Turul României

Turul României
Acest tur al României a plecat de la dorinţa de a vedea mănăstirile din Moldova. Apoi am zis că dacă tot ajung acolo e păcat să nu mă duc să văd satul natal al bunicului patern, Iordăneşti (Ucraina), sau să nu mă duc să văd cimitirul vesel de la Săpânţa. Dacă tot am trecut Carpaţii ce rost are să mă întorc pe unde am venit când pot reveni la Bucureşti prin Transilvania etc.
Pentru a scăpa de aglomeraţia de sâmbătă dimineaţa de pe şos. Colentina am plecat de vineri seara din Bucureşti şi ne-am oprit la socrii mei la Urziceni.
Sâmbătă dimineaţă am plecat spre Moldova iar prima oprire a fost la Mărăşeşti. Nu am să intru în detalii privind Mausoleul ci am să precizez doar preţul de intrare: 8 lei pentru adulţi şi 2 lei pentru copii.
În drumul spre Piatra Neamţ, oraş care reprezenta prima noastră oprire, am intrat la Arena Mall din Bacău şi am mâncat la Mesopotamia (preţuri mult mai mici în provincie decât în Bucureşti).
Ajunşi în Piatra Neamţ am încercat să ne cazăm la Casa Dana dar nu am fost încântaţi nici de condiţii, nici de locaţie aşa că am mers la Hostel Torent. Chiar dacă era un pic cam departe de centru e curat şi liniştit. Lidl-ul de care face vorbire în prezentare e închis începând cu 24 august.
După ce ne-am cazat am urcat cu telegondola până pe platoul Cozla. Aici în afară de admirarea peisajelor nu prea ai ce face: 2-3 terase şi chioşcuri de suveniruri şi cam atât. La urcare ne-am dus pe scara din stânga care în mod normal era de ieşire şi în loc să plătim 20/adult şi 12/copil pentru biletele dus-întors am plătit doar 35 lei dar fără să mai rupă bilet. În staţia de sus nu mai controla nimeni biletele.
Am vrut să vizităm şi Curtea domnească dar ajungând acolo la puţin timp după ora 18 care era ora închiderii ne-am limitat doar la plimbarea printre clădirile vechi. Am beneficiat, însă, de un concert Ducu Bertzi.
Duminică dimineaţă am plecat la vânătoare de mănăstiri.
Prima pe listă era Mănăstirea Văratec. Aici am fost dezamăgiţi deoarece biserica era în consolidare sau reconstrucţie. Impresia a fost de clădire nouă. Am trecut şi pe la mormântul Veronicăi Micle şi am plecat mai departe.
Am ajuns la mănăstirea Agapia în plină slujbă aşa că nu am putut admira în voie picturile lui Grigorescu. Din păcate casa memorială a lui Alexandru Vlahuţă era închisă. Şi atunci ne-am întreptat paşii spre o altă casă memorială aflată în apropiere: casa lui Ion Creangă de la Humuleşti. Aici am aflat că povestea celor 3 iezi este inspirată de o familie adevărată din Humuleşti. Spre bucuria copilului lângă această casă este un „parc” tematic cu animale împăiate şi manechine care redau personajele din poveştile lui Creangă. La cele 2 obiective am plătit în total 14 lei.
În continuare am mers la cetatea Neamţ (5 lei/adult, 3 lei /copil) şi mănăstirile Humor şi Voroneţ unde am plătit câte 5 lei de adult. La ieşirea de la mănăstirea Voroneţ am oprit la „Căruţa cu plăcinte” (o căruţă pe partea dreaptă pe drumul de ieşire) şi am mâncat poale-n brâu şi am băut o bere bucovineană fără alcohol. Foarte bune mai ales că plăcintele nu aveau stafide. Am înnoptat la Botoşani, la o mătuşă.
Luni, deşi am vrut să plecăm de dimineaţă am fost reţinuţi şi la prânz, că aşa-i la rude. Şi ca să nu pierdem complet dimineaţa am vrut să vizităm Ipoteştiul. Doar că GPS-ul nu a ştiut să mă atenţioneze că mai e o localitate cu acelaşi nume chiar lângă Suceava şi în loc să mă ducă în satul lui Eminescu m-a dus la 40 km distanţă. Dacă tot am ajuns la Suceava, hai să vizităm cetatea de Scaun şi Muzeul satului bucovinean, dar ghinion: fiind luni era închis.
Ne-am întors la Botoşani, am mâncat de prânz, şi am plecat spre Rădăuţi. Pe drum am trecut şi pe la lacul cu nuferi şi casa lui Eminescu de la Ipoteşti.
Ne-am cazat la Pensiunea Fast unde am plătit 120 lei cu mic dejun inclus.
Marţi dimineaţă am plecat spre vama Siret, am trecut graniţa cam în 45-50 de minute şi am fost la Iordăneşti. Planul era ca dacă nu găsesc rude sau dacă nu suntem bine primiţi să dăm o fugă şi până la Cernăuţi. Deşi am plecat pe la orele 15 din Iordăneşti timp ar fi fost şi pentru Cernăuţi chiar dacă vroiam să petrem noaptea în România. Dar am decis să lăsăm pentru altă dată fostul oraş românesc. Şi bine am făcut căci după bucuria regăsirii rudelor a urmat calvarul întoarcerii în ţară: de la momentul aşezării la coadă (15h30’) la vama ucraineană până când am trecut de vama românească au trecut 7 ore.
După ce ne-am văzut în România am găsit cu greu singura unitate care oferă cazare în oraşul Siret, Hanul „La Nicuşor” unde am plătit 110 lei pentru o cameră.
Miercuri am parcurs traseul Siret – Rădăuţi – mănăstirea Putna – Chilia lui Daniil Sihastrul – mănăstirea Suceviţa – mănăstirea Moldoviţa – Câmpulung Moldovenesc – Pasul Prislop – Săpânţa.
La Putna, am luat de la magazinul din faţa mănăstirii un lănţişor şi o cruciuliţă din „argint”. După doar o zi de purtat erau negre.
În Câmpulung am intrat doar pentru că vroiam să mâncăm. Am nimerit la restaurantul Bucovina din centru unde pentru 2 ciorbe rădăuţene şi un platou bucovinean (totul foarte bun) am plătit 62 lei.
La plecarea de la Moldoviţa am sunat să rezervăm cazare la Săpânţa. Din ofertele găsite prima opţiune a fost pensiunea Adriana. Au cerut să revenim în 2-3 ore cu un telefon ca să confirmăm. Am revenit după doar o oră cu telefonul de confirmare dar ni s-a spus că au dat camera. Ne-am reorientat către pensiunea Anca unde am fost întâmpinaţi cu porţile deschise chiar dacă am ajuns după orele 21.
Joi. Deja. După ce am vizitat Cimitirul vesel a început drumul de întoarcere acasă. Am plecat spre Turda unde vroiam să vizităm vestita salină. Pe traseu ne-am oprit la Baia Sprie unde am urcat până la Lacul Albastru, care din păcate în această perioadă era verde.
Plimbarea ne-a făcut foame aşa că am luat pauza de masă la Baia Mare la terasa Cinque Cento unde pentru 55 de lei am primit o porţie de cotlet de porc cu sos de piper verde şi cartofi aurii, o ciorbă de burtă şi un platou cu coaste de porc şi aripioare de pui la grătar cu cartofi aurii şi 2 sosuri. Constat că în provincie preţurile sunt mai mici iar poţiile mai mari decât în Bucureşti.
Ajunşi la Turda ne-am cazat la Casa Salina Gold aflată în apropierea intrării din Turda Nouă a salinei. Pentru că nu mai erau camere duble am primit la acelaşi preţ (55 lei) o cameră cu un pat matrimonial şi 2 paturi suprapuse. Problema a fost cu baia deoarece era foarte îngustă iar tavanul înclinat suficient de jos încât băieţelul meu de 10 ani a dat cu capul în el. În punctul cel mai înalt eu la 1,82m nu încăpeam. Nici feţele de pernă de la paturile suprapuse nu păreau tocmai curate. Dar băieţelul meu a fost în culmea fericirii că poate face baie în piscină. La salină am ajuns la orele 18:20 iar ultima intrare a fost permisă cu 20 de minue în urmă. Aşa că ne-am limitat la o plimbare prin frumosul centru al oraşului.
Vineri dimineaţa am vizitat salina Turda şi apoi am plecat spre Hunedoara. Aici ne-am cazat la Hotel Ciuperca unde, ca şi la Turda, am primit o cameră cu 3 paturi: unul matrimonial şi 2 de o persoană.
Am fost să vizităm Castelul Huniarzilor (25 lei / adult + 5 lei / copil) şi apoi ne-am relaxat în piscina hotelului.
Pe seară am vrut să mâncăm la restaurantul „Popasul Castelului” (primisem un fluturaş la intrarea în castel) dar când am ajuns acolo lumina înăuntru era difuză iar la mese nu era nimeni. Aşa că am renunţat. Am preferat să mâncăm nişte burek cu varză sau cu fructe de la o patiserie.
Sâmbătă, ultima zi pe drumuri. Pentru că luni trebuia să ne întoarcem la muncă am vrut să petrecem ziua de duminică acasă. Aşa că am plecat spre casă.
Prima oprire a fost la mănăstirea Prislop unde am ajuns pe cel mai prost drum pe care am circulat în această plimbare. După ce la mănăstirile din Moldova am intrat atât eu cât şi soţia cu pantaloni ¾ fără să ne zică nimeni nimic aici se trezeşte un badeangard să îi zică soţiei că nu are voie în pantaloni (care de data asta erau lungi) şi că trebuie să îşi pună şort. La orele 9 trecute era deja coadă la pupat crucea lui Arsenie Boca de cel puţin 2 ore. Am făcut câteva poze şi am plecat la Tg. Jiu. Aici alte poze cu operele lui Brâncuşi şi masa la mall.

2046 km, 134 litri benzină, 2200 lei

P.S. Am publicat aceast poveste şi pe site-ul amfostacolo.ro. Tot acolo am pus şi câteva poze.

Posted in Turism | Tagged , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | Leave a comment

Ghid pentru inmatricularea unei masini noi 2016

StepwayDe la sfârşitul lunii iunie sunt proprietarul unui Sandero Stepway 0.9TCE prin programul Rabla. După o săptămână de concediu pe litoral am început să caut care sunt paşii de urmat şi actele necesare pentru a în matricula maşina. Am găsit destule astfel de ghiduri pe net, dar nici unul actualizat pentru vara anului 2016. Aşadar paşii sunt următorii:

1. R.A.R.: dacă nu ai fololia de securizare aplicată pe carte de identitate a vehiculului (CIV) trebuie să faci un drum la RAR pentru aplicarea acesteia. Întrucât cei de la Meridian mi-au dat CIV cu folia pusă, eu am scăpat de acest pas.

2. A.N.A.F.: în majoritatea ghidurilor pentru înmatriculare acest pas apare mai târziu. Întrucât emiterea deciziei de impunere durează cel puţin 2 zile lucrătoare eu consider că ăsta trebuie să fie primul pas. Fiecare trebuie să meargă la directia ANAF de care apartine.
Începând cu 1 septembrie 2015 se plăteşte timbrul de mediu şi mentru maşinile cu motor Euro 6.
Eu am fost la ANAF sector 1 marţi la prima oră, am depus cererea si mi s-a spus să revin joi după ora 13. Am trecut totuşi joi dimineaţă să văd dacă e gata şi am avut noroc: am ridicat decizia de impunere şi am plătit. ATENŢIE: la sectorul 1 NU se poate plăti cu cardul.
Am depus urmatoare acte:
a) Cerere pentru calculul a timbrului de mediu
b) copie factură
c) copie CIV
d) copie certificat de conformitate
e) copie CI

3. D.I.T.L.: Ca şi în cazul ANAF-ului, fiecare merge la Direcţia de Impozite şi Taxe Locale de care aparţine. Pentru că am ajuns cu 15-20 minute după ora deschiderii am avut de aşteptat peste 1 oră până mi-a venit rândul. Conform noului cod fiscal impozitele se datorează începând cu anul următor celui în care se declară dobândirea bunului. Pe cale de consecinţă nu am avut nimic de plată.
Aici am depus următoarele acte:
a) Cerere
b) copie factură
c) copie CIV
d) copie CI
e) fişa de înmatriculare (pe asta am primit-o înapoi vizată)

Tot aici am plătit şi taxa de înmatriculare în valoare de 60 lei.

În aceeaşi zi, miercuri, am plătit prin internet banking taxa pentru certificatul de înmatriculare – 37 lei şi taxa pentru numere preferenţiale – 85 lei. Cei care nu vor numere preferenţiale vor plăti doar 40 lei pentru confecţionarea plăcuţelor.
Începând cu luna iulie 2016 aceste taxe nu se mai plătesc la CEC. Pentru Bucureşti găsiţi informaţiile necesare privind plata acestora pe site-ul prefecturii.

4. D.R.P.C.I.V.: m-am dus în Pipera cu teamă. Mă aşteptam la cozi imense şi la multe ore de aşteptare. Am ajuns joi pe la orele 15:00 programul fiind până la orele 16:30, în aceeaşi zi în care am plătit timbrul de mediu. Cozile nu erau foarte mari, 15-20 de persoane, dar mergeau foarte încet. Într-o oră au trecut pe la ghişeu 6-7 persoane. ATENŢIE: NU puteţi depune dosarul dacă nu este vizibil în sistemul lor că aţi plătit timbrul de mediu iar asta se întâmplă după 48 de ore de la momentul plăţii. Aşa că am plecat şi am revenit miercuri (27 iulie) la ora 7.30 dimineaţa. Cu jumătate de oră înainte de începerea programului aveam deja în faţă peste 50 de persoane. Asta la intrarea din faţă căci la cea laterală, coada era deja cu mult mai mare. După buluceala de la intrare am ajuns la coada de la ghişeu unde am avut cam 15 persoane in fata. Am avut noroc să nu am pe nimeni în faţă cu multe dosare şi după aproape 2 ore am reuşit să depun dosarul. Şi tot am avut parte de o surpriză: numerele noi nu sunt gata în 2-3 ore cum ştiam de pe net ci abia vineri pe 29, in ultima zi de valabilitate a numerelor provizorii.
Dosarul a cuprins următoare acte:
a) cerere de înmatriculare
b) Fişa de înmatriculare vizată la organul fiscal teritorial competent (vezi pasul 3)
c) CIV – original şi copie
d) copie factură;
e) act de identitate – original şi copie
f) Copia asigurării de răspundere civilă (RCA)
g) Dovada plăţii taxei de înmatriculare (original) – 60 lei
h) Dovada plăţii contravalorii certificatului de înmatriculare (original) – 37 lei
i) Dovada achitării timbrului de mediu şi decizia de calcul (copii)
j) Dovada plăţii contravalorii plăcuţelor cu numărul de înmatriculare, în valoare de 40 lei, pentru număr la rând, respectiv 85 lei pentru număr preferenţial.
k) Decizia de impunere de la DITL – deşi nu am găsit nicăieri că ar trebui la dosar şi această hârtie eu am pus o copie în dosar şi au păstrat-o.

Dacă în urmă cu 11 ani, la înmatricularea Golanului, am primit o reducere la plata numerelor noi în schimbul predării numerelor provizorii, acum plăcuţele cu numerele roşii şi autorizaţia de circulaţie provizorie NU se mai predau. Le păstrăm amintire.

Toate actele au fost prezentate în original si fotocopie lasând la dosar doar copiile. Excepţie au făcut doar chitanţele pentru înmatriculare (60 lei) şi talon (37 lei).

Dacă aveţi întrebări, lasaţi un comentariu.

Posted in Auto | Tagged , , , , , , , , , | 1 Comment

Sa vedem ce-o sa iasa

Ca membru al comunităţii de testeri, BuzzStore, am primit în luna decembrie pachetul oferit de compania Tellur Internaţional celor 100 de membri selectaţi. Pachetul conţinea 10 pliante cu produsele companiei Tellur, un selfie stick wireless, o cameră auto, un modulator FM şi un suport auto pentru tabletă.


Primele selfiuri mi le-am făcut cu apartul de fotografiat pe vremea când nici nu se inventase încă termenul de “selfie”. Existau, atunci, două variante: ori foloseai autodecalanşatorul ori, dacă aparatul nu era dotat cu aşa ceva, ţineai aparatul invers într-o mână şi încercai să intri şi tu în poză, nu doar tavanul sau podeaua. Tehnologia a evoluat şi folosind telefoanele cu cameră frontală lucrurile sunt mult mai simple. Dar omul tot nu a fost mulţumit pentru că era prea dificil să încadrezi mai multe persoane în poză. Şi aşa a apărut stickul pentru selfie. Cel primit spre testare de la Tellur International se conectează cu telefonul prin intermediul tehnologiei bluetooth iar băţul telescopic se întinde până la 1 metru. L-am încercat pe 2 telefoane, amândouă cu Android, şi nu au fost probleme de conectare. Am fost foarte mulţumit de el cu o singură excepţie: bateria ţine cam puţin.
Ca şofer nu prea poţi să admiri peisajul. Asta dacă vrei să ajungi în siguranţă la destinaţie împreună cu familia. Cu o cameră video auto poţi revedea traseul parcurs. Păcat că nu se pot folosi şi carduri mai mari de 32GB. Înregistrările unor astfel de camere pot fi folosite şi ca probe în cazul unor nedorite evenimente rutiere. Ca şi ăn cazul selfie stick-ului apre aceaşi problemă, a bateriei, care ţine extrem de puţin.
Dacă te-ai săturat de muzica, ştirile şi reclamele de la radio şi nici nu vrei să stai să schimbi într-una casete sau CD-uri când eşti la volan atunci ai nevoie de un modulator FM de la Tellur. În funcţie de capacitatea stick-ului USB sau card-ului microSD şi de numărul de melodii poţi asculta muzica preferată multe ore fără ca aceasta să se repete. Un singur inconvenient: nu există posibilitatea redării melodiile în modul random (amestecat). Sunt redate doar în ordine alfabetică.
Suportul pentru tabletă poate fi instalat pe tetierele scaunelor din faţă cu o clemă specială sau pe parbriz cu o ventuză. Poate fi folosit şi ca suport pentru telefon. Este foarte util pentru cei din spate care vor sa vadă un film dar şi pentru şofer dacă are nevoie să folosească GPS-ul de pe telefon sau tabletă.

Posted in Diverse, Socio-economic, Tehnologiile Informatiei si Comunicatiilor | Tagged , , , , , | Leave a comment

Dumnezeu este lumina? Atunci de ce in biserici e intuneric?

Nu ma deranjeaza numarul bisericilor ci faptul ca sunt construite/renovate din bani de la bugetul de stat. Nu ma deranjeaza numarul popilor din tara si
faprul ca sunt platiti din banii nostri, ai tuturor. Si ma deranjează ca bor nu plateste nici un ban la bugetul de stat: taxele si impozitele pe proprietati, venituri
si profit, care pe noi ne indoaie, pentru ei nu exista. Ma deranjeaza ca bisericile au uitat sa traga clopotele in dunga cand moare cineva cu atat mai mult
cand e zi de doliu national dupa o astfel de tragedie. In schimb bor ce face? Emite un comunicat ca nu a fost invitata si isi freaca mainile caci banii
oferiti de guvern ca ajutor de inmormantare vor ajunge in mare parte tot la preoti. Pentru ca acestia refuză să te boteze, să te cunune sau să te îngroape
dacă nu cotizezi. Pentru ca preotia nu mai e de foarte multi ani apanajul celor cu har (cu foarte mici exceptii)  ci este o meserie ca oricare alta, una foarte banoasa chiar daca
salariul este mic. Vrei biserica la fiecare colt de bloc si/sau catedrala bantuirii neamului? Nu am nimic in potriva. E dreptul tau. Dar fa-le din banii tai,
din donatii. Doneaza lunar bani ca sa platesti salariul preotului. Iar pentru toate proprietatile, veniturile si pentru profitul urias din fiecare an sa
plateasca taxe si impozite asa cum o facem cu totii. Si din banii economisiti precum si din cei stransi in plus la buget sa se contruiasca/renoveze spitale si scoli si sa se mareasca salariile celor lucreaza in aceste unitati.
Sa nu se inteleaga de aici ca am ceva cu cel de sus. Nu. Nu contest existenta unei puteri/divinitati acolo sus indiferent ce nume poarta: Zeus, Jupiter, Dumnezeu, Allah, Budha etc. Contest insa biserica si ceea ce vinde ea. Pentru ca biserica nu este decat un SRL cu un foarte bun plan de marketing ale carui produse si servicii prind foarte bine la prostimea care se inghesuie sa pupe oase de morti.
Dumnezeu este iubire. Cand iubesti pe cineva te rogi pentru el, nu il omori indiferent care este greseala pe care a savarsit-o. Il pedepsesti cel mult cu o palma, nu il omori, cu atat mai mult cu cat este copilul tau. In paranteza fie spus ma deranjeaza ipocrizia celor care se roaga pentru ei insisi si cer sa fie ajutati. Cand te rogi o faci pentru cei dragi tie, nu pentru tine. Pentru ca daca te rogi pentru tine seamana mai mult a masturbare decat a dragoste.
Aud ca un preot a declarat ca tinerii trebuie sa se fereasca de locurile intunecoase caci dumnezeu este lumina. Pai unele dintre cele mai intunecoase cladiri sunt chiar miile de biserici ce impanzesc aceasta tara. In concluzie, dumnezeu este sublim dar lipseste (aproape) cu desavarsire din lacasurile de inchinaciune ale bisericii, daca e sa-l parafrazam pe Caragiale.

ROCK FOR EVER!!!

Posted in Diverse, Socio-economic | Tagged , , , , , | 1 Comment

Aleargă și zâmbește la Crosul Pădurii powered by Telekom!

VeverixDupă 6 ediţii anterioare ale Crosului Pădurii, după ce peste 3000 mii de sportivi au trecut linia de finish, din ce în ce mai mulți în fiecare an, ViitorPlus a tras linie și a ajuns la o concluzie:  alergarea chiar face oamenii mai fericiţi și mai zâmbitori.

Sub sloganul „Aleargă și zâmbește!”, în 2015 ViitorPlus și Telekom te așteaptă cu noi curse și voie bună pe 28 martie, în Parcul Tineretului, la o nouă ediție a Crosului Pădurii powered by Telekom. Dacă anul trecut uniforma de alergare au fost pijamalele, anul acesta nu contează cum te îmbraci atâta timp cât îți aduci zâmbetul cu tine și îl păstrezi cât mai mult de la start până la finish.

Anul acesta Crosul s-a îmbogățit cu o nouă cursă și mai mulți kilometri! Te poți înscrie la una dintre cele 3 curse pentru adulți: de 5, 10 sau 15 km, iar pentru copiii mici și mari au fost păstrate cursele clasice de 500 m (4-7 ani) și 1000m (8-13 ani). Fie că ești la început sau mai experimentat în ale alergării, participând la Crosul Pădurii susții viața activă și sănătoasă și împădurirea sudului țării cu câte un puiet pentru fiecare nou-născut din Romania prin proiectul Pădurea Copiilor. Profită de taxele preferențiale și înscrie-te chiar de acum aici!

Până la sfârșitul lui martie ți se pregătesc antrenamente și multe alte surprize. Mai multe detalii și noutăți găseşti pe site-ul Crosul Pădurii si pe pagina oficială de Facebook a evenimentului.

Proiectul „Pădurea Copiilor” a început în 2007, sub îndemnul „Adoptă un copac!” contribuind până în acest moment la realizarea a peste 37 de hectare de pădure (prin plantarea a peste 235.000 de puieți) pe terenuri degradate, în judeţele slab împădurite din sudul ţării.

Posted in Alergare | Tagged , | Leave a comment

Dolomiten, St. Magdalena

02. Dolomiten, St. Magdalena - Dino 1500 - 2002 (02)

Titlu: Dolomiten, St. Magdalena
Producător: Dino
Număr de piese: 1500
Terminat în: 2002

Posted in Puzzle | Tagged , | Leave a comment

Fantasy

Fantasy

Titlu: Fantasy
Producător: Fame Puzzles
Număr de piese: 1000
Terminat în: 2002
Comentarii: A fost primul meu puzzle. Are un singur model de piese şi unele se potrivesc în mai multe locuri. NU recomand.

Posted in Puzzle | Tagged , | Leave a comment

BestJobs Cross – cum fu

la finaul primei ture de IOR

la finaul primei ture de IOR

Duminică a o fost o zi plină de crosuri prin Bucureşti: Crosul Bestjobs în IOR, Crosul Casiopeea în Parcul Tineretului, Crosul Loteriei în Piaţa Constituţiei şi Crosul Inimii în Tineretului.
Casiopeea era cu taxă, de Loterie am aflat prea tâziu iar despre Crosul Inimii nu am stiut pana dupa eveniment. Aşa că m-am dus la crosul gratuit organizat de BestJobs. Erau disponibile 3 curse: 3, 6 şi 9 km, adică 1, 2 respectiv 3 ture de lac în parcul IOR.
Pentru că în programul de antrenament despre care vorbeam în postul anterior duminică aveam o alergare de 5 km am ales să mă duc la cursa de 6 km. Teoretic trebuia să alerg cu 8:31’/km. Dar mi-am zis că dacă-i bal, bal să fie: să încerc să mă apropii ţinta de 6’/km. Aşa că am plecat tare. Tare pentru mine, căci pentru alţii e ritm de jogging. Garminul din dotare zice 5’07″/km. Dar lipsa de experienţă în ceea ce priveşte astfel de viteze şi-a spus cuvântul şi la sfârşitul primului km am avut o medie de 6’08″/km. WOW! Kilometrul nr. 2 a fost tot pe acolo: 6min şi 11sec.
Pe finalul următorului km ceva nu mai mergea cum trebuie, nu mai respiram “regulamentar”. Şi ca de obicei când fac asta am început să simt unele dureri abdominale. Aşa că am redus ritmul până la 6:34/km. Căutând să-mi organizez respiraţia a mai trecut un km cu 7:03/km. Apoi am început să cresc uşor pentru ultimii 2 km pentru ca ultimii 300m să îi fac cu o medie de 5:37min/km. Garminul zice că pe ultimii metri am scăzut şi sub 5′. Nu credeam că picioarele mele ştiu şi viteze d’astea.
Timpul oficial în care am terminat aceasta cursă de 6,3km este de 41’42”.
Viitorul sună bine.

Posted in Alergare | Tagged , | Leave a comment

Ce urmează?

Cel mai bun motiv pentru a alergaAnul ăsta am fost varză cu antrenamentele. Din diverse motive toate planurile de antrenament au fost date peste cap şi de aici şi neparticiparea la majoritatea competiţiilor la care îmi doream să ajung.
După Triathlon Challenge Mamaia am continuat să alerg şi să merg cu bicicleta atunci când vremea îmi permitea. Încă din vară am descoperit plăcerea de a alerga fără stresul unui plan de antrenament ce trebuie urmat, doar aşa, de amorul artei sportului. E mişto să alerg fără să mă mai preocupe nr. de km, viteză, minute pe km sau puls. Am timp să mă gândesc la altele. Ca de exemplu în ce măsură are rost să mai particip la concursuri având în vedere că le termin doar pe la coada clasamentului. Au avut rostul lor, fiind un puternic factor motivaţional. Am vrut să văd dacă pot termina o cursă de 10km, apoi de 21 dar mai ales de 42km. Am parcurs toate aceste distanţe, am terminat şi două triatloane pe distanţă sprint. Şi acum? What’s next?
Voi continua să alerg de plăcere şi încet-încet să cresc şi viteza. Pentru următoarea perioadă (nedeterminată) o să iau o pauză de la concursuri, cu unele mici excepţii. O să îmi fie dor de atmosfera de acolo şi de toţi oamenii minunaţi pe care i-am cunoscut datorită alergării şi pe care îi văd în general pe la astfel de evenimente dar cred că e mai bine aşa. Nu am uitat de visul meu de a termina un half Ironman respectiv un Ironman dar nu are rost să mă grăbesc. Vreau să ajung mai întâi la un nivel mult mai bun de pregătire.
Aşa că fără a avea un anumit eveniment în minte mi-am fixat un plan de antrenament mai mult decât lejer pentru a termina un semimaraton în 2h6′ până pe 6 mai 2015. Asta zice el, planul, căci eu vreau sub 2h. Ştiu, e un timp al dracului de mare. Probabil că aş putea ajunge la performaţa asta în mai puţine luni dar prefer aşa, să îmbin utilul cu plăcutul. Adică să alerg de plăcere dar crescând uşor viteza astfel încât să ajung de la peste 8’/km în momentul de faţă la mai puţin de 6’/km în condiţiile în care încă mai am destul kg în plus. Cred că e un nivel care îmi va permite să privesc cu încredere spre revenirea la concursuri.

Posted in Alergare | 2 Comments

Triathlon Challenge Mamaia – cum fu

Picture 158Eram inscris la acest concurs la distanta olimpica (1500m înot, 40km ciclism, 10km alergare), dar …
Vara asta am fost varză la capitolul antrenamente indiferent de sport. Motivele nu le trec aici căci nu ăsta e scopul acestei postări. Cert este că în lunile premergătoare triatlonului de la Mamaia, iulie şi august, am avut în total 5 alergări între 3 şi 7 km fiecare. Bicicleli au fost ceva mai multe dar pe distanţe scurte, 5-10km, şi majoritatea pe drumul acasă-serviciu şi retur.
Şi cum DNF nu este o opţiune am schimbat proba şi am concurat la Sprint adică 750m înot, 20km bicicletă şi 5 km alergare.
Am ajuns la mare încă de marţi şi din cauza vântului care a început pe seară a fost singura zi în care am putut înota în mare. Nu foarte mult deoare mă aştepta familia pe plajă să petrecem cât mai mult timp împreună. Tot din cauza vântului puternic şi în rafale nu am avut curaj să biciclesc prin trafic. Vroiam să îmi petrec concediul cu familia nu prin spital. Aşa că bicicloanţa a rămas cumine, demontată, pe scaunul din faţă al maşinii până în dimineaţa concursului. Am făcut totuşi o alergare de 3 km vineri pe plaja din Mamaia.
Drept urmare … sâmbătă dimineaţă în jurul orei 8 am parcat în zona de start şi după ce am reuşit să-mi pun la loc roţile la bicicletă 😀 m-am dus în zona de tranziţie. Timpul a trecut repede şi a venit şi momentul mult aşteptat al startului. Ştiam deja de la şedinţa tehnică din seara precedentă că înotul se face dar în lac, nu în mare cum fusese anunţat iniţial.
Chiar dacă în februarie am înotat 4000m la Ultra Swim, înotul în bazin nu se compară cu cel în ape deschise aşa că distanţa părea cam mare la prima vedere. Am pornit cu mişcări de crawl dar fără tehnică şi respiraţie corecte am obosit repede şi m-am întors la stilul borască cu capul afară. Am încercat de câteva ori să mă uit în spate dar valurile m-au împiedicat să văd dacă mai e cineva în urma mea. Abia duminică seară, la Bucuresti, studiind clasamentul am văzut că nu am fost ultimul ieşit din apă. Am terminat de înotat cei 750m în 36’10” conform clasamentului provizoriu.
După 4 minute şi jumătate petrecute în tranziţie am ieşit pe traseul de bicicletă. Dacă spre Constanţa am mers cu cca. 30km/h la întoarcere cu greu reuşeam să merg cu 22-23 km/h. Aici ştiu că am greşit. Am înţeles după concurs din discuţiile cu alţi participanţi mai experimentaţi că trebuia să trag tare doar pe prima porţiune unde aveam vântul în spate şi să o las mai moale spre Năvodari când aveam vântul în faţă. Am să ţin minte pentru data viitoare. Am terminat proba în 45 de minute urmate de alte 2 minute în tranziţie.
Faptul că nu am alergat decât foarte puţin în ultima perioadă a făcut să nu mai pot să conştientizez viteza cu care alerg. “Ajutat” şi de efortul de la bicicletă după mai puţin de 1 km am simţit că mi se blochează muşchii şi am început să merg. Cred că până la final am împărţit echitabil, jumi-juma, efortul între alergat şi mers. Ceea ce mă face să cred că am alergam destul de tare având în vedere timpul de 40 de minute pe distanţa de 5km.
Am terminat tot concursul în 2 ore şi 8 minute, ceea ce reprezintă un progres considerabil dacă mă raportez la precedentul triatlon şi singurul la care participasem până acum. Anul trecut la No stress Triathlon Mogoşoaia am parcurs cei 500m înot, 26km bicicletă şi 5 km alergare în 3 ore şi jumătate.

În zilele de dinaintea concursului deoarece eram conştient că nu sunt antrenat mă gândeam destul de serios să nu mă prezint la start. Mă bucur că nu am renunţat pentru că a fost cel mai frumos concurs la care am participat până acum. De ce? Pentru că am fost susţinut de pe margine de familie.

Picture 099

Posted in Triatlon | Tagged , | 3 Comments