturaş la intrarea în castel) dar când am ajuns acolo lumina înăuntru era difuză iar la mese nu era nimeni. Aşa că am renunţat. Am preferat să mâncăm nişte burek cu varză sau cu fructe de la o patiserie.
Sâmbătă, ultima zi pe drumuri. Pentru că luni trebuia să ne întoarcem la muncă am vrut să petrecem ziua de duminică acasă. Aşa că am plecat spre casă.
Prima oprire a fost la mănăstirea Prislop unde am ajuns pe cel mai prost drum pe care am circulat în această plimbare. După ce la mănăstirile din Moldova am intrat atât eu cât şi soţia cu pantaloni ¾ fără să ne zică nimeni nimic aici se trezeşte un badeangard să îi zică soţiei că nu are voie în pantaloni (care de data asta erau lungi) şi că trebuie să îşi pună şort. La orele 9 trecute era deja coadă la pupat crucea lui Arsenie Boca de cel puţin 2 ore. Am făcut câteva poze şi am plecat la Tg. Jiu. Aici alte poze cu operele lui Brâncuşi şi masa la mall.

2046 km, 134 litri benzină, 2200 lei

P.S. Am publicat aceast poveste şi pe site-ul amfostacolo.ro. Tot acolo am pus şi câteva poze.

About Lutyk

Pusca si cureaua lata, Ce sedentar eram odata! :)
This entry was posted in Turism and tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

Ai ceva de comentat? Atunci, ce mai astepti?