http://iyli.ro/2009/07/07/buna-dimineatama/

E umbra aceasta pe care
O semeni în sufletul meu.
Cu milă şi tristă mirare
Voi duce-o cu mine mereu. (bis)
Şi-apoi într-o zi oarecare
În care-mi va fi cel mai greu,
Voi pune-o în vechi calendare:
Duminica trupului meu. (bis)

R:… Fiori prin mine umblă
Şi nu am trebuinţă.
Te rog pe tine, umbră,
Să redevii fiinţă!

Flămând de iubirea întreagă,
De vremi cu amurg mohorât,
Când zorile noaptea-şi dezleagă
Mă satur c-o umbră şi-atât. (bis)
Şi sufletul meu te mai roagă,
Magnetic catarg doborât,
Tu, umbră tăcută şi dragă,
Asează-ţi fularul la gât. (bis)

O umbră se închide în mine,
O umbră prin mine trecu.
E atâta de rău că e bine,
E-atât de mult dacă e nu! (bis)
Bacovia-şi iese din sine
Şi râde în A şi în U,
O umbră în viaţă mă ţine
Şi umbra aceea eşti TU! (bis)

DACA..

** Dacă te poţi stăpâni când norodul din jur se frământă,
Brav înfruntând insolentul reproş cu linişte sfântă,
* Dacă-ţi păstrezi în virtute credinţa şi-ncalci sfiala
Când se-ndoieşte de tine mulţimea şi-i ierţi îndoiala,

** Dacă aştepţi cu nădejde şi nu te răpune aşteptarea,
Dacă minciunii, stăpâna pe lume, îi spulberi chemarea,
* Dacă asaltul mâniei te lasă senin, fără ură,
Dacă păşeşti peste dorul de-a fi cel dintâi, cu măsură…

** Dacă te leagă visul, dar stărui stăpân peste vise,
Dacă din gânduri măreţe renunţi să-ţi faci ţeluri precise,
* Dacă cuvântul, izvor de ispite, şi cruntul dezastru
Nu-s pentru tine oprelişti, nici vâsle din drumul spre astru,

** Dacă suporţi să auzi despre spusele tale cinstite
Gânduri jelene, scornite de răi, pentru gloate smintite,
* Dacă din opera ta s-au ales doar ruine şi spaţii,
Singur, cu scule stricate, de poţi s-o refaci din fundaţii…

** Dacă pierzând într-o clipă de risc, pe o şansă, avutul,
Poţi să începi de la capăt, uitând în tăcere trecutul,
* Ferm adunând cu răbdare întregul pe lungă durată,
Fără să sufli o vorbă de pierderea grea îndurată,

** Dacă superb, prin voinţă, forţezi când îţi vine sorocul,
Inima, capul, tăria să nu-şi astâmpere jocul,
* Gol de puterea vieţii, urmându-ţi destinul spre ţinte,
Tare, cu vrerea din tine ce-ţi spune mereu: …

** Dacă mulţimilor poţi să vorbeşti cu deprinderi egale,
Dacă constant îţi păstrezi modestia şi-n cercuri regale,
* Dacă eşti nevulnerabil, la prieteni, la cei cu pornire,
Dacă pe toţi îi stimezi îndeajuns, însă nu peste fire,

** Dacă momentul cumplit al prăpădului crâncen şi mare,
Calm, vei putea să-l asemeni în timp cu-n minut oarecare,
Lumea cu tot ce cuprinde va fi stăpânită de tine.
Tu peste toţi vei răzbate, Om al Puterii depline!

TARA DE FOC..
Primăveri de scrum mi-au rămas în palmă,
Verile de-acum se preschimbă-n toamnă.
Pe ochi îţi puneam frunze verzi şi ude,
Prin ferigi visam fructe mici şi crude.

R1:… Ţi-aduci aminte cum ne-mbătam de cuvinte:
spuneam.
Visam corăbii cu puntea plină de vrăbii
Şi navigam către Ţara de foc.

Ploi de umbre verzi vor să te adoarmă,
Poate mă mai vezi în vreo apă calmă.
Ţările de foc nu au ţărm de mare:
Fiecare val ar mai stinge-o zare.

R2:… Ţi-aduci aminte:
Spuneam aceleaşi cuvinte mereu
Pierdeam corăbii în lupte grele de săbii,
Dar navigam către Ţara de foc.