Sa vedem ce-o sa iasa

Ca membru al comunităţii de testeri, BuzzStore, am primit în luna decembrie pachetul oferit de compania Tellur Internaţional celor 100 de membri selectaţi. Pachetul conţinea 10 pliante cu produsele companiei Tellur, un selfie stick wireless, o cameră auto, un modulator FM şi un suport auto pentru tabletă.


Primele selfiuri mi le-am făcut cu apartul de fotografiat pe vremea când nici nu se inventase încă termenul de “selfie”. Existau, atunci, două variante: ori foloseai autodecalanşatorul ori, dacă aparatul nu era dotat cu aşa ceva, ţineai aparatul invers într-o mână şi încercai să intri şi tu în poză, nu doar tavanul sau podeaua. Tehnologia a evoluat şi folosind telefoanele cu cameră frontală lucrurile sunt mult mai simple. Dar omul tot nu a fost mulţumit pentru că era prea dificil să încadrezi mai multe persoane în poză. Şi aşa a apărut stickul pentru selfie. Cel primit spre testare de la Tellur International se conectează cu telefonul prin intermediul tehnologiei bluetooth iar băţul telescopic se întinde până la 1 metru. L-am încercat pe 2 telefoane, amândouă cu Android, şi nu au fost probleme de conectare. Am fost foarte mulţumit de el cu o singură excepţie: bateria ţine cam puţin.
Ca şofer nu prea poţi să admiri peisajul. Asta dacă vrei să ajungi în siguranţă la destinaţie împreună cu familia. Cu o cameră video auto poţi revedea traseul parcurs. Păcat că nu se pot folosi şi carduri mai mari de 32GB. Înregistrările unor astfel de camere pot fi folosite şi ca probe în cazul unor nedorite evenimente rutiere. Ca şi ăn cazul selfie stick-ului apre aceaşi problemă, a bateriei, care ţine extrem de puţin.
Dacă te-ai săturat de muzica, ştirile şi reclamele de la radio şi nici nu vrei să stai să schimbi într-una casete sau CD-uri când eşti la volan atunci ai nevoie de un modulator FM de la Tellur. În funcţie de capacitatea stick-ului USB sau card-ului microSD şi de numărul de melodii poţi asculta muzica preferată multe ore fără ca aceasta să se repete. Un singur inconvenient: nu există posibilitatea redării melodiile în modul random (amestecat). Sunt redate doar în ordine alfabetică.
Suportul pentru tabletă poate fi instalat pe tetierele scaunelor din faţă cu o clemă specială sau pe parbriz cu o ventuză. Poate fi folosit şi ca suport pentru telefon. Este foarte util pentru cei din spate care vor sa vadă un film dar şi pentru şofer dacă are nevoie să folosească GPS-ul de pe telefon sau tabletă.

Posted in Diverse, Socio-economic, Tehnologiile Informatiei si Comunicatiilor | Tagged , , , , , | Leave a comment

Dumnezeu este lumina? Atunci de ce in biserici e intuneric?

Nu ma deranjeaza numarul bisericilor ci faptul ca sunt construite/renovate din bani de la bugetul de stat. Nu ma deranjeaza numarul popilor din tara si
faprul ca sunt platiti din banii nostri, ai tuturor. Si ma deranjează ca bor nu plateste nici un ban la bugetul de stat: taxele si impozitele pe proprietati, venituri
si profit, care pe noi ne indoaie, pentru ei nu exista. Ma deranjeaza ca bisericile au uitat sa traga clopotele in dunga cand moare cineva cu atat mai mult
cand e zi de doliu national dupa o astfel de tragedie. In schimb bor ce face? Emite un comunicat ca nu a fost invitata si isi freaca mainile caci banii
oferiti de guvern ca ajutor de inmormantare vor ajunge in mare parte tot la preoti. Pentru ca acestia refuză să te boteze, să te cunune sau să te îngroape
dacă nu cotizezi. Pentru ca preotia nu mai e de foarte multi ani apanajul celor cu har (cu foarte mici exceptii)  ci este o meserie ca oricare alta, una foarte banoasa chiar daca
salariul este mic. Vrei biserica la fiecare colt de bloc si/sau catedrala bantuirii neamului? Nu am nimic in potriva. E dreptul tau. Dar fa-le din banii tai,
din donatii. Doneaza lunar bani ca sa platesti salariul preotului. Iar pentru toate proprietatile, veniturile si pentru profitul urias din fiecare an sa
plateasca taxe si impozite asa cum o facem cu totii. Si din banii economisiti precum si din cei stransi in plus la buget sa se contruiasca/renoveze spitale si scoli si sa se mareasca salariile celor lucreaza in aceste unitati.
Sa nu se inteleaga de aici ca am ceva cu cel de sus. Nu. Nu contest existenta unei puteri/divinitati acolo sus indiferent ce nume poarta: Zeus, Jupiter, Dumnezeu, Allah, Budha etc. Contest insa biserica si ceea ce vinde ea. Pentru ca biserica nu este decat un SRL cu un foarte bun plan de marketing ale carui produse si servicii prind foarte bine la prostimea care se inghesuie sa pupe oase de morti.
Dumnezeu este iubire. Cand iubesti pe cineva te rogi pentru el, nu il omori indiferent care este greseala pe care a savarsit-o. Il pedepsesti cel mult cu o palma, nu il omori, cu atat mai mult cu cat este copilul tau. In paranteza fie spus ma deranjeaza ipocrizia celor care se roaga pentru ei insisi si cer sa fie ajutati. Cand te rogi o faci pentru cei dragi tie, nu pentru tine. Pentru ca daca te rogi pentru tine seamana mai mult a masturbare decat a dragoste.
Aud ca un preot a declarat ca tinerii trebuie sa se fereasca de locurile intunecoase caci dumnezeu este lumina. Pai unele dintre cele mai intunecoase cladiri sunt chiar miile de biserici ce impanzesc aceasta tara. In concluzie, dumnezeu este sublim dar lipseste (aproape) cu desavarsire din lacasurile de inchinaciune ale bisericii, daca e sa-l parafrazam pe Caragiale.

ROCK FOR EVER!!!

Posted in Diverse, Socio-economic | Tagged , , , , , | 1 Comment

Aleargă și zâmbește la Crosul Pădurii powered by Telekom!

VeverixDupă 6 ediţii anterioare ale Crosului Pădurii, după ce peste 3000 mii de sportivi au trecut linia de finish, din ce în ce mai mulți în fiecare an, ViitorPlus a tras linie și a ajuns la o concluzie:  alergarea chiar face oamenii mai fericiţi și mai zâmbitori.

Sub sloganul „Aleargă și zâmbește!”, în 2015 ViitorPlus și Telekom te așteaptă cu noi curse și voie bună pe 28 martie, în Parcul Tineretului, la o nouă ediție a Crosului Pădurii powered by Telekom. Dacă anul trecut uniforma de alergare au fost pijamalele, anul acesta nu contează cum te îmbraci atâta timp cât îți aduci zâmbetul cu tine și îl păstrezi cât mai mult de la start până la finish.

Anul acesta Crosul s-a îmbogățit cu o nouă cursă și mai mulți kilometri! Te poți înscrie la una dintre cele 3 curse pentru adulți: de 5, 10 sau 15 km, iar pentru copiii mici și mari au fost păstrate cursele clasice de 500 m (4-7 ani) și 1000m (8-13 ani). Fie că ești la început sau mai experimentat în ale alergării, participând la Crosul Pădurii susții viața activă și sănătoasă și împădurirea sudului țării cu câte un puiet pentru fiecare nou-născut din Romania prin proiectul Pădurea Copiilor. Profită de taxele preferențiale și înscrie-te chiar de acum aici!

Până la sfârșitul lui martie ți se pregătesc antrenamente și multe alte surprize. Mai multe detalii și noutăți găseşti pe site-ul Crosul Pădurii si pe pagina oficială de Facebook a evenimentului.

Proiectul „Pădurea Copiilor” a început în 2007, sub îndemnul „Adoptă un copac!” contribuind până în acest moment la realizarea a peste 37 de hectare de pădure (prin plantarea a peste 235.000 de puieți) pe terenuri degradate, în judeţele slab împădurite din sudul ţării.

Posted in Alergare | Tagged , | Leave a comment

Dolomiten, St. Magdalena

02. Dolomiten, St. Magdalena - Dino 1500 - 2002 (02)

Titlu: Dolomiten, St. Magdalena
Producător: Dino
Număr de piese: 1500
Terminat în: 2002

Posted in Puzzle | Tagged , | Leave a comment

Fantasy

Fantasy

Titlu: Fantasy
Producător: Fame Puzzles
Număr de piese: 1000
Terminat în: 2002
Comentarii: A fost primul meu puzzle. Are un singur model de piese şi unele se potrivesc în mai multe locuri. NU recomand.

Posted in Puzzle | Tagged , | Leave a comment

BestJobs Cross – cum fu

la finaul primei ture de IOR

la finaul primei ture de IOR

Duminică a o fost o zi plină de crosuri prin Bucureşti: Crosul Bestjobs în IOR, Crosul Casiopeea în Parcul Tineretului, Crosul Loteriei în Piaţa Constituţiei şi Crosul Inimii în Tineretului.
Casiopeea era cu taxă, de Loterie am aflat prea tâziu iar despre Crosul Inimii nu am stiut pana dupa eveniment. Aşa că m-am dus la crosul gratuit organizat de BestJobs. Erau disponibile 3 curse: 3, 6 şi 9 km, adică 1, 2 respectiv 3 ture de lac în parcul IOR.
Pentru că în programul de antrenament despre care vorbeam în postul anterior duminică aveam o alergare de 5 km am ales să mă duc la cursa de 6 km. Teoretic trebuia să alerg cu 8:31’/km. Dar mi-am zis că dacă-i bal, bal să fie: să încerc să mă apropii ţinta de 6’/km. Aşa că am plecat tare. Tare pentru mine, căci pentru alţii e ritm de jogging. Garminul din dotare zice 5’07″/km. Dar lipsa de experienţă în ceea ce priveşte astfel de viteze şi-a spus cuvântul şi la sfârşitul primului km am avut o medie de 6’08″/km. WOW! Kilometrul nr. 2 a fost tot pe acolo: 6min şi 11sec.
Pe finalul următorului km ceva nu mai mergea cum trebuie, nu mai respiram “regulamentar”. Şi ca de obicei când fac asta am început să simt unele dureri abdominale. Aşa că am redus ritmul până la 6:34/km. Căutând să-mi organizez respiraţia a mai trecut un km cu 7:03/km. Apoi am început să cresc uşor pentru ultimii 2 km pentru ca ultimii 300m să îi fac cu o medie de 5:37min/km. Garminul zice că pe ultimii metri am scăzut şi sub 5′. Nu credeam că picioarele mele ştiu şi viteze d’astea.
Timpul oficial în care am terminat aceasta cursă de 6,3km este de 41’42”.
Viitorul sună bine.

Posted in Alergare | Tagged , | Leave a comment

Ce urmează?

Cel mai bun motiv pentru a alergaAnul ăsta am fost varză cu antrenamentele. Din diverse motive toate planurile de antrenament au fost date peste cap şi de aici şi neparticiparea la majoritatea competiţiilor la care îmi doream să ajung.
După Triathlon Challenge Mamaia am continuat să alerg şi să merg cu bicicleta atunci când vremea îmi permitea. Încă din vară am descoperit plăcerea de a alerga fără stresul unui plan de antrenament ce trebuie urmat, doar aşa, de amorul artei sportului. E mişto să alerg fără să mă mai preocupe nr. de km, viteză, minute pe km sau puls. Am timp să mă gândesc la altele. Ca de exemplu în ce măsură are rost să mai particip la concursuri având în vedere că le termin doar pe la coada clasamentului. Au avut rostul lor, fiind un puternic factor motivaţional. Am vrut să văd dacă pot termina o cursă de 10km, apoi de 21 dar mai ales de 42km. Am parcurs toate aceste distanţe, am terminat şi două triatloane pe distanţă sprint. Şi acum? What’s next?
Voi continua să alerg de plăcere şi încet-încet să cresc şi viteza. Pentru următoarea perioadă (nedeterminată) o să iau o pauză de la concursuri, cu unele mici excepţii. O să îmi fie dor de atmosfera de acolo şi de toţi oamenii minunaţi pe care i-am cunoscut datorită alergării şi pe care îi văd în general pe la astfel de evenimente dar cred că e mai bine aşa. Nu am uitat de visul meu de a termina un half Ironman respectiv un Ironman dar nu are rost să mă grăbesc. Vreau să ajung mai întâi la un nivel mult mai bun de pregătire.
Aşa că fără a avea un anumit eveniment în minte mi-am fixat un plan de antrenament mai mult decât lejer pentru a termina un semimaraton în 2h6′ până pe 6 mai 2015. Asta zice el, planul, căci eu vreau sub 2h. Ştiu, e un timp al dracului de mare. Probabil că aş putea ajunge la performaţa asta în mai puţine luni dar prefer aşa, să îmbin utilul cu plăcutul. Adică să alerg de plăcere dar crescând uşor viteza astfel încât să ajung de la peste 8’/km în momentul de faţă la mai puţin de 6’/km în condiţiile în care încă mai am destul kg în plus. Cred că e un nivel care îmi va permite să privesc cu încredere spre revenirea la concursuri.

Posted in Alergare | 2 Comments

Triathlon Challenge Mamaia – cum fu

Picture 158Eram inscris la acest concurs la distanta olimpica (1500m înot, 40km ciclism, 10km alergare), dar …
Vara asta am fost varză la capitolul antrenamente indiferent de sport. Motivele nu le trec aici căci nu ăsta e scopul acestei postări. Cert este că în lunile premergătoare triatlonului de la Mamaia, iulie şi august, am avut în total 5 alergări între 3 şi 7 km fiecare. Bicicleli au fost ceva mai multe dar pe distanţe scurte, 5-10km, şi majoritatea pe drumul acasă-serviciu şi retur.
Şi cum DNF nu este o opţiune am schimbat proba şi am concurat la Sprint adică 750m înot, 20km bicicletă şi 5 km alergare.
Am ajuns la mare încă de marţi şi din cauza vântului care a început pe seară a fost singura zi în care am putut înota în mare. Nu foarte mult deoare mă aştepta familia pe plajă să petrecem cât mai mult timp împreună. Tot din cauza vântului puternic şi în rafale nu am avut curaj să biciclesc prin trafic. Vroiam să îmi petrec concediul cu familia nu prin spital. Aşa că bicicloanţa a rămas cumine, demontată, pe scaunul din faţă al maşinii până în dimineaţa concursului. Am făcut totuşi o alergare de 3 km vineri pe plaja din Mamaia.
Drept urmare … sâmbătă dimineaţă în jurul orei 8 am parcat în zona de start şi după ce am reuşit să-mi pun la loc roţile la bicicletă 😀 m-am dus în zona de tranziţie. Timpul a trecut repede şi a venit şi momentul mult aşteptat al startului. Ştiam deja de la şedinţa tehnică din seara precedentă că înotul se face dar în lac, nu în mare cum fusese anunţat iniţial.
Chiar dacă în februarie am înotat 4000m la Ultra Swim, înotul în bazin nu se compară cu cel în ape deschise aşa că distanţa părea cam mare la prima vedere. Am pornit cu mişcări de crawl dar fără tehnică şi respiraţie corecte am obosit repede şi m-am întors la stilul borască cu capul afară. Am încercat de câteva ori să mă uit în spate dar valurile m-au împiedicat să văd dacă mai e cineva în urma mea. Abia duminică seară, la Bucuresti, studiind clasamentul am văzut că nu am fost ultimul ieşit din apă. Am terminat de înotat cei 750m în 36’10” conform clasamentului provizoriu.
După 4 minute şi jumătate petrecute în tranziţie am ieşit pe traseul de bicicletă. Dacă spre Constanţa am mers cu cca. 30km/h la întoarcere cu greu reuşeam să merg cu 22-23 km/h. Aici ştiu că am greşit. Am înţeles după concurs din discuţiile cu alţi participanţi mai experimentaţi că trebuia să trag tare doar pe prima porţiune unde aveam vântul în spate şi să o las mai moale spre Năvodari când aveam vântul în faţă. Am să ţin minte pentru data viitoare. Am terminat proba în 45 de minute urmate de alte 2 minute în tranziţie.
Faptul că nu am alergat decât foarte puţin în ultima perioadă a făcut să nu mai pot să conştientizez viteza cu care alerg. “Ajutat” şi de efortul de la bicicletă după mai puţin de 1 km am simţit că mi se blochează muşchii şi am început să merg. Cred că până la final am împărţit echitabil, jumi-juma, efortul între alergat şi mers. Ceea ce mă face să cred că am alergam destul de tare având în vedere timpul de 40 de minute pe distanţa de 5km.
Am terminat tot concursul în 2 ore şi 8 minute, ceea ce reprezintă un progres considerabil dacă mă raportez la precedentul triatlon şi singurul la care participasem până acum. Anul trecut la No stress Triathlon Mogoşoaia am parcurs cei 500m înot, 26km bicicletă şi 5 km alergare în 3 ore şi jumătate.

În zilele de dinaintea concursului deoarece eram conştient că nu sunt antrenat mă gândeam destul de serios să nu mă prezint la start. Mă bucur că nu am renunţat pentru că a fost cel mai frumos concurs la care am participat până acum. De ce? Pentru că am fost susţinut de pe margine de familie.

Picture 099

Posted in Triatlon | Tagged , | 3 Comments

Mai taie din ele …

Imediat dupa Pasti m-am apucat de renovari prin casa motiv pentru care nu am mai avut timp si energie pentru antrenamente. Fara timp disponibil dar si fara antrenament m-am vazut nevoit sa tai din evenimentele le care imi propusesem sa particip in aceasta primavara. Primul eveniment sacrificat pe altarul renovarii a fost Cu bicicleta la mare. Au urmat apoi, pe rand Wings for life, Prima evadare si Semimaratonul Bucuresti. Niste timp poate ca ma descurcam sa gasesc pentru unele dintre ele dar fara antrenamente in picioare riscam sa ma accidentez. Asa ca am decis sa zic pas si sa stau acasa unde aveam o gramada de treaba. Nu au intrat concursurile in sac.
Din cauza ca pe 21 iunie baietelul meu care este in clasa I-a are serbarea de sfarsit de an plus motivele de mai sus nu voi merge nici la Oradea la half Ironman. In primul rand nu vreau sa ratez serbarea fiului meu si in al doilea rand e vorba de un concurs mult prea greu pentru a ma putea prezenta la start neantrenat corespunzator. Sper ca la anul sa nu mai fie taman la sfarsitul anului scolar si sa nu mai intervina alte probleme ca sa ma pot duce direct la full.
In consecinta ma voi concentra pe cele 2 competitii majore din toamna Triathlon Challenge Mamaia – proba olimpica pe 6 septembrie si Maratonul International Bucuresti din 5 octombrie unde, in proportie destul de mare, voi alerga la proba regine de 42km. Am inceput deja alergarile si cat de curand voi incepe si antrenamentele de bicicleta si de inot.

Posted in Auto-Moto-Velo-Sport | 2 Comments

Semimaratonul “Intersport” Braşov – cum fu

“Da, muntele meu drag mă-ntorc la tine,
La brazii tăi, la mareţia ta.
Şi-aş vrea să-nvăţ să fiu la fel ca tine
Şi bun, şi drept, şi demn, Măria Ta”

Chiar dacă, în mare, m-am ţinut de antrenamente şi am făcut şi alergări lungi de 14 şi 16 km, m-am prezentat la start cu ceva emoţii. Şi asta pentru că am constatat la alergările mele prin parc că la orice diferenţă de nivel oricât de mică apar durerile de genunchi pe lateral şi amintirea încă vie a semiMaratonului Reîntregirii Neamului Românesc nu îmi dădea pace. Aşa că în ultimele săptămâni am încercat sa stau departe de orice diferenţă de nivel şi spre bucuria mea, durerile au dispărut. Nici măcar săptămâna trecută la Old Town Race unde am alergat destul de tare nu am mai avut nici un fel de durere. Totuşi, având în vedere timpul limită generos (4h) şi experienţa de la Transmaraton eram hotărât ca în cel mai rău caz să mă bucur de câteva ore de drumeţie.
Am plecat din Bucureşti la 6:30 şi după un drum liniştit am ajuns în Braşov în jur de 9. Mi-am ridicat kit-ul de participare şi din vorbă în vorbă a venit și momentul mult aşteptat, acela al startului.
Cu foarte puţin timp înainte de start a apărut o problemă pe care nu am putut sa o rezolv decat pe la km 3,5. Dar deja, de aproape un 1km începusem să merg şi îmi ieşisem din ritm. Am continuat drumul până în vârf, la km 8,5, mai mult mergând pe un drum în stare bună în ciuda ploii.
După punctul de hidratare traseul continua pe potecă în cea mai mare parte la vale. Am reînceput să alerg dar cu foarte mare grijă pentru că pietrele şi rădăcinile sunt foarte utile dar se pot transforma în cel mai mare duşman al tău atunci când sunt ude dacă nu eşti atent. Şi pe ici, pe colo, prin punctele esenţiale mai era şi nişte noroi. Învăţat din anii de drumeţie că pe munte nu se aleargă, am preferat să nu accelerez prea tare mai ales pe coborârile mai abrupte pentru a evita o accidentare.
Am avut 2 obiective la acest concurs: să termin (cu bine) prima mea cursă de trail şi să ajung la finish în mai puţin de 3 ore. Am reuşit doar cu prima parte. Am terminat cu timpul de 3h11’23”

Mi-a plăcut revederea cu muntele şi traseul dar nu pot spune că am devenit un fan al alergării montane. Drumeţia rămâne în continuare pe primul loc. Totuşi sunt destul de sigur că voi reveni şi anul viitor, mai pregătit şi poate pe o vreme mai frumoasă.

P.S. Am şi 2 nemulţumiri legate de organizare:
1. după punctele de hidratare nu existau saci de gunoi şi în consecinţă toată lumea arunca paharele sau sticlele pe jos la nimereală. Eu am urcat cu paharul în mână până la punctul 2 de alimentare.
2. Sticlele de 1/2 l care puteau fi luate pe traseu erau cu apă carbogazoasă. Aş zice că pe traseu e indicat să se servească apă plată.

Posted in Alergare | Tagged , , | 3 Comments