Cei 7 ani de acasa

Ma exaspereaza nesimtirea celor care murdaresc colacele la WC urcanduse cu picioarele pe el sau urinand fara sa aiba simtul gaurii (uneori chiar intentionat), a celor care dupa ce se kk nu folosesc peria pentru a curata. Si nu ma refer aici doar la WCurile publice unde mai intra si aurolaci ci si la wc-urile din institutii publice sau firme. Ce dracu o fi asa de greu sa ridici colacu cand te pisi sau folosesti peria dupa ce te caci?
Ma enerveaza cei care nu se descalta cand intra intr-o casa, indiferent daca e a lor sau sunt in vizita.
E lipsa de respect fata de munca persoanei care face curat si daca acolo mai e si un copil e nepasare fata de sanatatea acelui copil care in joaca lui pune mainile pe jos si apoi le baga in gura.
Ma scoate din minti cand ma urc intr-un autobuz intr-o zi de vara si cu toate geamurile alea minuscule din autobuzele astea noi pute a transpiratie si a guri nespalate de iti vine sa borasti. Probabil ca educatia timpurie au primit-o in evul mediu cand a face baie mai des decat 1 data pe saptamana era considerat nociv.
Ma dispera cand vad munti de gunoaie pe munti, pe plaje sau in padurile de pe langa marile orase. Oare cei care le lasa fac si acasa la fel: pun gunoiu’ in mijlocul casei?
Imi vine sa urlu cand vad ca cei care fac mizerie nu sunt amendati!
Cei 7 ani de acasa? O fantasmagorie!

2 thoughts on “Cei 7 ani de acasa

Ai ceva de comentat? Atunci, ce mai astepti?

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.