Unul din cele mai haioase refuzuri de intrare in Lyoness a sunat cam asa: “Daca ai si tu sau altcineva de castigat de pe urma mea nu ma intereseaza”. Nu stiu daca persoana citeste blogul meu sau nu dar as vrea sa aduc cateva lamuriri:
1. Eu si alti 1 milion si ceva de bugetari profitam in secunda asta de pe urma ta si a tuturor celor care platesc taxe si impozite in tara asta pentru ca de acolo ne luam noi salariile.
2. Firmele care au diverse contracte cu statul castiga si ele de pe urma ta pentru ca sunt platite tot din impozitele si taxele platite de tine.
3. Cand te duci la munca, patronul sau actionarii firmei unde lucrezi castiga ca urmare a activitatii prestate de tine. Si impreuna cu ei toti cei care isi iau salariul de la firma aia.
4. Cand te duci la cumparaturi iar castiga o gramada de oameni de pe urma ta: patronul si angajatii magazinului, distribuitorii, producatorii etc.
Daca vrei sa nu profiti decat tu de pe urma muncii tale, te duci undeva in salbaticie, in pielea goala si fara nici o unealta si iti procuri singur din natura tot ce ai nevoie. Precum primii oameni de pe aceasta planeta.
In lumea moderna toti depindem unii de altii si castigam de pe urma celor cu care venim in contact, daca nu altceva macar informatii.
Mentalitatea romanesca ii determina pe foarte multi si sa NU dea click pe reclamele (adsense sau altele) de pe loguri. Ca sa nu castige bloggerul de pe urma lui!
Cam asa ceva. Si mai tare e ca sunt persoane care refuza Lyoness bagand motivul de mai sus sau pe cel cu sistemul piramidal dar sunt inscrisi in alte sisteme la fel de piramidale: Avon si/sau Oriflame. Acolo nu se pune daca castiga si altii de pe urma lor?
Eh… ce să poți să faci? Am ajuns să fiu atât de împăcat cu acest lucru… Și știi ce e interesant? Omul are mentalitatea asta doar până vede (mai degrabă, simte) că te deranjează ”argumentul” și motivul acesta. Când vede că, pe de-o parte, nu ești deranjat, convins fiind până în măduva oaselor că faci un lucru bun, și pe de alta, că îi dai înainte, cu sau fără el, par`că nu mai poate sta liniștit, fără să facă și el. Și am 2 astfel de cazuri în toată echipa. Când am întrebat ce l-a determinat să își schimbe optica, a spus ceva de genul ”dacă trag linie între cât te ajută pe tine și cât mă ajută chiar pe mine ceea ce fac eu, ies în avantaj!” La care eu: ”Să mori tu că avantajul tău e mai mare decât al meu, și că acum nu mai e piramidă? Pfuaaaaaaaaai, și eu care chiar mă gândeam să mă las…
”
Am concluzionat că omul (pardon, persoana) care gândește astfel are satisfacția de a nu munci ”degeaba” până când îți iese ție ceva. Că dacă nu îți iese, el a fost cel isteț, dar dacă îți iese… el nu mai are nicio scuză pentru că a fost leneș. Repet, mă refer doar la cei care exprimă un astfel de motiv, legat de tine, nu de persoana fiecăruia în parte.
Sti care e partea cea mai haioasa? Ca persoana care mi-a raspuns asa e reprezentant Oriflame!