Trafic comparat: R.A.T.B. / autoturism / bicicletă

trafic de Bucureşti

Până prin toamnă am mers aproape zilnic vu maşina la serviciu.Era plăcut să ai aer condiţionat, să nu te plouă, să nu stai să aştepţi ca prostu’ în staţie un mijloc de transport comunal care refuză să îşi facă apariţia. Dimineaţă, pe la 8 şi ceva traficul e destul de lejer între Floreasca şi Cotroceni aşa că în 30-35 de minute făceam cei aprox. 5,5 km. Seara, la întoarcere, cu puţin noroc, cam tot atât. Dar dacă aveam (ne)şansa unui dop puteam să fac şi 2 ore. Iar tot acest confort al plimbării cu maşina mă costa cam 300 de roni pe lună. Dar m-am săturat de jecmăneala celor care se ocupă cu petroale, care atunci când era 150$ barilul vindeau litrul de benzină cu 3 lei şi câţiva bănuţi iar acum când preţul petrolului a scăzut la cca. 70$/baril, benzina e aproape 5 lei. Şi în consecinţă am făcut „reduceri de cheltuieli bugetare”
Adică am trecut la RATB/STB. În funcţie de cât aştept prin staţiile de autobuz, drumul până la serviciu durează între 40 şi 60 de minute. Diferenţa nu este foarte mare decât la „scor”: cu 50 de lei ai abonament pe toate liniile RATB şi dacă mai pui 25 ai şi acces la metrou pentru o lună. Mai e diferenţă şi la confort. Poţi să ai norocul să îţi vină un otobus cu aer condiţionat. Dar dacă maşinuţa comunală e dotată şi cu unul (sau mai mulţi) melteni care vor să meargă cu geamul deschis ai dat de ea. De belea. Ca să nu mai spun că sunt şi unii şoferi care ca să consume mai puţin şi să îşi poată trage (fura) nişte motorină pentru acasă bagă scuza că aerul nu funcţioneşte şi îl ţin închis. Şi în atare situaţiune, sau dacă căruţa nu e dotată, sau dacă prin ea e aciuat un nespălat cu cincinalul atunci deschizi geamurile pentru răcorire şi/sau aerisire pe bază de corent. Dar uneori nici aiasta nu se poate. Pentru că se găsesc niscaiva matusalemici sau chiar şi tineri care fac scandal că îi trage curentul (la cur şi le iese căcatul pe gură) şi că să închizi geamurili.

Şi pentru că criza excelent, mirific chiar, gestionată de iubiţii şi mult stimaţii noştri conducători nu încetează să ne umple de … respect am încercat să renunţ pentru câteva luni şi la transportul în comun şi să trec la transportul pe 2 roţi. Mai iexact cu bicla. Un mijloc de locomoţie excelent mai ales că ajută şi la reducerea şuncilor acumulate din lipsă de activitate munţomană. Timpul de acces la „uzină” şi înapoi la hogeac este în jur de 30-45 de minute în funcţie de stopuri. Dimineaţa este recomandată evitarea consumului excesiv de calorii prin pedalare rapidă deoarece produce transpiraţie ce dăunează grav sănătăţii simţului olfactiv al colegilor. Având în vedere că cel puţin în Bucureşti, pistele pentru

Bicicliştii

biciclete (alea puţine câte sunt) au fost făcute pe trotuare, deduc că bicicliştii pe carosabil printre maşinuţe. Problemele apar când unii se uşurează de conservele pe care le chilotează pe trotuar blocându-l complet, obligând biclarii şi pietonarii să facă trafic pe strase. Şi alţi conservari indignaţi de impertinenţii participanţi la trafic cu 2 roţi sau deloc, claxonează de zor şi se bagă mai-mai să dea peste ei. Probleme ridică şi babele şi moşii care merg în zig-zag de parcă ar fi beţi. Sau poate chiar sunt. Şi mai sunt enervante şi bordurile care nu au fost aduse la acelaşi nivel cu strada. Din păcate nu am mers decât o zi cu bicicleta la serviciu pentru mi-a fost furată din scara blocului. Dar asta e altă poveste.

Şi ca să închei comparaţia trebuie să mai menţionez că a fost inventat mersul pe jos. Acu ceva vreme, sătul să mai aştept în ploaie/lapoviţă un troleu am început un slalom printre bălţi şi am plecat pe jos. Am ajuns la gară unde staţia era plină iar autobelu’ spre casă nu se zărea nicăieri. Aşa că mi-am continuat cursa cu obstacole şi am terminat de parcurs traseul dintre cotroceni şi Floreasca în aprox. 45-50 de minute. Ştiu! Ar trebui să merg pe jos. Că doar face piciorul frumos. Dar sunt la ora sexuală: mă fute o leneeeee!