De ceva vreme ma gandesc sa scriu acest post. Am citit si auzit destule discutii in ultima vreme pe marginea marimii taxelor de participare la concursurile de alergat. Si in mod sigur aceasta discutie apare si la alte sporturi.
Evident, fiecare isi tine partea si fiecare are dreptate in felul sau: pe de o parte participantii se plang ca aceste taxe au devenit prea mari si ca nu isi mai pot permite sa participe la concursuri, iar de cealalta parte organizatorii spun ca taxele sunt mari deoarece costurile sunt mari.
Cel putin pentru moment, eu nu pot vorbi decat din punctul de vedere al alergatorului. Cum spuneam, alergatorii se plang de taxele mari. Ei noi am vrea ca taxele sa fie cat mai mici, gratis daca se poate, si astfel sa participam la cat mai multe concursruri. Ei, nici chiar gratis caci in situatia asta ar veni la concursuri si pomanagii, care nu au nici o treaba cu alergatul dar vin sa se plimbe juma’ de ora doar-doar primesc si ei ceva la final … un tricou, un flyer, o sticla de apa de 0,5 l etc. Nu conteaza ce sau cat de mare sau de mic e doar sa fie ceva moca. Si pentru a evita astfel de situatii precum cea de la Crosul Loteriei Romane de anul trecut trebuie sa existe o taxa la cursele mai serioase. Cu asta cred ca toti alergatorii sunt de acord. Cursele gratuite sunt si ele bune si isi au rostul lor deoarece cu ajutorul lor se pot atrage mai multi oameni catre sport dar, daca nu vrei sa te opresti din 5 in 5 metri ca sa ii ocolesti pe cei care au venit doar la plimbare trebuie sa platesti o taxa. Prin urmare nu taxa in sine e problema ci marimea ei, mai ales ca de multe ori pe langa taxa de inscriere mai trebuie sa ai bani si de transport si cazare daca evenimentul e in alta localitate sau chiar in alta tara. O marime acceptabila a taxei de participare mi se pare undeva in jurul valorii de 50 ron cam cum a fost la Gerar 2013; 35 ron pentru cros si 70 pentru alergarea lunga care in cazul de fata a fost un semimaraton. Cand se apropie de suta o taxa devine deja mare iar daca depaseste 100 ron devine chiar uriasa.
Ce spun organizatorii. Ei spun ca totul costa si ca ei nu vor sa vina cu bani de acasa. Trebuie platite tricourile si celelalte maruntisuri din kitul de inscriere, apa, izotonicul, fructele, aprobarile, autorizatiile si cate or mai fi cumparat, platit si spaguit. Eu le spun ca pentru pentru toate astea exista sponsori. Iar ei raspund ca e criza si sponsorii sunt sublimi dar, ca sa il parafrazez nitel si pe Caragiale, lipsesc cu desavarsire . Replica mea este: cautati printre voi sau printre voluntari niste agenti de vanzari buni. Unii care sa fie in stare sa iti vanda si praful de pe toba si care cand merg la un posibil sponsor sa nu se intoarca fara contractul semnat si parafat. Ce ne mai spun organizatorii? Ca si in occident taxele sunt tot in jur de 100-150 ron adica 20-30€. Poate ca asa e dar acele taxe sunt gandite pentru buzunarul lor. Pentru un occidental cu un venit mediu de 1500€, cei 20 de euroi reprezinta cam cat 20 de roni pentru un roman cu un venit mediu de 1500 lei.
Eu inteleg ca nu vreti sa platiti din buzunar – cine ar vrea? – organizarea concursului dar daca taxele devin prea mari risti sa te trezesti ca tot nu iti acoperi cheltuielile pentru ca ai prea putini concurenti. In schimb o taxa mica e posibil sa iti produca surpriza profitului prin numarul mult mai mare de participanti.
As putea totusi sa accept o taxa mai mare pentru concursurile unde surplusul de bani rezultat din taxe si sponsorizari nu se intoarce ca profit in buzunarul organizatorului ci este folosit pentru o cauza sociala pe care as fi de acord sa o sustin.
Am facut un calcul estimativ pentru cursele la care vreau sa particip anul asta si totul ajunge la mai bine de 1500 de lei, incluzand aici cazarea si benzina pentru Transmaraton, singura competitie din afara Bucurestiului la care vreau sa particip. Si nu stiu cum e pentru altii dar pentru mine e o suma destul de mare.

Cam asa vad eu lucrurile. Poate gresesc. Voi ce parere aveti?

sursa foto: alerg, deci exist

Dacă ți-a plăcut acest articol, nu uita să îi dai un LIKE și să-l distribui pe reţelele sociale. De asemenea pentru a vedea și următoarele mele postări apreciază pagina de Facebook sau abonează-te la notificări. Mulțumesc!

libris.ro

Vlad Robert M. Lutic

Blogger, scriitor, jurnalist.

13 comentarii

SilviuNo Gravatar · 31 ianuarie 2013 la 8:01 PM

@Doru
Indiferent ca ai venituri lunare de 400 euro sau de 2000 euro problema ramane aceeasi…supraevaluarea unor concursuri.
Cu alte cuvinte dai cat nu face. De ce asta? Pentru ca si in domeniul competitiilor sportive a inceput sa miroasa pe alocuri a afacere. Creezi o piata ca sa ai cui sa vinzi pastele de dupa concurs, tinichelele de finisher, tricoul mai mult sau mai putin tehnic si alte chestii absolut inutile pentru cineva care participa de cativa ani la concursuri.

adrianNo Gravatar · 31 ianuarie 2013 la 9:15 AM

Propunerea sa mai imi iau ceva de lucru ca sa platesc taxele din ce in ce mai mari este ceva intre haios si grotesc.
Acum suntem pe un val crescator la fel ca cel imobiliar, ca cel al creditelor cu buletinul, care la un moment dat se va sparge.
Eram invitat sa participa la o cursa de triatlon, urma sa platesc la stafeta vreo 90-100 lei la acel moment dat, facand o singura proba, iar in final triatlonul a avut doua alergari si o bicicleala, devenind un duatlon de toata frumusetea. Daca mai lucram si noaptea sa platesc acea cursa, ma simteam mai istet?
Acum este un pic de haiduceala, cat tine-tine.
In spatele taxelor in crestere nu se ascunde neaparat o dorinta mai mare de profit, de multe ori este o lipsa de abilitate in gestionarea resurselor.
Daca nu am de gand sa particip la unele curse din cauza ca au preturi in crestere, nu inseamna ca nu imi voi exprima opinia deschis, cum ma duce pe mine capul, pe un forum, pe feisbuc sau oriunde. Nu ma intereseaza comentariile inutile si incerc sa nu le fac, abia astept sa platesc o cursa cu pret mai mare cu 30% decat anul trecut, cand crescuse oricum cu 40% fata de 2011 si sa nu asigure conditiile necesare si obligatorii desfasurarii normale a concursului.
Problema este ca acum platim un Mercedes si primim o Dacia. Din aia veche, in cele mai multe cazuri. Si cand spun ca este scumpa, sunt trimis la pretul de Mercedes din Germania.
In privinta sponsorilor, am gura plina, dar deocamdata ma mai abtin, abia uitasem de niste treburi.
Sa ne traiti

DoruNo Gravatar · 30 ianuarie 2013 la 9:27 PM

”Doru pune problema foarte sictirit! Poate nu stie, dar in Romania, inclusiv in Bucuresti, sansele de a munci mai mult sa zicem, pentru a avea sansa sa faci mai multi bani, au cam devenit utopice. Suntem oameni, nu roboti. Plus ca oamenii din ”rasa” noastra, care isi dedica atat de multe resurse sportului (in aer liber), cu siguranta nu traiesc pe principiul ca suntem nascuti pentru a munci. Contractele de munca aproape ca nici nu se mai negociaza cand te duci la interviu, sumele oferite in general sunt sub limita unui bun simt.”

Nic, se pare ca esti referinta buna…te citam toti! 😉

Imi pare rau sa te dezamagesc dar si eu traiesc in RO si desi sunt mandru ca sunt ardelean,;), am ales din cele 2 variante – sa ma plang sau sa pun mana si sa fac ceva – pe cea de-a doua…
Oricine vrea CU ADEVARAT poate sa mai faca bani,DUPA JOB,si nu neaparat muncind la un alt job ci dezvoltandu-si propria afacere.
Iar propria afacere se poate dezvolta stand de vorba cu prietenii si cu cunostintele, folosind net-ul daca esti mai timid si nu-ti place sa ‘iesi in lume’ si fara a avea nevoie de bani multi asa cum multa lume crede…
Decat sa stai pe net si sa diseci problema taxelor la concursuri te invit sa citesti si sa te documentezi cat mai mult posibil despre afacerile in retea sau networking marketing cum mai sunt cunoscute.
S-ar putea sa ai noroc si sa descoperi o lume interesanta unde timpul liber din belsug si participarea la ORICE competitie vrei tu din tara sau strainatate sa devina o realitate si nu doar un vis indepartat….

Cat despre ‘locul’ unde ati ales sa discutati despre taxe la concursuri pot sa spun ca este perfect, va felicit si atat timp cat ramaneti in aceasta zona si nu ‘infectati’ forumul cu negativisme va promit ca nici eu nu sar la beregata nimanui… ;))

Sa ne vedem la cat mai multe concursuri in viitor cu mintea limpede si cu zambetul pe fata! 🙂

JohnNo Gravatar · 30 ianuarie 2013 la 8:45 PM

Bravo, Nic!!!
Te citez… „Incorect este faptul ca toti organizatorii s-au obisnuit sa spele creierii cu lozinca “noi te invitam sa faci miscare, noi vrem sa promovam sportul de masa, veniti la concursul nostru!” Care masa? Ca masa nu mai are bani. Asta este incorect, asta este papagal, asta este demagogie ieftina. Restul … e cerere si oferta. Adica oferta si cerere, in acest caz. Durata de filtrare a concursurilor abia a inceput de vreo 3-4 ani si va mai dura, deci vom imbatrani impreuna”.

Cand dai peste organizatori care sustin sus si tare – „Credem in atragerea catre sport a oamenilor de orice varsta si sprijinim performantele sportivilor romani! NOI CREDEM IN TINE!” – si iti propun o taxa de aproape 100 RON pentru un licurici de concurs in care mai mult astepti ospatarul la masa de dupa competitie decat sa alergi propriu zis nu poti decat sa ai o senzatie de usoara greata.
Intreb si eu…cat reprezinta procentual 100 lei din bursa unui student?! Exista vreo reducere pentru pensionari? Ca tot sustinem ca sportul e pentru orice varsta!

NicNo Gravatar · 30 ianuarie 2013 la 7:30 PM

Doru pune problema foarte sictirit! Poate nu stie, dar in Romania, inclusiv in Bucuresti, sansele de a munci mai mult sa zicem, pentru a avea sansa sa faci mai multi bani, au cam devenit utopice. Suntem oameni, nu roboti. Plus ca oamenii din ”rasa” noastra, care isi dedica atat de multe resurse sportului (in aer liber), cu siguranta nu traiesc pe principiul ca suntem nascuti pentru a munci. Contractele de munca aproape ca nici nu se mai negociaza cand te duci la interviu, sumele oferite in general sunt sub limita unui bun simt. Chestia este ca in 2013 se anunta o avalansa de evenimente. Tendinta a inceput din 2011 si acum vad ca foarte multi se ingramadesc sa organizeze curse. Aproape dubios de multi as zice. Deci …. ceva-ceva iese din urma acestor eforturi, altfel trebuie sa fii nebun sa te bagi sa fii organizator pe termen lung. Nebun in sensul ala retro, de „nebuni frumosi, dar nebuni” si atat. Trist este ca traim intr-o societate unde suntem furati pe fata de autoritati, iar noi ne plangem ca nu ne ajung banii pentru 10 sau 20 de curse pe an. Si avem vecini care fac foamea, pe de alta parte, fara a cheltui bani pe concursuri sportive. Trist in sine este si ca ca taxa pentru a face sport este subiect de dezbatere. Sigur ca pot face sport fara sa merg la concursuri, dar toti cei care mergem stim ca un concurs ofera lista intreaga de „chestii” pe care alergarea cu prietenii, prin parc, nu ne-o ofera. Pentru foarte multi, concursul este targetul. Este motivatia de a continua sau nu, pentru a reusi sa treaca peste hopul acela care face diferenta dintre o viata sedentara si una activa. Pentru ca a disparut educatia sportiva din structura si infrastructura Romaniei. Incorect este faptul ca toti organizatorii s-au obisnuit sa spele creierii cu lozinca „noi te invitam sa faci miscare, noi vrem sa promovam sportul de masa, veniti la concursul nostru!” Care masa? Ca masa nu mai are bani. Asta este incorect, asta este papagal, asta este demagogie ieftina. Restul … e cerere si oferta. Adica oferta si cerere, in acest caz. Durata de filtrare a concursurilor abia a inceput de vreo 3-4 ani si va mai dura, deci vom imbatrani impreuna :-), cum multe alte topicuri si comentarii care vor mai apare, caci totul se schimba in jurul nostru si, in pofida mentalitatii generale, NOI facem schimbarea. Consider acest topic foarte bun de discutat, fie si din simplu motiv de a ne impartasi impresiile si a mai exersa limba romana scrisa.

adrianNo Gravatar · 30 ianuarie 2013 la 9:21 AM

1.Mie taxele nu mi s-au parut mici. 35 lei la cros si 70 lei semimaratonul? Depasesc ceea ce consider eu taxa normala la un concurs. Spre exemplu, Doru, care sare la beregata celor care comenteaza taxele, face pe banii lui si ai prietenilor lui, un cros de 2 km, unul de 6 km, ambele GRATIS si un semimaraton la care in acest moment platesc 10 euro.
Cum face? Nu stiu. Dar nu pot sa nu il apreciez pentru asta.
2. Cautarea de sponsori este pentru oamenii de vanzari. Ca este greu? Bineinteles, de aia unii pot sa vanda, altii nu. Sponsorul vinde si el, nu ofera gratis, isi promoveaza imaginea. Ca are nenumarate moduri de in care poate sa utilizeze banii, si asta este evident, aici apare abilitatea de agent de vanzari. In caz contrar ramai la relatii personale, cat poti si cat pot ele sa ofere.
Realitatea este ca si atunci cand apar sponsori, parteneri samd, taxele mie mi se par tot mari. E internetul plin de exemple. Prin „mari” inteleg tot ceea ce depaseste 15-25 lei la un cros si 50 lei la un semi. Asa este cantarul meu. Nu pot sa aplic acest cantar la cursele montane cu trasee dificile.
Am incercat sa cred ca sunt mari din cauza tricoului, a pachetului de concurs, a serviciilor colaterale; indiferent cum, taxele sunt in general in crestere. Cred ca nu sunt mai mult de 3-4 curse care sa nu fi marit taxa. Cele care nu au marit-o au avut taxa mare de la bun inceput, si ma gandesc la unele curse montane.
Unii organizatori nu cred ca vor multi participanti pe taxa mica, ci putini participanti pe taxa mare. Ar vrea ei si multi participanti pe taxa mare, dar este mai greu.
Incepe deja sa mi se para ca este o acciza pe viciul asta, al alergarii sau sportului in general.
3. La fel cum de cativa ani nu ma mai intereseaza deloc fotbalul, si nu am nici o neliniste ca nu ma uit la un meci, incep sa ma obisnuiesc cu ideea ca nu pierd absolut nimic daca nu particip la o cursa care mi se pare ca are o taxa prea mare. Pur si simplu ma duc si alerg in parc cu prietenii, in regim de concurs daca vreau.
4. Am vrut sa organizez un cros.Ma gandeam sa il organizez impreuna cu 1-2-3 prieteni. O cursa care sa demonstreze ca se poate face un cros cu taxa, cu o taxa minimala care sa asigure un profit confortabil dev minim 1 leu; sa fac publice veniturile, costurile si alergatura. Stii ce mi-a raspuns unul dintre ei, cel la a carui parere tin cel mai mult? Mi-a scris asa: „Toata lumea stie sa bage taxe. In nici un caz.”
Si i-am dat dreptate. Asa ca o sa particip la niste alergari de placere in regim de concurs, fara medalii, fara tricou, fara multe altele, dar cu cronometrare, clasament si diploma de participare. Si fara taxa.
Initiativa deja exista, se gaseste la run4fun pe facebook. Si ii admir pe cei care au avut initiativa sau care au sustinut-o.

DoruNo Gravatar · 30 ianuarie 2013 la 4:41 AM

”Am facut un calcul estimativ pentru cursele la care vreau sa particip anul asta si totul ajunge la mai bine de 1500 de lei, incluzand aici si cazarea si benzina pentru Transmaraton, singura competitie din afara Bucurestiului la care vreau sa particip. Si nu stiu cum e pentru altii dar pentru mine e o suma destul de mare.”

Desi subiectul e super rasuflat, eu sunt de parere ca cei care vor sa participe la mai multe curse decat isi pot permite din salariul de 8h/zi sa faca bine si sa se organizeze in asa fel incat in cele 24h pe care le avem cu totii la dispozitie sa ‘produca’ mai multi bani astfel incat sa-si permita cat mai multe din sustinerea acestui hobby care e alergarea la competitii…ca pana la urma fiecare alearga la competitii prin tara de placere sau pt ca asta e hobby-ul lui si nu din necesitate,nu?

AnkaNo Gravatar · 29 ianuarie 2013 la 9:08 PM

Discuțiile se ”înrăiesc” pe timp ce trece. Fac parte dintre persoanele care au ridicat problema de prin 2010. Eu particip la triatloane și concursuri de alergare. Până în 2010 am participat doar la cursele de mountain bike. Ca urmare, știu cum a evoluat piața pornind de la taxe de 30 RON și acum ajungându-se la taxe de peste 100 (sau peste 200, în cazul unui triatlon mare). De regulă, am cam ”discutat” de una singură pe această temă. Frustrarea de a putea fizic și de a dori să participi la curse, dar de a nu putea din cauza lipsei banilor, este imensă. Aici este un calcul personal al costurilor mele din 2011: http://www.ankaberger.blogspot.ro/2011/09/costuri-concursuri-sportive-2011.html. În 2011 nu participam la concursuri de alergare. Aici, la final, se află calculul pentru 2012: http://www.ankaberger.blogspot.ro/2012/09/a-100-postare-pe-2012.html. Cineva spunea de BTR: a fost unul din concursurile la care am renunțat din cauza taxei. Am vorbit și cu organizatorii. E complicat. Bine, în cazul lor, surpriza foarte mare a fost că organizaseră în Azuga un super-eveniment cu o taxă de 60 ron, iar pentru Băneasa au băgat un fel de ”valoare de Capitală”. Din discuție a rezultat că ei au un concept la care nu renunță și cine a participat la ambele curse ale lor știe la ce mă refer. La BTR am fost doar fotograf, pe socoteala mea, am făcut-o că așa mi-a plăcut și basta. Lutyk, până la urmă, este o piață liberă bazată de cerere și ofertă: există mulți care au banii necesari să participe la 20 de concursuri pe an, suportând toate cheltuielile aferente și care chiar nu se uită la cuantumul taxei de participare. E normal să fie așa, am fost și eu în tabăra asta. Sunt mulți, probabil chiar mai mulți, mai ales de vreo 2-3 ani, care nu o mai scot la capăt cu banii, totuși fac sport, dar au cam renunțat să mai participe la curse sau nu mai participă la 20, ci doar la 4-6 pe an. Trist, dar …. asta e viața, asta e situația. Organizatorii, în marea lor majoritate, sunt persoane ca tine, ca mine, care au servici și care, în timpul liber, organizează concursuri. Sunt încă prea puțini care au un avantaj pecuniar relevant de pe urma acestor organizări. Se aleg cu ceva imagine, cu un adaos în CV, cu multă bătaie de cap și cu torente de reproșuri și înjurători din partea participanților. General vorbind, cam asta e situația și cred că mulți regretăm această realitate. Eu bat monedă pe limitarea kiturilor de participare, în fond am nevoie doar de număr și de chip de cronometrare, dacă asta face diferența la cuantumul taxei de participare. În timpul curselor de anduranță, ai nevoie de hidratare și aimentare. Care costă. Chestia cu sponsorii e foarte relativă și depinde extrem de mult de la un concurs la altul, de la o zonă la alta. Puțini sponsori dau bani. Puțini sponsori se țin de cuvânt cum că vor face, vor drege etc. Sper ca într-o lună de zile să am mai multe detalii de la organizatori, pentru că părerea mea este că deja este cazul să popularizăm puțin mai mult și mai detaliat, pentru public, ce implică realmente organizarea unui concurs. Câți dintre participanți știu că mașina ambulanței trebuie plătită, de pildă? Mulți nici nu o observă. Sau că uneori costă și autorizațiile. Partea tristă și descurajantă este că taxele vor crește, așa cum toate prețurile și tarifele cresc într-o Românie unde majoritatea salariilor au scăzut dureros. Pentru mulți salariile au scăzut cu 40-60% în ultimii 3-4 ani, pentru mulți au stagnat ca în urmă cu 7-8 ani, în timp ce toate celelalte costuri au explodat. Ca să închei: cu siguranță nu organizatorii sunt de vină. Scuze că m-am lungit …. m-a luat valul 🙂

MihaiNo Gravatar · 29 ianuarie 2013 la 4:10 PM

Dupa primele 5 greseli de ortografie m-am oprit din citit

    LutykNo Gravatar · 29 ianuarie 2013 la 4:15 PM

    Bravo!

    NamasteNo Gravatar · 29 ianuarie 2013 la 4:50 PM

    Daca ai fi „rezistat” pana la capat ai fi descoperit un articol de substanta.
    Cazul BTR 2012 mi se pare reprezentativ pentru nivelul exagerat la care s-a ajuns in unele cazuri…”piata” va decide insa ce competitii vor disparea in urmatorii ani.

georgeNo Gravatar · 29 ianuarie 2013 la 2:42 PM

din punctul meu de vedere nu prea ai dreptate. concursurile se organizeaza si participi sau nu. cat despre treaba cu sponsorizarile…se vede ca nu ai incercat in viata ta sa gasesti un sponsor pentru ceva. iti recomand sa te alaturi unei echipe care organizeaza o alergare si sa te ocupi de sponsorizari. dupa care sa ne scrii o postare

    LutykNo Gravatar · 29 ianuarie 2013 la 2:51 PM

    Ai dreptate, participi sau nu. Iar decizia o iei si in functie de buget.
    Nu sunt agent de vanzari. Nu am spus ca eu as fi bun la asa ceva. In trecut am incercat sa lucrez la o revista la departamentul de publicitate si am ajuns la concluzia ca nu e de mine. Dar am cunoscut oameni care ca si mine aduceau cu greu 2-3 contracte pe luna si oameni care in fiecare zi cand plecau pe teren se intoarceau cu cel putin 1 contract. Asa ca depinde foarte mult de omul care se duce la sponsor 😉

Lasă un răspuns

Substituent avatar

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Lutyk.ro is using WP-Gravatar