Elefantu’ pe tobogan

Vrea si Edy sa se dea pe toboganele mari. Dar ii e frica deoarece sunt prea intunecoase. Si vrea sa se dea cu mine. Iar mie imi e frica pe astea de plastic sa nu se rupa cu mine. Nu cred ca au fost proiectate pentru 100 mea de chile.

Asa ca ne-am dus la vechiul tobogan de piatra.

Si pana nu ne-am dat de vreo 10 ori nu am scapat. Bucurie mare atat pentru el cat si pentru mine care imi aduceam aminte de copilarie.

8 thoughts on “Elefantu’ pe tobogan

  1. Lutyk

    martie 29, 2010 at 2:28pm

    @runbaby multumesc pentru vizita si comentariu. Te mai astept pe "acilea"

  2. Aimee

    martie 29, 2010 at 4:21pm

    Sa-ti traiasca feciorul si sa te bucuri de el! 🙂 E bine sa fii copil din cand in cand, nu?

  3. Lutyk

    martie 29, 2010 at 4:25pm

    @Aimee multam fain. E foarte bine.

  4. Grapefruits

    martie 29, 2010 at 6:00pm

    sa iti traiasca mare si sa te duca in spate 🙂

  5. copiiiiubirii

    aprilie 7, 2010 at 11:48am

    Ce ti-e si cu topoganele astea noi din plastic. :))

    Pe mine ma enerveaza ca majoritatea n-au scari si trebuie sa se catere copiii in ele prin enspe mii de feluri… pe plase de funii, pe din alea cum e pe ziduri de alpinisti, funii, etc… pfff… nu poti sa te descurci deloc cu un copil e vreo 3-4 ani, trebuie sa il ridici toata ziua. 😀

    Asta micul are fata de prinde la fete. 😀

  6. Lutyk

    aprilie 8, 2010 at 12:14pm

    sunt enervante modurile astea de urcare pe tobogane dar daca stai sa te gandesti noi cand eram mici in lipsa lor ne cataram in copaci ceea ce putea fi mult mai periculos deoarece inaltimea era mult mai mare.

    mai are pana sa-l intereseze pe el fetele …

Ai ceva de comentat? Atunci, ce mai astepti?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.