Jurnal de alergatura 16

Miercuri 19.09.2012 După crosul de duminică am resimţit lipsa alergărilor din ultimele 2 săptămâni şi m-am pricopsit cu o febră musculară aşa că luni şi marţi am stat cuminte. În seara asta pe la 10 fără ceva am ieşit iar la alergat. După câţiva paşia început să mă doară iar piciorul şi în loc să mă opresc am decis să continui dar să schimb călcătura. Noroc că sâmbătă am trecut prin Herăstrău pe la cortul Nike şi am probat o bandă de alergare. A fost o experienţă ciudată, aveam impresia că dacă încerc să alerg punând tot piciorul jos pierd prea mult timp şi o să mă arunce în spate. Aşa că am pus doar partea din faţă a tălpii jos, aşa cum e încercuită în poză. Şi tot aşa am alergat şi acum. Şi a fost OK. Doar că după ceva mai bine de 2,5 km picioarele nu mă mai ascultau să calce aşa şi se aşezau pe asfalt tot cum erau obişnuite adică cu toată talpa. Iar muschii gambelor dureau ca naiba. Aşa până la finalul celor 3 km mai mult am mers. Şi am urcat pe scări până la etajul 8 folosind aceeaşi parte a tălpii ca să îmi obişnuiesc musculatura şi articulaţiile cu noul model de efort.
Joi 20.09.2012 Doar 2 km. Gambele nu m-au lasat sa alerg pe varfuri asa ca am alergat “normal”. Din fericire nu am avut dureri de picior dar nici nu am vrut sa fortez. Si am mai avut un motiv sa alerg asa putin. Ploua. Si desi imi facea placere sa simt picaturile de ploaie si vantul mi-a fost frica pt telefon care pana una alta e singurul masurator al timpului in care imi fac alergaturile. Trebuie sa fac rost de un ceas cu cronometru si daca se poate si cu GPS. Imi place foarte mult Garmin for Runners 210, dar … vrabia malai viseaza.
Sâmbătă 22.09.2012 Nike + Running Club – Saturday Run. Sâmbătă am fost la alergarea în grup organizată de cei de la Nike. Vorba vine – alergare în grup, căci după câteva zeci de metri eram deja înşiraţi pe o distanţă mai lungă decât cea parcursă deja de mine. Dar a fost mişto să cunosc oameni noi care împărtăşesc plăcerea de a alerga şi astfel să aflu informaţii utile de la cei cu mult mai multă experienţă în domeniu. Am făcut o tură de cca. 7 km în 55 de minute şi 46 de secunde adică aprox. 7,50 min/km. Dar nu am alergat decât cel mult jumătate din distanţă, de unde trag concluzia că atunci când am alergat am dat mult mai repede din picioare decât de obicei. La un ritm de mers între 9 şi 10 min/km sau pe alocuri poate şi mai lent înseamnă că alergarea a fost cu un ritm de 5-6 min/km, ca să iasă media de 7-8 min/km. Dracu’ mai ştie. Şi nu pot alerga pe partea din faţă a piciorului decât pe distanţe foarte scurte.
Când scriu aceste rânduri e deja luni şi încă mă doare puţin piciorul. Trebuia să mai am o alergare de 12 km duminică dar din cauza piciorului am stat acasă să fac bagajele pentru concediu. La câteva zile după ce am scris articolul asta, am fost în Decathlon şi mi+am luat o pereche de încălţări de alergat: Oxilane Kalenji Ekiden 50. Vorbind cu mai mulţi alergători la We run Bucharest şi sâmbătă la alergarea organizată de Nike despre durerile mele de picior, cam toţi mi-au zis că sunt din cauza încălţărilor, care ar fi bune doar pentru cine aleargă 2-3 km la 2-3 zile. Eu am alergat până acum 170 km cu ei şi ASICS spune că până la finele programului de antrenament (inclusiv refacerea) mai am de alergat 500 km. La următoarele alergări voi folosi iar “adidaşii” no name de la început care, având talpa subţire, fără spume, aere şi alte minuni ale tehnologiei moderne, nu îmi crează probleme. Pentru moment. Chiar dăcă articulaţiile mele nu vor fi foarte fericite, probabil. astă e tipul de pantof sport pe care trebuie să îl iau: cu talpă subţire, simplă. Pentru că nu îmi permit să dau 5-600 de lei pe o pereche de încălţări de firmă care să reziste la alergările medii şi lungi.

Şi ca de obicei la final rezultatele după încă o săptămână de sport:
kg: 106,1 (de la 107,1 săptămâna trecută şi 111,3 la început)
max. km alergaţi fără pauză: nu stiu (de la ? km săptămâna trecută şi mai puţin de 500 m la început) timpii îi găsiţi ca de obicei pe My ASICS

Notă: Chiar dacă îl public săptămânal, scriu în acest jurnal de alergătură în fiecare zi în care alerg sau a doua zi de dimineaţă. Din acest motiv e posibil ca unele formulări să pară ciudate din punct de vedere temporal.

sursă foto: activeromania.ro

About Lutyk

Pusca si cureaua lata, Ce sedentar eram odata! :)
This entry was posted in Auto-Moto-Velo-Sport, Bucuresti and tagged , , , , , , , , . Bookmark the permalink.

One Response to Jurnal de alergatura 16

  1. Pingback: » Alegerea incaltarilor de alergat

Ai ceva de comentat? Atunci, ce mai astepti?