Mi-e dor …

… de copilărie
când alergam fără grijă prin parc sau prin grădina de la Breaza
când trăiau bunicile mele
când mâncam mere verzi şi beam lapte de la ţâţa vacii fără să mă stric la stomac
când mergeam cu ceilalţi copii la „furat” de fructe
când puteam să mă urc în orice copac fără să-mi fie frică că se rupe cu mine.

„Când eram copil de-o şchiopă
Ma jucam cu puţa-n apă
Şi-o frecam cu periuţa
Ca să strălucească puţa

Când eram flăcău mai mare
Mă jucam cu puţa-n mare
Şi-o frecam cu bidineaua
Să nu i se ia vopseaua”

… de adolescenţă
când aveam timp să citesc
când puteam face baie în lacul Floreasca sau oricare alt lac din Bucureşti şi de aiurea fără frică de îmbolnăvire
când cinematografele erau la tot pasul, aveam timp să merg la ele iar biletele erau suficient de ieftine încât orice părinte îşi permitea să-şi timită copilu cel puţin 1 dată pe săptămână la film.

„Mi-e dor de noi, de noi cand eram tineri
Si nu credeam ca o sa fim carunti
Cand asteptam aceasta zi de vineri
Sa ne-ntalnim sa mergem inspre munti
Mi-e tare dor de noi cand eram tineri,
Nu aveam griji si nici nu aveam bani.
Cand asteptam aceasta zi de vineri,
Si aveam totusi 20 de ani.”

… de munţi
unde chiar dacă e greu inima-ţi tresaltă de bucurie la fiecare pas
unde în fiecare minut îţi încânţi ochii cu noi şi noi peisaje de vis
unde prietenii îţi sunt aproape
unde ghitările şi cântecele de munte răsună în jurul focului sau în cabane până dimineaţa
unde după 1-2 ore de somn te trezeşti mai odihnit ca oricand si esti gata pentru un nou traseu

mi-e dor

5 thoughts on “Mi-e dor …

  1. iYli

    august 4, 2010 at 2:56pm

    Toate dorurile ne lumineata planuriliitor 😉
    Da o fuga in munti!

    • Lutyk

      august 5, 2010 at 2:31pm

      usor de zis, greu de facut din lipsa de TIMP (si la propriu si la figurat)

Ai ceva de comentat? Atunci, ce mai astepti?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.