Jurnal de alergatura 1

În postul precedent spuneam că vreau să mă apuc de alergat. Şi am început să alerg chiar în aceeaşi seară. Am ajuns acasă, am mâncat, m-am odihnit cca. 1/2 h şi am ieşit la alergat. A fost tare nasol sa alerg cu burta încă plină. Dar am făcut cei 2km impuşi de programul ASICS. Pentru început programul îmi spune să combin alergarea uşoară cu mersul, atunci când obosesc. Dacă am înţeles eu bine, cu puţina engleză pe care o ştiu, important e să nu te opreşti deoarece în această fază ideea e să obişnuieşti organismul la efort. Spre surprinderea mea am reuşit să alerg 1 tură întreaga de parc, adică 500 m. Mai încercasem în urmă cu mulţi ani şi după 100 m gâfâiam de parcă alergasem un maraton întreg. Am făcut apoi încă o tură de mers, iar una de alergare şi încă una de mers.
A doua zi, dimineaţa pe răcoare, am ieşit iar în parcul Floreasca dar au început să apară durerile musculare, şi nu am mai reuşit să alerg 1 tură întreagă. Şi nici în dimineţile următoare. Abia azi am alergat din nou 1 tură întreagă. Programul ASICS e destul de lejer zic eu, având în vedere că el îţi cere pentru început să faci 9,20 min/km, iar eu, cu condiţia mea fizică sublimă dar inexistentă, am făcut la prima repriză de alergat/mers 9,08 min. Şi a fost singura zi cu un timp de peste 9 minute pe kilometru.
Deşi programul propune doar 4 zile de antrenament pe săptămână cu câte 2 km pentru început, eu am ieşit să alerg şi în zilele sugerate pentru pauză dar în aceste zile am alergat/mers doar 1 km. Din 2 motive: 1) să mă obişnuiesc cu trezitul la 6 dimineaţa şi 2) să mă obişnuiesc cu efortul. La cât de delăsător şi de leneş mă ştiu zilele de pauză m-ar putea face şă renunţ la ideea asta cu alergatul.
Mersul pe jos, face piciorul frumos. Începând de azi, am mai adăugat de la mine putere încă ceva în antrenament: merg pe jos până la serviciu şi apoi înapoi acasă adică cca. 9-10 km/zi. Dacă alergarea de dimineaţa şi întorsul acasă pe jos vor avea loc indiferent de vreme, mersul pe jos până la serviciu îl voi practica doar în dimineţile cu vreme frumoasă. Asta o să-mi cam strice media zilnică de kilometrii pe oră (în această dimineaţa am făcut cei aproape 5 km în 55 de minute, adică cu o medie de 11,28 min/km), dar îmi va creşte rezistenţa muşculară. Sper ca mâine să nu am o febră musculară atât de puternică încât să nu îmi pot face cei 2 km din program.
Să vedem dacă aceste alergări şi plimbări lungi şi dese vor avea efect şi asupra gabaritului. Până acum se pare că au efect invers. Joi dimineaţă, după a doua serie de alergare/mers aveam 111,3 kg. Azi dimineaţă aveam 111,8. Dar pentru acest scor trebuie ţinut seama şi de faptul că ieri, pentru a-mi menţine silueta :D, am mâncat una bucată şaorma de berbecuţ cu vită. Următoarea probă a cântarului lunea viitoare când voi reveni şi cu un nou episod din jurnalul de alergătură.
Până una alta trebuie să învăţ să respir în condiţii de efort şi să găsesc nişte exerciţii de încălzire pe care să le fac dimineaţa înainte de a începe alergarea. O chestie ciudată: nu mă dor aceiaşi muşchi la ambele picioare: la dreptul mă doare în urma alergării undeva în spate, puţin deasupra gleznei iar la stângul mă doare în faţă deasupra genunchiului. Şi nu înţeleg de ce mî dor mâinile şi umerii, că doar nu alerg în mâini. Mai trebuie să mai fac rost de un cronometru, căci cel de pe telefon îl pierd dacă primesc un apel şi nici nu pot salva timpii înregistraţi. Şi pentru când voi avea de alergat mai mult îmi trebuie un MP3 player la care să ascult muzică sau de ce nu, audiobook-uri.

sursa foto: Bogdan Roşca.

Despre Lutyk

Pusca si cureaua lata, Ce sedentar eram odata! :)
Acest articol a fost publicat în Auto-Moto-Velo-Sport și etichetat cu , , , . Salvează legătura permanentă.

5 răspunsuri la Jurnal de alergatura 1

  1. Pingback: Incalzire | Elucubratii

  2. Adrian Soare spune:

    Bravo, incet, incet iti intri in ritm. Eu m-am sufocat de 3 ori cand am alergat primul km, iar acum sunt la 10 – 12 km pe tura si sunt ok.

    rezultatele vin lent dar sigur

    • Lutyk spune:

      Multumesc pentru vizita, comentariu si incurajari. Te mai astept pe aici.
      Cea mai buna politica e cea a pasilor marunti. Cine vrea sa urce Everestul din prima e posibil sa-si lase oasele pe drum.

  3. Pingback: Jurnal de alergatura 2 | Elucubratii

  4. Pingback: Floreasca – 1 tură de parc | Elucubratii

Ai ceva de comentat? Atunci, ce mai astepti?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.